1,983 matches
-
fost acolo, făcu vreo câțiva pași până la un copac și atinse una dintre ramuri. Trebuie să fi fost un sistem suplimentar de alarmă, pentru că așteptă - de data asta nu chiar atât de mult - , iar apoi se îndreptă în grabă către tufișul des care ascundea puțul liftului. Îi acționă mecanismul și, neavând nici o reacție nici de acolo, se întoarse încet la locul unde aștepta Hedrock, reașezându-se pe jilțul ei. Era palidă, dar liniștită. Nu se uită la Hedrock, dar îi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
inspector Bernard Stanley ― Londra-Anglia". Pendula bătu de unsprezece ori. Clinchetul delicat broda o melodie pastelată cu peisaje vechi. ... Străzi pustii de provincie, grădini sleite sub soarele greu al amiezii, scaune de răchită și o păpușă de cârpă uitată într-un tufiș, un flașnetar șchiop abia cărîndu-și cutia. Pe trotuare, frunzele strivite își îngropau în praf sigiliul galben, ud... ― S-a făcut târziu, observă bătrâna. Ploua mărunt, cerul de octombrie plin de apă și funingine părea gata să cadă. O umbrelă roșie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am ieșit pe poartă și nu m-am oprit decât în pădure. Ceva mai târziu am auzit voci și am zărit două felinare; mă căutau, mă strigau, tata îmi promitea că nu mă va bate. Eu stăteam ascuns după un tufiș și tăceam. După ce au dispărut felinarele și nu s-a mai auzit decât vântul foșnind prin frunze, mi s-a făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunîndu-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când tata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu i-a plăcut mirosul? Dar ce, numai tu ai urinat acolo? Nu mirosea și propria lui urină? Ești aproape paralizat de spaimă. Mai bine te abțineai, nu veneai odată cu el. Mai bine erai câine și făceai undeva lângă un tufiș. Poate chiar în Olimp. Tot e Olimpul gol, de când zeii umblă pe la pisoarele muritorilor." "Sportul atrage mulțimi din ce în ce mai numeroase. E un soi de anestezie în masă. Ea deturnează de la probleme serioase, și uneori vitale, o mare cantitate de energie. Totuși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Făcuse parte din echipa unui ONG care încercase să instaureze pacea în Congo, unde singurele bunuri ieftine care se găseau peste tot erau cadavrele: patru milioane de oameni fuseseră uciși acolo în doar câțiva ani. Le găseai prin păduri, pe după tufișuri, la marginea drumurilor, la fel de răspândite precum florile sălbatice. Dar nu stătuse niciodată atât de aproape de unul așa de... proaspăt. Căldura pe care o degaja corpul femeii în timp ce Maggie îi atingea spatele o înspăimânta și o nedumerea. Începu să tremure, apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de bază din tinerețe și cele câteva războaie de după aceea. Puteau urmări această demonstrație și discuta apoi mecanismele de luptă cu o siguranță infailibilă. Când ajunseră la poligon și văzură niște trăgători de elită de douăzeci de ani sărind din tufișuri și ieșind din pădurice ca să tragă în șirul de pepeni aliniați ca ținte, acești oameni, toți de vârsta lui Shapira sau chiar mai în vârstă, îi puteau da indicații utile instructorului. Shapira tăcea, impresionat de bum-ul răsunător care transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
frumoase, în mijlocul verdeții. Gerard era sigur că acolo va găsi mâncare. Era o imagine atât de atrăgătoare, încât începu să coboare, în spirale. Era ca un vis. Oameni frumoși, în halate albe, mergând încet printr-o grădină cu flori și tufișuri, în umbra răcoroasă a palmierilor, cu tot felul de păsări zburând în jurul lor. Nu simțea miros de mâncare, dar sigur trebuia să fie așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul ... portocale! Portocale tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
avea dreptul s-o atragă pe fată departe de spațiile locuite. CÎt mi-ar fi plăcut să fac dragoste sub cerul liber și În plin soare! Oare din pricină că n-am atras-o pe Maryse Într-o rîpă sau Într-un tufiș În vara aceea am făcut atît de rar dragoste În natură? Păstrez mai curînd amintirea unor canapele și paturi king size de prin hoteluri - am făcut socoteala că doar la Paris am fost În optzeci și două de hoteluri diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aia n-a fost decât o groapă, și o peșteră magică pentru câțiva copii visători, dar acum cu toate vasele în ea n-o să mai fie nici una nici alta, Cioburile nu sunt așa de multe, femeie, curând le vor acoperi tufișurile, nici n-o să se mai observe, Deci ai lăsat acolo totul, Am lăsat, Cel puțin sunt aproape de sat, într-o bună zi un copil de aici, dacă mai frecventează groapa ideală, o să vină acasă cu o farfurie crăpată, o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca Cipriano Algor să-i răspundă. Ieșiseră din sat, lăsaseră în urmă cele trei case ruinate, acum treceau podul peste râul cu ape negre și rău mirositoare. În față, în mijlocul câmpului, unde se zărea un pâlc de copaci, ascuns în tufișuri, se ascunde tezaurul arheologic al olăriei lui Cipriano Agor. Oricine ar spune că au trecut zece mii de ani de când au fost descărcate aici ultimele rămășițe ale unei vechi civilizații. Când, în dimineața următoare, Marçal coborî de la etajul treizeci și patru ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am ieșit pe poartă și nu m-am oprit decât în pădure. Ceva mai târziu am auzit voci și am zărit două felinare; mă căutau, mă strigau, tata îmi promitea că nu mă va bate. Eu stăteam ascuns după un tufiș și tăceam. După ce au dispărut felinarele și nu s-a mai auzit decât vântul foșnind prin frunze, mi s-a făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunându-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu i-a plăcut mirosul? Dar ce, numai tu ai urinat acolo? Nu mirosea și propria lui urină? Ești aproape paralizat de spaimă. Mai bine te abțineai, nu veneai odată cu el. Mai bine erai câine și făceai undeva lângă un tufiș. Poate chiar în Olimp. Tot e Olimpul gol, de când zeii umblă pe la pisoarele muritorilor.” „Sportul atrage mulțimi din ce în ce mai numeroase. E un soi de anestezie în masă. Ea deturnează de la probleme serioase, și uneori vitale, o mare cantitate de energie. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
murate, ciolane marinate de porc, alune sărate, chestii din astea) și bufetele all-you-can-eat. Instituția bufetului Îi stîrnea lui Zamyatin cele mai lirice efuziuni. — Numai imaginați-vă, rogu-vă, exulta el, bufetul! Hoarde de compatrioți de-ai mei, stînd pitiți prin tufișuri În timp ce unul dintre ei cumpăra un tichet pentru bufet. Curînd după aceea, bufetul e pustiu și tufișurile sînt pline de oase și știuleți de porumb și toată lumea se bate pe burdihanele pline, cîntînd, sforăind și coțăindu-se! Potol! Potol! Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui Zamyatin cele mai lirice efuziuni. — Numai imaginați-vă, rogu-vă, exulta el, bufetul! Hoarde de compatrioți de-ai mei, stînd pitiți prin tufișuri În timp ce unul dintre ei cumpăra un tichet pentru bufet. Curînd după aceea, bufetul e pustiu și tufișurile sînt pline de oase și știuleți de porumb și toată lumea se bate pe burdihanele pline, cîntînd, sforăind și coțăindu-se! Potol! Potol! Încă mai ninge cînd Wakefield și Maggie se Îndreaptă spre mașina ei, plini de cartofi cu brînză și dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șopîrle și păianjeni. Și mai sînt javelinas, niște porcușori peccari dolofani, de vreo treizeci de kile bucata, tăvălindu-se În mîlul unui arroyo. Aude urletul unui coiot. Poteca urcă pe perete unui canion plin de cactuși țepoși; ocotillo, „gardul viu“; tufișuri; și covoare de gălbenele, verbină și sacra datură, „trompeta Îngerilor“. Un miros de slavie și creozot plutește peste toate. Șoimi și vulturi se rotesc pe cer. Împușcătruile se aud la intervale regulate, dar nimeni nu trage În el. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o privire spre fața buhăită, apoi se duce Împleticit către deșert ca să borască. E aproape amiază cînd se trezește Anton și iese și el bălăbănindu-se, ca să-l găsească pe Wakefield la cîțiva metri de cabană, privind fix la un tufiș de sub care un șarpe cu clopoțel se holbează la el. Anton și-a regăsit voia bună. — Wakefield, prietene, dă Înapoi Încetișor, nu-ți lua ochii de pe el, și hai să mîncăm micul dejun. Numai la pomenirea micului dejun Wakefield e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În hiperspațiu. Dar Redbone a reușit să facă o ciobitură mare În sentimentul său, recent dobîndit, de bunăstare, bucurie și satisfacție spirituală. La dracu’! PARTEA A CINCEA ACASĂ Zamyatin Îl așteaptă În dreptul ieșirii, sprijinindu-se de taxiul lui ca un tufiș bărbos. Nici urmă de Diavol. — Te-ai Întors exact la timp pentru Convenția Bibliotecarilor, prietene. Cincizeci de mii de bibliotecare cu trupuri de foc sub hainele lor plicticoase de bibliotecare, timp de o săptămînă! Îți imaginezi? Wakefield Își aruncă bagajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dar ochii Reverendului privesc prin el, numai globi și onix Înnourat, iar Wakefield Își dă seama că e oarbă. O oră mai tîrziu, sînt toți trei În drum spre locuința Reverendului, o casă veche și Îngustă, tip vagon, ascunsă de tufișuri dese de lemn cîinesc. Casele de pe stradă se reazemă unele de altele, ca și cum ar căuta sprijin, cu curticelele lor amărîte, despărțite de gunoaie și tot felul de vechituri ruginite. Camera din față este luminată de două lumînări negre, sfîrÎitoare. Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
posac de la postul lui de observație din spatele popicăriei. Din păcate, patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea să ducă probabil la o deteriorare accentuată a standardelor morale. Wild Rover țâșni deodată din tufișuri și se năpusti spre noul lui stăpân atât de năvalnic și plin de entuziasm, încât Ben fu obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă mâinile. Or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o antipatiză instantaneu. Domnule polițist, ce s-a întâmplat mai exact? Polițistul, tânăr, crud și stânjenit la culme, șovăi. Phyllis se ivi gâfâind, în spatele lui Fran. — Domnișoara spune că domnul s-a expus în mod indecent în fața ei. — Era în tufișurile de acolo, insistă duduia cea dotată. Arătă înspre un pâlc de copaci care coborau spre lac. — Oh, Doamne, Ralph, se isteriză Phyllis. Cum a putut să facă așa ceva? A avut probleme de sănătate, înțelegețiă — Uite ce e, mamă, o întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o clipă. Fran se așeză pe bancheta din spate a mașinii. Chipul tatălui ei era nedumerit și foarte speriat. Ce se întâmplă, Franny? Ce e cu toată agitația asta? M-a trecut o nevoie, știi, așa că m-am dus în tufișurile de acolo. Fran îl luă de mână, simțind că i se rupe inima. De ce nu te-ai dus la toaletă, tati? E una chiar acolo. Probabil că ai fost de nenumărate ori acolo. Expresia nedumerită îi reveni pe chip. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu inima bătând să-i sară din piept, așteptând să vadă pomenit numele tatălui ei, dar, slavă Domnului, nu apărea nici un detaliu, doar o referire pasageră la „alcoolici și alți indivizi dubioși care ar putea să stea la pândă în tufișuri“. În tot timpul ăsta, pe când crezuse că le venise în ajutor, Jack Allen o convinsese pe făptura aceea de moravuri ușoare să scrie la ziarul lui. Cum putea să doarmă noaptea? Pentru Jack Allen, tot ce conta era să obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
peste iarnă. Stropi calzi de rouă-i cad pe buze: unu, doi, trei. Natura își adapă zeul. Ah, Pan! Îl văd, cum își întinde mâna, prinde-un ram și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
meu, ceea ce a ținut să-mi dovedească pe dată. - Voi hotărî eu dacă și când ai să poți pleca. Era însă mirat de felul cum vorbeam limba lui dificilă. Fără să-i pese, și-a luat hainele lăsate după un tufiș. S-a încins cu cingătoarea de piele, pe sub care și-a înfășurat brâul până peste pântece. A scuturat de praf o tunică scurtă, albă, pe care a îmbrăcat-o mulând-o pe talie cu o centură cu margini de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-un loc și l-am întrebat unde era încăperea cu pricina. M-a scos în afara curții și, după ce mi-a pus în mână o sapă cu coadă scurtă, m-a condus într-un loc lângă apa curgătoare, acoperit cu tufișuri de alun sălbatic și despărțit în două de o cărare. - Dinspre partea curții e pentru bărbați, și dinspre partea râului, pentru femei, m-a lămurit. Nu avem încăperi puțind a urină și a fecale. Doar cei bolnavi folosesc găleata. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]