1,398 matches
-
acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească ! Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult ! (scena 10). Eroul lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labda cizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Anei din piesa Meșterul Manole este nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa, noua Antigonă. Întrebat cum a orbit, el spune că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, mândria și dorința de cunoaștere : de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult (I 1). Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr. Așadar, în piesa sa mitologică, Nicolae Ionel urmează strâns tragedia lui Sofocle, nu fără a deplasa anumite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dar fără a atinge gradul de umanitate prin care păcatul strămoșilor ar putea fi biruit (p. 230). Când pășește pe covorul de purpură întins de soție, deși știe că această cinste e rezervată zeilor, el nu face un gest de trufie pedepsită de cei de sus, cum crede Maurice Croiset, ci realizează decizia sorții ca agent, nu ca victimă, înțelegând, ca și Eteocle, că are de împlinit un rost în economia Destinului (p. 230). Cât despre Clitemnestra, ea dă iluzia dramatismului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în funcție de gradul de evoluție al eroilor. La un prim nivel s-ar situa Aiax și Filoctet, cu protagoniști care propun modelul eroismului în luptă (p. 46). Încă din poemele homerice, Aiax apare ca întrupare a forței încrezătoare doar în sine, trufia făcându-l să se dispenseze de ajutorul divin în bătălii. Spre deosebire de Ahile, înzestrat cu talent artistic și cunoaștere de sine, fiul lui Telamon rămâne limitat, căci se distinge doar prin obstinația de a dobândi faima de prim războinic și prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dreptatea se mută mereu din tabăra care săvârșește nelegiuirea în cea care o suferă, perpetuând vina din generație în generație până la stingerea familiei asupra căreia planează blestemul violenței (p. 89). Individul aleargă spre pierzanie, iar zeii restabilesc justiția lezată prin trufie nedreaptă și violență criminală, destinul omului căpătând sens în interferența cu planul divin (p. 89). În schimb, la Sofocle eroii sunt buni și nobili, ei neavând decât o vină minimă pentru nenorocirile abătute asupra lor (p. 89). Căile divine sunt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adesea, sfârșitul tragic al eroilor poate fi amânat, însă nu și abolit. Chiar dacă intriga nu e schimbată, accentele pot fi puse diferit față de operele luate ca model. Uneori, se subliniază trăsături abia sugerate în original. De pildă, la Nicolae Ionel, trufia lui Oedip de a se socoti aidoma zeilor prin iscusința lui provoacă dezastrul personajului în aceeași măsură ca și blestemul Labdacizilor. Ulterior, automutilarea lui echivalează cu accesul la adevăr, căci orbii capabili să treacă dincolo de aparențe se aseamănă vizionarilor. Gesturile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
chiar despre un fel de donații ale celor mai mari în favoarea mezinei, care era idolul întregii familii. În societate nu doar că nu le plăcea să epateze, dar erau chiar exagerat de modeste. Nimeni nu le-ar fi putut reproșa trufia sau aroganța, însă toată lumea știa că sunt mândre și că își cunosc valoarea. Cea mai mare avea aptitudini muzicale, mijlocia era foarte talentată la pictură; dar de aceste calități aproape nimeni nu știuse nimic ani la rând, fiind descoperite de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de suferit din cauza societății. Și dacă are de suferit, cum de o încondeiezi la gazetă în fața aceleiași societăți și pretinzi să nu mai aibă de suferit? Nebunie! Sunt vanitoși! În Dumnezeu nu cred, în Hristos nu cred! Păi vanitatea și trufia v-au mâncat pe dinăuntru într-atâta, încât veți sfârși prin a vă înghiți unul pe altul, asta v-o prezic. Și asta nu-i babilonie, nu-i haos, nu-i nerușinare? Și după asta, el, neobrăzatul, se târăște în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lizaveta Prokofievna, aruncându-i scrisoarea înapoi. Nici nu merita s-o citesc. De ce râzi? — Recunoașteți și singură că v-a făcut plăcere s-o citiți. — Cum! Acest galimatias înțesat de vanitate! Păi nu vezi că s-au smintit cu toții de trufie și vanitate? — Da, însă cel puțin și-a recunoscut greșeala, s-a dezis de Doktorenko și cu cât este mai vanitos, cu atât mai mult a fost atins în vanitatea lui. O, ce copil sunteți, Lizaveta Prokofievna! — Ce? Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un mod caraghios și stângaci. — Vinovată de situație sunteți dumneavoastră, nu eu! explodă deodată Nastasia Filippovna. Nu eu v-am invitat, ci dumneavoastră ați avut inițiativa și nici acum nu știu de ce ați făcut-o! Aglaia îți înălță capul cu trufie. — Puneți-vă frâu la limbă! N-am venit să ne duelăm cu arma aceasta... — A! Deci ați venit totuși să ne „duelăm“? Imaginați-vă, vă credeam mai... spirituală... Se priveau fără să-și mai ascundă dușmănia. Una dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie urâtă-i necesar,/ Câineasca tocătura pe chipu-i se Întinde;/ Să-și potolească foamea de murdarii, te prind/ În flegma expulzata din gâtul proletar./ Încrâncenata hidra, batracian, trufie,/ De trupuri sănătoase se scarpină vârtos,/ Pe unde se strecoară Întoarce tot pe dos/ Sfidând umanitatea cu mutra sângerie”. Viața lui Alexandru Tacu-Zeletin a avut nevoie de această carte; destinul sau le cheamă pe celelalte, dinspre partea poeziei. Fiului, Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de povara din piept. Dar nici la soața lui n-a găsit prea multe calități sufletești. Cinste, da, fără discuție. Înțeleasă ce-i drept într-un fel mai pu țin obișnuit. Numai că, în loc de căldura dragostei, a dat de gheața trufiei și a orgoliului. Și de mânie nu întotdeauna stăpânită. Nu, banii n-au contat. Noblețea nașterii, asta l-a orbit. Cum putea să refuze propunerea de a se căsători cu nepoata divinului Augustus? A crezut - ba nu, de ce să nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fost atât de dobitoc și nu și-a dat seama? Orgoliul ei sunt copiii. Cu ei se mândrește, nu cu el. Pentru ei e îndârjită și nestăpânită. Chiar nesăbuită. Cu el e doar aprigă. Aprigă la mânie, aprigă în pat. Trufia de a naște viitori împărați îi stâr nește trupul. Așa a conceput cu ea mai mulți plozi decât și-ar fi dorit. Șase până acum, dintre care doar patru mai sunt în viață. Și ăsta mic ce va să vină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru putere. Un pion pe care îl împinge tot timpul în față. Îl mână din urmă ca pe un servitor. Nu cu biciul sau cu ocara, cum face cu sclavii, ci cu gheața din suflet, cu focul orgoliului și al trufiei ce se ascund sub masca de soție supusă și ascultătoare. Găsește puterea să zâmbească. Halal nevastă! O soție adevărată trăiește prin soțul ei, pe când Agrippina nu-i cere decât să nu dea dosul pe câmpul de luptă, iar noaptea, să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are decât copii legitimi, făcuți cu ea. Într-un fel o și admiră, dar nu o iubește. Îl cuprinde revolta. Ce să iubească la ea? Rigiditatea? În pat, și o coadă de mătură ar fi mai flexibilă. Atunci, ce altceva? Trufia și aroganța? Eu am alungat de la mine îngâmfarea și ura, geme el încetișor. Femeia de lângă el s-a dezvelit în somn. Pântecu-i rotunjit se întrezărește în semiobscuritate. Îl fixează din priviri, fascinat. Și totuși, ce-i mai plăcut pe lumea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu este un partener comod de discuție,dar tocmai această incomoditate a fost fermentul care a dat viață dialogurilor noastre. În plus, dacă îmi este îngăduit paradoxul, această incomoditate a fost reconfortantă. Într-o țară în care monologul și injuria, trufia și calomnia, invidia și minciuna se asociază pentru a colora peisajul mediatic, este într-adevăr reconfortant să găsești o insulă de normalitate. Numitorul comun al acestor schițe de istorie recentă este tocmai încercarea de a descoperi în politica românească din
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
un înalt grad de autoreferențialitate. Dumitru V. Marin nu are complexele unui ziarist de provincie, ci o îndrăzneală specifică jurnaliștilor din prima linie. Cartea de față este o dovadă, în acest sens. Cititorul nu va găsi aici o mostră de trufie, ci mărturia celui ce a adunat multe performanțe profesionale. O mărturie în care sunt amestecate entuziasm și amărăciune, observație critică și iertare. Cartea de față are elemente importante de UNICITATE: intervievarea celor mai înalte personalități din câteva țări într-un
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
ar fi făcut pe Cristian Tudor Popescu și pe toți cei pe care îi seamănă în opinii să nu mai confunde sărăcia cu duhul cu prostia. Căci nu sărăcia în duh, în sens de modestie intelectuală, umilință, măsură, lipsă de trufie epistemică o are în vedere autorul articolului „Femeia nu e om”, ci prostia în cel mai neechivoc sens. Dacă autorul crede ceea ce a scris, îi propun să facă o organizație puternică, proporțională cu influența sa mediatică, în care să coaguleze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pe care azi aș caracteriza-o drept misogin-excepționalistă. Nu este nici o discriminare reală între bărbați și femei. Doar că ele sunt în genere mai proaste și mai necreative. Există și femei de excepție, care sunt egale reale ale bărbaților (în trufia mea, mă credeam astfel de femeie). Condițiile sunt egale, legile nu discriminează. Am făcut școli nedemixate. Prin urmare, „scapă cine poate”. Dacă ele preferă să stea cu mâinile în gogonele și în detergenți, este treaba lor, nu le obligă nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Cei mai mulți se apucă de comentariu politic! Fiecare om are dreptul să-și găsească locul cel mai potrivit în societate și în sistemul acesta editorial-publicistic. Dar eu cred că la noi generațiile mature refuză relația cu presa dintr-un soi de trufie recuperatoare: tot ce-a fost cândva e mai bun, statul e dator să aibă grijă de scriitori, proprietarii de ziare trebuie să-i invite cu multe temenele și să-i plătească superior. Eu cred că timpul aduce alte condiții de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
superior. Eu cred că timpul aduce alte condiții de lucru și reașază artele într-o altă ierarhie. În ceea ce mă privește, eu am un respect cardinal pentru arhitecți și medici - ei fac viitorul Planetei acum - și sunt mai rezervat față de trufiile breslei scriitoricești. Să fim realiști! Scriitorii sunt fruntașii celor șapte arte și pentru că ei lucrează cu vorba. Putând să-și facă singuri reclamă, jucându-se cu vorba, chiar și cred în cuvintele pe care ei le creează despre ei. Artele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de receptare? În presă, volumul a beneficiat de o prezentare încă din 1996, când, în calitate de redactor la Editura Cartea Românească, regretatul Valeriu Cristea mița citit manuscrisul și a publicat apoi o avancronică mai mult decât binevoitoare. Am avut îndrăzneala și trufia să cred că marele critic și extraordinarul om care a fost Valeriu Cristea îmi oferise căldura, profunzimea și tăcerea prieteniei sale. Am petrecut momente formidabile de tăcere împreună - mai ales în perioada în care redacția revistei „Caiete critice“ se afla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și să prind aversiune pentru autorul ei. Mulți ani mai târziu, recitind această povestire, am rezistat mai bine, fiindcă celelalte opere, de astă dată în bune traduceri, o copleșeau. Am înțeles că Dostoievski avea el însuși o aversiune nepotolită împotriva trufiei umane, generatoare de atâtea josnicii pe care le acoperea cu ideea orgolioasă că am fi înălțători, plini de virtute, expresia divinității și perfecțiunii pe pământ și că el vroia să-i pună în genunchi pe acești ticăloși, și să-i
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vă anunț supraomul: el este acest fulger și această nebunie!... Iată, sunt un vizionar al trăsnetului și acest trăsnet se numește supraom... În loc să mă îmbete, cum ar fi fost firesc la vârsta aceea, îl citeam pe marele filosof cu neîncredere; trufia pe care i-o simțeam printre rânduri mă îndepărta de mesajul său. Bineînțeles că mulțimea nu-l înțelege, râde de el, așa cum nu sunt înțeleși și se râde de marii profeți. O să vă spun trei metamorfoze ale spiritului, continua filosoful
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pentru Învățământ din Parlament, a numit-o pe Ecaterina Andronescu, Ministru al Educației, "sluga lui Ponta" și "activistă comunistă", care nu s-a remarcat decât prin "cârpeli aberante pentru educație". În opinia parlamentarului democrat-liberal, "incompetența ministrului este dublată numai de trufia sa în a prefera să crească taxele tinerilor studenți mai degrabă decât să-și recunoască limitele". Acesta a continuat spunând că această mișcare face parte din planul secret al actualului Guvern de "a-i ține pe români proști", situație ce
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]