1,978 matches
-
înghițit cu năduf, și-a luat căciula și bastonul și a ieșit din crâșmă, fără să se uite în stânga sau în dreapta. Făcutu l-a urmat. Au mers alături o bună bucată de drum, fără să scoată o vorbă... Făcutu a tușit doar, ca să-i atragă atenția lui Toaibă că amândoi merg pe același drum... Măi Toadere! Uite tu ce ne-o făcut războiul ista! Pe tine te-o cotonogit, iar mie mi-o luat un braț de tot, ceea ce înseamnă că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
stabili sarcinile de lucru. Sufla un vânt rece și umed de toamnă târzie. Toaibă, fiind cel mai înalt, a fost așezat în fruntea echipei. Lângă el tremura ca frunza plopului un deținut înalt și subțire ca un fir de ață. Tușea și mereu își ștergea nasul. Ochii duși în fundul capului îi lăcrimau... Toaibă a privit spre el cu milă. „Săracul! Uite la el cât îi de bolnav și aiștia nici nu-l iau în seamă. Bietul de el, nici nu ajunge
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
semne ascunse lui Gruia, să lungească vorba cât mai mult. Gândul ista nu-i de azi de ieri. Hă hă... îi de multă vreme, dar abia în vara asta m-am hotărât. Și ce ai hotărât, dragul mamei? Gruia a tușit, ca și cum și-ar fi dres glasul. Adevărul însă era altul... Îi cânta lui taică-său în strună. Hai spune, dragul mamei, că chiar mă îmbolnăvesc de inimă așteptând. Nici chiar așa, Marandă. Stai să-și tragă băiatul sufletul și ți-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îngrozită. Respiră greu, șuierat, cu groază, cu astm... Deducem că pe lângă ce-am zis, femeia mai suferă și de o condamnabilă lipsă de informație: sărmana nenorocită nu a aflat că a apărut de curând noul deo-spray “Cu noi nu se tușește decât sublim, dumnezeiește”, descoperire a domnului Cocârță, fost coleg de grădiniță a autorului. Femeia îngrozită, nu. Nici Polițistul. Nici Dopul. F Domnule Polițist! Domnu’ Polițist!... Alooo! Am să vă comunic ceva înspăimântător... terifiant...incredibil! P ...sagace...orpilant... tenebros...Cunoaștem. F
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
porni să-i iau urma, cât e proaspătă. Daaa? Sigur că da. L-aș lua și pe don locotenent Pațache, că are un foxtretier ceva de spaimă. Nu-i scapă nimic. Ultima descoperire a fost nenorocitul din coșul de rufe. Tușise? Tușise pe el, că-ți trebuia mască de gaze. Noroc că era un tip pașnic și deputat. Sărmanul greșise camera, că ăștia lucrează pe camere, și i-a și spus lu’Pațache: “Bravos, generale! Noi, aleșii, avem două camere iar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să-i iau urma, cât e proaspătă. Daaa? Sigur că da. L-aș lua și pe don locotenent Pațache, că are un foxtretier ceva de spaimă. Nu-i scapă nimic. Ultima descoperire a fost nenorocitul din coșul de rufe. Tușise? Tușise pe el, că-ți trebuia mască de gaze. Noroc că era un tip pașnic și deputat. Sărmanul greșise camera, că ăștia lucrează pe camere, și i-a și spus lu’Pațache: “Bravos, generale! Noi, aleșii, avem două camere iar dumneata
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o țigară. Niciodată n-am fumat cu atâta voluptate. ― Tu nu iei o țigară, drăguțo? Haide, încearcă una. ― Ca să-ți fac pe poftă, drăguțule. I-am aprins-o. Mihaela trase câteva fumuri cu gesturi ștrengărești, se înecă și începu să tușească. Apoi zvârli neîndemînatic țigara, încît sări din scrumieră tocmai în clipa când un pasager trecea printre mese. Acesta vrând să se ferească, lunecă și căzu la picioarele unei bătrâne cu părul alb, care se sperie și slobozi un țipăt. Acum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
continuă, oarecum edificat: ― A, îl cunosc. Eu sânt directorul liceului. Bun băiat și fericit tată. Sînteți rudă cu el? ― Da, desigur, văr bun, văr primar. Am copilărit împreună, am făcut liceul, apoi universitatea. Mihaela mă tot trăgea de mânecă și tușea cu înțeles. Dar nu rîdea: se stăpânea încă. Domnul cu barbă mă întrebă: ― Dumneata ești tot profesor? ― A, nu. Eu sânt prim-secretar la legația noastră din... Tokio. De rândul ăste, Mihaela pufni în râs, dar ca să nu mă dea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încă. Domnul cu barbă mă întrebă: ― Dumneata ești tot profesor? ― A, nu. Eu sânt prim-secretar la legația noastră din... Tokio. De rândul ăste, Mihaela pufni în râs, dar ca să nu mă dea de gol, începu, în aceeași clipă, să tușească. Așa că naivul tovarăș de drum nu pricepu nimic. ― Frumoasă carieră, diplomația. Mi-ar fi plăcut și mie, drept să-ți spun. Și stați la Tokio? ― Da, de patru ani cu nevastă-mea. Acum ne-am întors în țară pentru câtva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
părinți în cepuse să mijească spre noi gardul școlii. Dar mai era până la capăt. Ca atare, în primăvară, moș Mitrea Anghelov a pornit să clopoțească ulița mare chemând sătenii la școală, la adunarea hotărâtă împreună cu cei doi delegați comunali. Am tușit, că așa se cuvine, și am început: Oameni buni, împreună cu dumneavoastră am făcut câteva treburi bune. Am terminat de tencuit cele două clase în interior, am astupat groapa de mare necaz pentru siguranța copiilor, am întemeiat o livadă cum nare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Brusc, pământul a început să se scuture și un fum gros a acoperit soarele. Bărbatul roșcovan s-a întors spre mine și, pe un ton aproape indiferent, m-a liniștit: "Nu-ți fie frică. Luăm caii și fugim". Mă trezesc tușind și, câteva clipe, sunt buimăcit. Prin întuneric, abia găsesc butonul veiozei. Ce oră e, oare? Nu e nici patru. În zilele în care am fost fericit aici, lumina invada toate fibrele ființei mele. Nu mai aveam greutate, nu mai aveam
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
după care am continuat să cad însoțit de o muzică languroasă. Simțeam că lunecam pe ceva mucilaginos. Deodată, m-am oprit lângă un fotoliu unde dormita un bărbat de vreo cincizeci de ani, chel, cu fața nespus de tristă. Am tușit ușor, dar bărbatul din fotoliu n-a dat nici un semn că m-ar fi auzit. M-am apropiat, l-am atins, gîndindu-mă că, poate, ațipise și abia atunci mi-am dat seama că mă privea. De fapt, mă privea fără
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fel. E foarte probabil că ne vom înțelege. Dumneata vei servi de trăit-d'union, găsesc chiar chic să ne împrietenim. Să faci așa ca să fiu invitată la recepțiile lor. Maxențiu voi să-i spună ceva dezagreabil, dar îl înecă puțin tușea. Dete numai din umeri. Știa că dacă Ada își pusese în cap 166 cu dinadinsul, nu va putea scăpa de corvadă. Femeile? Sau dau bătălii de întrecere între ele, sau caută să se asocieze cu rivalele . Ce-1 interesa pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
boalei. își descărca cu bucurie ticăloșia, și trupul lui, acum material nesecat de coptură, de murdărie, îi era drag așa; îi părea că-1 simte viu tocmai pentru că era, astfel, rodnic. Așa cum își periclita altădată viața prin efortul de a nu tuși, așa acum se complăcea în tuse până la înec, nu se ajuta cu nimic, i se părea că face bine să zdruncine bieții mușchi, să tragă din bietele fibre, să-și zdrobească plămânii putrezi ca să ducă la maximum acea convulsie. Credea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se părea că face bine să zdruncine bieții mușchi, să tragă din bietele fibre, să-și zdrobească plămânii putrezi ca să ducă la maximum acea convulsie. Credea că va curăța astfel locul unde stau zgârieturile și sputele, dar avea nădejdea că tușea va reîncepe pentru ca prin dovada ei să i se manifeste iarăși o viață, care, în pauze, părea că-1 lasă vid, prea uscat, burete iescos, oase sunând a gol. îi trebuia suc. Doctorul era nevoit să intervină cu severitate. Ada cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care, în pauze, părea că-1 lasă vid, prea uscat, burete iescos, oase sunând a gol. îi trebuia suc. Doctorul era nevoit să intervină cu severitate. Ada cu brus-cheță, pentru a-1 opri de a-și agrava și provoca cu încăpățînare tușea, pe care vrea să și-o tușească, cum zicea, "pînă la sfîrșit" . Și toate lucrurile exterioare îl preocupau: săpunul, chiuveta, sticlele cu doctorii, lingurile în pahare repective, kefirul pe care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le înghițea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prea uscat, burete iescos, oase sunând a gol. îi trebuia suc. Doctorul era nevoit să intervină cu severitate. Ada cu brus-cheță, pentru a-1 opri de a-și agrava și provoca cu încăpățînare tușea, pe care vrea să și-o tușească, cum zicea, "pînă la sfîrșit" . Și toate lucrurile exterioare îl preocupau: săpunul, chiuveta, sticlele cu doctorii, lingurile în pahare repective, kefirul pe care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le înghițea lacom, pătîndu-și 184 185 cămașa fiindcă mâna
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-un ungher și-aștept; o cucuvea mai veche îmi scurmă în piept; tușesc pe ascuns, aș vrea să nu vadă lumea că-s tuns și că-n hainele roase duc niște oase. -6- Nu-mi dau seama cum văd ca prin fum un drum prin paragini fără margini, fără capăt: enigmă cu lacăt
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fiindcă n-am găsit bilet la clasa I. N-am noroc să fiu și eu boier și pace! Tot acolo ajung! Înghesuială mare, incomod în vagon, puțin cam rece și loc spre geam, puțin cam expus la răceală. Multă lume tușește din cauza virozelor. Ajungem punctual, ba mai și așteptăm foarte comod la clasa I până a sosit ora deplasării. Însoțitorul mă scoate pe Griviței, iau un taxi, deși e foarte aproape, dar n-am vrut să risc pentru câțiva bani. Sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
despre el cu respect, ca despre un fost stâlp al satului, ce se bucurase de o mare autoritate. Mama îmi povestea că n-avea nevoie să ridice glasul ca să domine. Când intra în biserică ("biserica mică", greco-catolică), era suficient să tușească ușor, ca lumea să se dea la o parte, făcîndu-i loc să se ducă în strană. Ca orice bărbat din Lisa, va fi intrat și în cârciumi, dar nu mi-l pot imagina printre cheflii. Locul care i se potrivea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În timp ce spăla ceștile. Și tot el, majordomul acesta demn de familia Lastarria, deschise ușa, Îi pofti să intre și dintre toate guvernantele puse ochii pe Vilma. Julius băgă de seamă de Îndată și-i făcu semn cu cotul Cinthei care tușea moartă de frică. Toți copiii intrară În castel unul cîte unul și doamna Lastarria Îi sărută pe rînd pe toți recunoscîndu-i și spunîndu-le pe nume: „Bună ziua, doamnă“, spuse Vilma; Îi Înmînă darul cu cartea de vizită și fu cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai ales dacă era vorba de verii numiți Julius, Cinthia, Bobby etc. Pipo cobora din alt copac cu o mutră bosumflată: nu reușise să țintească la timp și rămăsese cu săgețile În mînă, avea trei săgeți În mînă. Și Cinthia tușea dar nu plîngea și se uita la Julius, care se uita la Vilma, care se uita la stăpîna casei: „Veniți! Veniți să vă curățați! Din fericire nu le-a intrat pămînt În ochi! (Pe Vilma o nimerise un bulgăre chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai știu ce să mă fac cu Rafaelito! Hai să-i curățăm, Vilma; pe urmă o să vin chiar eu cu ei În grădină.“ I-au adus din nou În grădină cu hainele puțin scămoșate. Cinthia era zgribulită de frig și tușea, Julius era furios și Își ținea mîinile lipite de corp, iar Vilma Încă mai scuipa fire de țărînă. Era supărată că-și murdărise uniforma de sărbătoare și se gîndea la ce-o să spună majordomul, dar În același timp era Îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Era supărată că-și murdărise uniforma de sărbătoare și se gîndea la ce-o să spună majordomul, dar În același timp era Îngrijorată de tusea Cinthiei, pe care tocmai o cuprinsese un nou acces, de cîte ori i-am spus doamnei, tușește din ce În ce mai tare, doamnă, să-i dăm o doctorie, dar cum putea ea să priceapă lucrurile astea, doamna era mereu grăbită și n-avea timp de așa ceva. Bertha și cu mine am fost ca niște mame pentru copiii ăștia mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ștrengarii care se luaseră la harță, elegant, cu părul dat cu fixativ, știa că Vilma Îl urmărește cu privirile. Și Vilma, Într-adevăr, nu-l pierdea din ochi. Stătea jos lîngă o fereastră uriașa și alături de ea stăteau Cinthia, care tușea Într-una și Julius, Întors cu spatele și privind spre interiorul casei, spre coridorul plin de armuri de cavaleri, de spade și scuturi. În clipa aceea se ivi mătușa Susana, care arăta Îngrozitor și Cinthia Îi spuse: „Îmi place casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]