2,162 matches
-
și cu nădejde să i Se arate, „ținea sufletul său în iad și nu deznădăjduia“, până când i S-a arătat viu, dându-i sfântului învierea sufletului, acest dar minunat de a simți continuu pe Hristos viu în el. Însă omul trupesc nu simte urmările păcatului în sine, așa cum le simte cel duhovnicesc. Omul trupesc nu observă nici o schimbare a stării sale lăuntrice după ce a săvârșit păcatul, pentru că el se află continuu într-o stare de moarte duhovnicească și astfel el nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
nu deznădăjduia“, până când i S-a arătat viu, dându-i sfântului învierea sufletului, acest dar minunat de a simți continuu pe Hristos viu în el. Însă omul trupesc nu simte urmările păcatului în sine, așa cum le simte cel duhovnicesc. Omul trupesc nu observă nici o schimbare a stării sale lăuntrice după ce a săvârșit păcatul, pentru că el se află continuu într-o stare de moarte duhovnicească și astfel el nu cunoaște viața cea veșnică a duhului. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, cu fiecare înclinare a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
importanța acestuia, cu toate acestea, și pentru el rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă temeliile oricărei bucurii curate, adevărate. Omul copleșit de cele trupești se teme să se confrunte cu sine, se teme să privească sincer în propriul lui suflet și fuge de sine însuși prin toate distracțiile pe care și le caută și cu care se amăgește, crezând că-și va acoperi rana
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
am ridicat de lângă Socrate, nu se petrecuse cu mine nimic mai deosebit decât dacă aș fi dormit cu tatăl meu sau cu fratele meu mai mare". Socrate practica (conform spuselor sale) moșitul bărbaților cercetând roadele sufletești și nu pe cele trupești. Iubirea lui Platon pentru Socrate era de tip homosexual; există opinia că grecii tolerau homosexualitatea atât timp cât nu afecta familia; exista și forma licită a legăturii temporare între un bărbat matur și un adolescent, legătură ce avea un important caracter formativ
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
liberați de suferință și frică; plăcerea autentică este posibilă ca echilibru, ca dreaptă măsură. "Meden agan" este principiul care îl urmărește pe Epicur și îl leagă de individ și nu de societate cum credea Aristotel; cumpătarea se raportează la plăcerile trupești, dar nu la toate; epicurianismul este un hedonism de un fel aparte, diferit de cel stigmatizat de Aristotel. Epicur face din plăcere temeiul existenței noastre, sensul ei, dar nu eșuează în amoralismul la care l-ar fi dus un hedonism
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
mai multe feluri: dinainte, dinapoi, de la stânga, și de la dreapta. Dinainte, când ne vrăjesc dracii prin înfățișările materiei, de dinapoi, când ne stârnesc amintirea păcatului prin gândurile ce le-am avut mai demult; de la stânga, când tulbură sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
16). Împotriva acestor trei păcate luptă virtuțile, care constituie votul monahal, și anume: legământul sărăciei, al castității și al ascultării. Sintetizându-le și mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor celorlalte: philaphtia, cum spun Părinții, adică iubirea trupească de sine. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
și cu nădejde să i Se arate, „ținea sufletul său în iad și nu deznădăjduia“, până când i S-a arătat viu, dându-i sfântului învierea sufletului, acest dar minunat de a simți continuu pe Hristos viu în el. Însă omul trupesc nu simte urmările păcatului în sine, așa cum le simte cel duhovnicesc. Omul trupesc nu observă nici o schimbare a stării sale lăuntrice după ce a săvârșit păcatul, pentru că el se află continuu într-o stare de moarte duhovnicească și astfel el nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
nu deznădăjduia“, până când i S-a arătat viu, dându-i sfântului învierea sufletului, acest dar minunat de a simți continuu pe Hristos viu în el. Însă omul trupesc nu simte urmările păcatului în sine, așa cum le simte cel duhovnicesc. Omul trupesc nu observă nici o schimbare a stării sale lăuntrice după ce a săvârșit păcatul, pentru că el se află continuu într-o stare de moarte duhovnicească și astfel el nu cunoaște viața cea veșnică a duhului. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, cu fiecare înclinare a
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
importanța acestuia, cu toate acestea, și pentru el rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă temeliile oricărei bucurii curate, adevărate. Omul copleșit de cele trupești se teme să se confrunte cu sine, se teme să privească sincer în propriul lui suflet și fuge de sine însuși prin toate distracțiile pe care și le caută și cu care se amăgește, crezând că-și va acoperi rana
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
alay-kum wa-z"da-hu baș”atan f al-‘ilm wa al-mism s...ț wa All"h w"si‘ ‘alm (2, 47/248): „Allah l-a ales șpe Saulț peste voi și l-a înzestrat cu prisos de învățătură și putere trupeasca! s...ț Allah este Cel cu Hâr Nemărginit și El este Atoateștiutor.” (ASM) MaÖal alla:na yunfiqóna ’amw"la-hum f sabl All"h ka-maÖal ≤abbatin ’anbatat sab‘a san"bil s...ț wa All"h yuð"‘ifu li-man
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nevoie și de un trup, care nu ar fi altul decât „corpul cetățenesc” cu tot somatismul pe care îl implică existența și coexistența reală a unor oameni laolată. Nu este atunci de mirare că având parte și de o geneză trupească, Kallipolis-ul existent în fapt intră într-o dinamică a mutațiilor care va duce la o degenerare din ce în ce mai accentuată. Or, tocmai o problemă de „genetică”, adică una ce nu mai ține doar de structura sufletului, ci și de cea trupului, vine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
De, m-am simțit, firește, umilit, însă totodată copleșit de admirație”. Până în faptul dimineții, Alcibiade gândește ca Platon (sau invers), căci erosul platonician nu suspendă contactul, îl presupune. Amantul cere satisfacție și erosul platonician crede nepotrivit a o refuza; contactul trupesc și pasiunea însoțitoare a acestui contact intră în zona firescului pentru Platon, a firescului devenit necesar (căci există printre cele naturale unele care nu sunt de tot necesare, sexul, de pildă). Phaidros e de amintit aici- îndrăgostiții au nevoie să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ci dinspre vizitiu. Când vizitiul zărește chipul îndrăgitului, sufletul îi ia foc. Calul „pofticios”, căci acum intră el în rol, măcar că este biciuit ca să fie cumpătat, nu ascultă și se năpustește spre iubit ca „să-i amintească acestuia de dulceața trupeștilor plăceri”. Calul bun și vizitiul se împotrivesc la început, dar „văzând că răul acesta nu cunoaște capăt, ei se lasă la rândul lor mânați, cedează și se învoiesc să facă ce li s-a cerut. Și astfel se pomenesc în preajma
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
forma învelișului din afară al trupului, care-ți devine foarte dragă, cum se întâmplă cu făptura tatălui, căruia-i cercetezi gesturile, mâhnirile și îi iscodești zâmbetul - fără ca vreo umbră de desfrâu să murdărească felul acesta (poate singurul neîntinat) de dragoste trupească. Așadar, înfățișarea fizică a fratelui Guglielmo era în așa chip alcătuită, încât atrăgea atenția chiar și celui mai distrat observator” (Umberto Eco, Numele trandafirului, Ed. Polirom, Iași, 2002, p. 30). De aceea spun că felul acesta de erotism nu are
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
descris În termeni normativi necesitatea de a implementa programe eugenice În toate domeniile vieții publice, În acord cu noua sa definiție a statului: Igiena de rasă trebue să ducă la cercetarea tuturor realităților care pot influența favorabil sau defavorabil calitățile trupești și facultățile mintale de rasă ale generațiilor viitoare... Statul nostru trebue să se conducă În activitatea sa eugenică de axiomul că orice om are dreptul să se nască sănătos, deci să moștenească o inteligență sănătoasă Într-un trup sănătos. Amândouă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
constrîng”. Conștiința este, așadar, În viziunea lui Lev Tolstoi factorul esențial al eliberării spiritului În „sinele” nostru, ca o condiție apoi a deschiderii lui spre iubirea a tot ce există: „Treapta cea mai de jos este viața trăită pentru poftele trupești, pentru a face pe plac trupului; a doua treaptă este pentru aprobarea oamenilor, pentru a face pe plac oamenilor; a treia pentru răsplata lui Dumnezeu, pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu cel din afara ta; a patra, mai presus
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de exemplu, În cadrul sentimentului de iubire, pot apărea adevărate drame (Ana Karenina se sinucide pentru că, În timp ce ea Înțelege să-și alimenteze continuu iubirea prin „iubire”, amantul ei, Vronski, Își diminuează brusc sentimentul de iubire, odată cu Împlinirea dorințelor sale de posesiune trupească). * „Oamenii Își iubesc prea mult mărginirile... de aceea le vine atît de greu să le depășească.” (O. Densusianu, tatăl) SÎnt mai comode, Într-adevăr, obișnuințele și prejudecățile, decît eforturile cerute, de exemplu, de asumarea unei responsabilități, de susținerea principială a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu ne omorîm În noi Înșine, prin lașitățile și compromisurile noastre, propriile idealuri; de cîte ori dominați de satisfacții senzuale și de interese materialiste de moment, nu ne strivim chiar omenescul din noi! Și cu toate acestea, teama de moartea trupească este mai mare decît cea sufletească... * „Uneori și dreptatea pricinuiește rău.” (Sofocle) De exemplu, atunci cînd judecătorii Închid „dreptatea” În articole de legi, neținînd cont de potențialul de remușcare și, implicit, de Îndreptare prin sine Însăși a persoanei incriminate. Într-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu siguranță mult adevăr În acest paradox: Înșelăm „iubirea” cînd, În loc s-o spiritualizăm, o abatem de la menirea ei umană de a ne asigura, În primul rînd, o bucurie sufletească și o facem să aspire doar la satisfacții de ordin trupesc. * „Cea mai mare recunoștință pe care o poți dori de la unii oameni e să nu-ți fie recunoscători.” (N. Iorga) Ne onorează, desigur, acea recunoștință care dovedește că cel pe care l-am ajutat a știut să se folosească Într-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a admira frumusețea bărbaților și a femeilor, a te bucura de sănătate, a-ți exersa din plin cele cinci simțuri, a pleda pentru lux, de acord. Numai că Beccaldi încarcă barca ceva mai mult: el celebrează adulterul, sexualitatea liberă, plăcerile trupești; critică virginitatea, susține amorul liber între parteneri care consimt la aceasta, și inclusiv între frați și surori, între religioși și laici și nu uită nici punerea în comun a femeilor - după modelul Republicii lui Platon... Ca principiu, epicurianul consideră că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
solitare, acest excelent breviar al lui Petrarca, mai epicurian decât s-ar părea... în Cele Trei cărți despre viață, el jonglează cu mitologia, creștinismul, călăuzele celeste funcțiile psihice și călăuzele umane, pentru a-i asocia pe Mercur, Voința și Tatăl trupesc Phebus, Intelectul și Preceptorul spiritual și în sfârșit, pe Venus, Memoria și medicina trupului. Asocieri artizanale, astrologice, mitologice, alchimice și chiar poetice! Ansamblul culminează cu un elogiu adus vieții sănătoase centrate pe evoluțiile naturii și îndeosebi pe ale soarelui. Să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar realizând totuși o îmbinare de cea mai bună factură între filosofia Grădinii și idealul Evangheliilor. El descrie un creștinism vesel, voios, hedonist, care celebrează viața, prietenia, conversația, dar și mesele bune, fructele pământului. în aceste pagini elegante, subtile, plăcerile trupești și plăcerile spirituale nu apar niciodată separate, ci se condiționează întotdeauna unele pe altele - ca și cum separarea sufletului și a trupului ar ține de o ficțiune. Filosofului din Rotterdam îi plac banchetele, principiul acestui gen. în Colocviile sale apar nu mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că nu e posedat de ea; în sfârșit, el aduce într-o zi trei prostituate până în pragul casei, dar le lasă la poartă, considerând renunțarea la fel de semnificativă ca și trecerea la fapte. în toate cazurile, Aristip recomandă neîncrederea în cele trupești, nu ca fapt în sine, ci pentru că îți pierzi libertatea cu aceste povești carnale. Măsura, o dată în plus... Față de bani, femei, dar și putere, Aristip vrea să găsească distanța potrivită. Lui Socrate care, dacă e să-l credem pe Xenofon
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să-și locuiască propriul sălaș. Adevărata jubilare constă în a nu te lăsa nici mistuit, nici ars de plăceri, ci încălzit de ele. Dezmățul trupesc și orgia, în care conștiința, rațiunea se diluează, în care trupul se pierde, nu-l interesează pe Aristip, așa cum nu-l interesează nici pe Platon. Hedonistul nu se privează de instrumentul care-i permite să-și construiască plăcerea: conștiința clară
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]