1,575 matches
-
N-are rost, n-are rost! zise Lebedev dând din mâini. Nici nu merită să-i ascultați; și nu-i frumos din partea lor, luminate prinț, să vă deranjeze. Asta-i. Nu merită să... — Fiul lui Pavlișcev! Dumnezeule! strigă prințul extrem de tulburat. Știu... dar... i-am încredințat lui Gavrila Ardalionovici această problemă. Acum câteva clipe Gavrila Ardalionovici mi-a spus... Însă Gavrila Ardalionovici ieșise din casă și era acum pe terasă; Ptițân îl urmase. Din camera alăturată se auzi gălăgie și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sincer în dorința sa de a se considera mai prejos decât cei din jur, zicându-și că este ultimul dintre cei din urmă sub aspect moral. Intrară cinci inși, adică patru oaspeți noi, urmați de generalul Ivolghin, care era înfierbântat, tulburat și apucat de o criză puternică de elocință. „Măcar el e negreșit de partea mea!“ se gândi prințul și zâmbi. Kolea se strecură înăuntru împreună cu ceilalți; discuta aprig cu Ippolit, care era între cei veniți în vizită. Ippolit îl asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părțile se auziră vociferări. — Citește! Citește orice-ar fi! le-o reteză Lizaveta Prokofievna, care se vedea că se stăpânește doar cu mari eforturi. Prințe! Dacă nu mai citește, ne certăm! Nu mai era nimic de făcut. Kolea, înfierbântat, roșu, tulburat, continuă lectura cu vocea emoționată: „Însă, în timp ce proaspătul nostru milionar era, cum s-ar zice, în al nouălea cer de bucurie, s-a produs un incident de cu totul altă natură. Într-o bună dimineață, vine la el un vizitator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de sus a scării, cu spatele spre public, foarte supărat pe Lizaveta Prokofievna, care nici măcar acum nu se gândea să se miște din loc. — Domnilor, domnilor, dați-mi voie, în sfârșit, domnilor, să vă spun ceva! exclamă prințul întristat și tulburat. Și, fiți buni, haideți să vorbim în așa fel, ca să ne putem înțelege. N-am nimic, domnilor, împotriva articolului, nu mă privește; numai că, domnilor, nimic nu-i adevărat din ce s-a scris în articol: spun asta pentru că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din înalta societate (arătă spre Evgheni Pavlovici), pe care, desigur, nu am onoarea să-l cunosc, dar despre care, mi se pare, am auzit câte ceva... — Dați-mi voie, dați-mi voie, domnilor, iarăși nu m-ați înțeles! li se adresă tulburat prințul. În primul rând, domnule Keller, în articolul dumneavoastră ați apreciat extrem de inexact averea mea: n-am primit defel milioane, n-am, poate, decât a opta sau a zecea parte din cât presupuneți că aș avea; în al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dintre noi, fiind în locul lui, nu i-ar fi trecut așa ceva prin cap?“ Ceva cam în genul acesta, dar foarte amuzant. — Ajunge! izbucni deodată, aproape tremurând de mânie, Lizaveta Prokofievna. E timpul să punem capăt acestui galimatias!... Era teribil de tulburată, își ridică amenințător capul și, cu un aer provocator, semeț, fierbinte și nerăbdător, îi învălui pe toți într-o privire scânteietoare, fiind prea puțin probabil că, în clipele acelea, îi deosebea pe prieteni de neprieteni. Era apogeul unei mânii mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
voia să audă chemările mamei și surorilor ei, ajunse deja departe. Prințul Ș., dând fuga la ea, o convinse să plece în sfârșit. Lizaveta Prokofievna avea să-și amintească mai apoi că Aglaia s-a întors la ele atât de tulburată, încât era puțin probabil să le fi auzit chemările. Dar peste exact două minute, de îndată ce intrară în parc, Aglaia rosti cu obișnuita ei voce indiferentă și capricioasă: — Am vrut să văd cum se va încheia comedia. IIItc "III" Incidentul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dar peste exact două minute, de îndată ce intrară în parc, Aglaia rosti cu obișnuita ei voce indiferentă și capricioasă: — Am vrut să văd cum se va încheia comedia. IIItc "III" Incidentul de la gară aproape le îngrozi pe mamă și pe fiice. Tulburată și speriată, Lizaveta Prokofievna, însoțită de fete, mai că nu străbătu în fugă drumul de la gară până acasă. După părerea și convingerea ei, prea multe se petrecuseră și ieșiseră la iveală din acest incident, așa că în mintea ei, în pofida întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu adevărat; însă el era cumva prea indiferent față de ștrengăriile propriu-zise și le găsea ca fiind prea în firea lucrurilor; el, la rândul lui, era preocupat și îngrijorat de cu totul altceva. Dăduse deplină crezare cuvintelor scăpate mai înainte de generalul tulburat, despre faptul că ea își râde de toți și mai ales de el, de prinț. Nu simțise în ele nici cea mai mică urmă de jignire; după părerea lui, chiar așa trebuia să se întâmple. Principalul pentru el era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ippolit îl tot aștepta pe prinț și nu-l scăpa din priviri nici pe el, nici pe Evgheni Pavlovici, în timp ce aceștia stăteau de vorbă de-o parte. Se învioră febril când cei doi se apropiară de masă. Era agitat și tulburat; fruntea îi era transpirată. Pe lângă o neliniște rătăcitoare, permanentă, ochii lui exprimau și o nerăbdare nedefinită; privirea îi aluneca fără țintă de la un obiect la altul, de la un chip la altul. Deși la zgomotoasa conversație generală participase până acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avut ce să-i răspundă și cum să-i explice motivul îngrijorării lui de acum. A doua zi după noaptea și cearta bahică, pe la ora unsprezece, când prințul se pregătea să iasă din casă, în fața lui apăru brusc generalul, extrem de tulburat, aproape zguduit de ceva. — De mult caut prilejul să vă întâlnesc, mult-stimate Lev Nikolaevici, de mult, foarte de mult, bâigui el, strângând extrem de tare, aproape dureros, mâna prințului. Foarte, foarte de mult. Prințul îl rugă să se așeze. — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
te iubesc și cum cred în dumneata... chiar acum... Te-am întrebat: îmi ceri mâna sau nu? O cer, îi răspunse prințul, încremenind. Urmă o forfotă generală și intensă. — Lucrurile nu se fac așa, dragă prietene, spuse Ivan Feodorovici, foarte tulburat. Asta... asta-i aproape imposibil, dacă-i așa, Glașa... Scuză-mă, prințe, scuză-mă, amice!... Lizaveta Prokofievna! se întoarse el spre soție, cerând ajutor. Ar trebui... să aprofundăm... Refuz, refuz! strigă Lizaveta Prokofievna, dând din mâini. — Dă-mi voie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
președinte, vă mai amintiți? îi șopti Lebedev prințului. Pe cine căutați? — Așa, nu-i nimic, mi s-a părut... — Nu cumva pe Rogojin? — Cum, e aici? — Da, e în biserică. Parcă i-aș fi văzut ochii mai adineaori, bâigui prințul tulburat. Cum se face... la ce bun? L-a invitat familia? — Nici prin cap nu le-a trecut. E aproape un necunoscut pentru ei. Dar aici sunt oameni fel de fel, public, ce mai. Dar de ce vă mirați atât? Acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-i acasă (lucru pe care trebuie să-l afle precis) sau n-o să vrea să-i spună, să plece în cartierul Semionovski Polk, la o doamnă, nemțoaică, cunoștință de-a Nastasiei Filippovna, care locuiește împreună cu mama ei: poate că, tulburată fiind și dorind să se ascundă, Nastasia Filippovna a rămas peste noapte la ele. Prințul se ridică de pe scaun complet distrus; femeile aveau să povestească pe urmă că „pălise groaznic la față“; într-adevăr, aproape că i se tăiau picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amândoi urechile. — Aud, șopti prințul cu convingere. — Umblă? — Umblă. — Să tragem zăvorul sau să nu-l tragem? — Să-l tragem... Traseră zăvorul de la ușă și se culcară din nou. Tăcură îndelung. Ah, da! spuse deodată prințul cu aceeași voce șoptită, tulburată și grăbită, de parcă ar fi izbutit din nou să-și prindă gândul și se temea teribil ca nu cumva să-l scape iarăși; sări chiar din culcuș. Da... voiam... cărțile de joc!... cărțile... Nu-i așa că jucai cărți cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care se abătuse asupra tristei ei case. Lebedev, Keller, Ganea, Ptițân și multe alte personaje ale povestirii noastre trăiesc ca mai înainte, s-au schimbat puțin și aproape nu avem ce relata despre ele. Ippolit și-a dat sufletul îngrozitor de tulburat, mai devreme decât se aștepta, la două săptămâni după moartea Nastasiei Filippovna. Kolea a fost profund zguduit de cele întâmplate; s-a atașat definitiv de mama lui. Ninei Alexandrovna îi e frică pentru el, văzându-l mai îngândurat decât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de aripi, o moarte imaterială. Oare numai fluturii mor în flăcări? Dar aceia care mor de flăcările din ei? Adevăratele femei sânt acelea a căror prezență te face să uiți de probleme, idei, neliniști universale și chinuri metafizice. Pentru cei tulburați adânc de o neliniște metafizică, intimitatea unei femei este un corectiv și o reconfortare. Prin femei se poate realiza temporar o inconștiență dulce, plăcută și încîntătoare. Născute aproape numai pentru iubire, ele își epuizează întreg conținutul ființei lor în avântul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Mi-am dat seama că pasiunea pentru cărți și, În general, pasiunea pentru orice valoare, are un rol deosebit În cunoașterea culturii și, mai ales, a culturii Eminescu. Foarte multă lume, de toate vârstele, de toate ocupațiile, vine și zăbovește tulburata de duhul luminos al celui mai mare poet român. Iată În fața noastră un voluminos caiet cu impresii. Ne găsim În Iași, astăzi, 29 iunie, deci la numai 14 zile de la inaugurarea Centrului Expozițional. Poftim, iscălituri, nume din Lugoj, Constantă, Deva
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
gură. Libertul murmură cu timiditate în glas: — Dar poziția mea, cezare, este pseudo-oficială... Se oprește brusc, străfulgerat de gândul că exact acesta este și scopul împăratului, un fals dualism care să împiedice urmărirea mișcării fondurilor dintr-o parte într-alta. Tulburat, reușește totuși să-și continue ideea: — Întreaga administrație a finanțelor publice... Începe să enumere: — Tezaurul public, strângerea impozitelor, atât la Roma, cât și în afară... — Ce-i cu astea? face posac Augustus. — Sunt în totalitate încredințate procuratorilor. — Ia nu-mi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reprezentat Hercules sprijinindu-se în ciomag ca într-o cârjă. — Nu ți se pare o anomalie? îl întreabă brusc pe Ianuarius. — Ce, stăpâne? tresare acesta, speriat. Că de multe ori bem vinuri născute înaintea noastră. Ignoră cu bună știință figura tulburată a bătrânului secretar și mângâie, cu un zâmbet misterios, din vârful degetelor, pielea de leu pe care Hercules o poartă împăturită pe braț, ca pe un acce soriu vulgar. Surâde cu îngăduință. — Cel de care vorbești tu exista cel mult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bună și s-a speriat. Acum însă se întreabă dacă nu cumva bătrânul face exerciții de oratorie cu el. Tot ce-i spune lasă impresia că a fost pregătit cu grijă dinainte. Nici un cuvânt obscur sau greoi. Nici o metaforă neobișnuită. Tulburat este în continuare. Nu așa și-a imaginat întrevederea. Dar el nu a fost școlit să discute orice subiect pe negândite. La ei în casă, literatura nu s-a aflat niciodată la loc de cinste. Nici n-avea cum. Studiul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
recunoaște pe Regele Sacrificiilor. Și pe slujnice. Multe slujnice. Ce este, rex? întreabă temătoare. Da, îi e frică. Acum știe că Vesta le-a dat un semn care nu poate să însemne decât ceva rău. Ordinea firească a lucrurilor e tulburată. O simte cu toți porii ființei. — Rex? întreabă din nou, pe un ton imperativ. Bărbatul s-a apropiat îndeajuns ca să-și dea seama că plânge. Îl apucă de mâini. Se zgâlțâie de parcă ar avea frisoane. — Asinia..., reușește să articuleze între
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
brusc, aude o voce stridentă de femeie. Îi răspunde alta, care parcă ar bate într-o căldare. Încă un glas pițigăiat trâmbițează. Urmează un potop cumplit de ur lete pe care nu le înțelege pe de-a-ntregul. Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida, fiica celeilalte Antonii. — Dezmățato! Sângele îi îngheață în vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ideea. În schimb, Gallus îi zâmbește cu un aer încântat. — Mulțumește zeilor că de când Augustus a venit la putere poporul roman nu mai are suveranitate în domeniul dreptului penal. Libo se zgâiește neîncrezător la el. — Ce vrei să spui? bolborosește tulburat. Cine are atunci pu terea? — Principele! râde gros Asinius Gallus. Se uită la mutra descumpănită a celuilalt. Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția penală este în jurisdicția împăratului. Spre surprinderea lui, Scribonius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trebuie păzit de o gardă de corp. Securitatea personală și loialitatea armatei sunt cu siguranță preocupările primordiale ale împăratului. Altminteri, de ce le cerșește pe altare și le proclamă întruna pe monede? — Ai văzut chihlimbarul? întreabă dintr-odată tânărul. Se întoarce tulburat. — Ce să văd? — Bucățile de chihlimbar prinse în plasele de protecție care țin fiarele departe de podium. — Mai îngreunează și ele un pic structura, suspină nefericit evreul. — Pe mine m-a însărcinat principele să le aduc la Roma, trâm bițează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]