10,815 matches
-
avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el acasă; trăsese fotoliul mai aproape de radiatorul cu gaz. Îi făcu lui Rowe semn să se așeze, ca și cum ar fi fost gazda; de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe care mi-o ținuseră în fața ochilor infirmierele semănam cu un contorsionist alarmat, uluit de propria-i anatomie deviantă. - Îmi pare rău. I-am luat mâna. - Probabil că arăt cam dărâmat. - Ești bine, zise ea. Categoric. Ești ca o victimă turnată în ceară la Madame Tussaud. - Încearcă să vii mâine. - O să vin. Îmi atinse fruntea, uitându-se precaută la rana de pe scalp. - O să-ți aduc niște machiaj. Îmi închipui că singura atenție cosmetică ce li se arată aici pacienților e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
groaza. Apoi, trăgând în gol dintr-o crăpătură a țigării, îmi spuse, clătinând din cap: - Centrul nervos, ha? Vaughan face orice lucru să pară o crimă. Vaughan lăsă jos trepiedul pe care-l ungea și îndesă expert tutunul în țigară, turnând înapoi firele de hașiș ce îi aterizară în palmă. Linse hârtia cu o limbă ascuțită care îi țâșni afară din gura cicatrizată ca a unei reptile. Inhală fumul pe nări. M-am uitat la teancul de fotografii proaspăt developate aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Un grup de pedale cromate era atașat de un pivot de oțel prins de coloana de direcție. O prelungire a manetei schimbătorului de viteză fixat pe podea se înălța în lateral, făcând loc unei alte manete, verticale, din metal cromat, turnate sub forma unei palme răsturnate. Conștientă de acești noi parametri, de îmbrățișarea acelei tehnologii ascultătoare, Gabrielle se lăsă pe spate. Ochii ei inteligenți îi urmară mâna când aceasta îmi pipăi fața și bărbia, căutându-mi parcă propriile armături inexistente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
presiune, au existat ticăloșii, cei care au făcut turnătorie din plăcere. [...] Securitatea punea la cale scenarii, luând ca participanți pe cei din jurul celor vizați. Acești oameni începeau să aibă probleme. Noi suntem deja în posesia tuturor dosarelor celor care au turnat de la nivelul clerului. Multe din aceste dosare au dispărut. Au dispărut dosarele unor asemenea oameni despre care avem informații sigure, având în vedere activitatea pe care au avut-o în relația cu Securitatea. [...] Presa nu mai face opoziție în acest
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și case și materiale de construcție - și mai ales unii despre alții. Dar niciodată despre ei. Iar fata îi zisese până și cât de tari îi sunt durerile menstruale! Și mai câte altele! Sătul de gânduri, șeful de gară își turnă niște cafea dintr-un termos și ridică receptorul. Telefonul funcționa din nou. Dădu telefon în oraș și află că personalul plecase într-adevăr în urmă cu o oră. Avea să ajungă în Mohoreni în douăzeci de minute. Se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
apă, peste cei 209 elevi aflați la ore; - înșurubase un bec de 40 de wați în beciul doamnei Vrânceanu; - împinsese o Dacie 1310 rămasă în pană în intersecția Calea Victoriei cu Bulevardul Dacia, salvând viețile celor patru persoane aflate în mașină; - turnase conținutul unei cutii de Cola peste focul care mocnea într-un coș de gunoi din stația de metrou Eroilor; - făcuse nenumărate alte fapte de vitejie. Relatările despre isprăvile lui Takamura apărură pe tot parcursul verii și, deși o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dau la toți amendă, jur, la toți care se bagă vă dau amendă! E împotriva legii! Și tu închide groapa! Mă auzi!? Takamura dădu trist din umeri, se urcă în buldozer și împinse grămada de pământ peste cablurile fierbinți. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, și îl uscă cu un foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o analiză? întrebă. - Nu, lasă. N-am mâncat mai nimic astăzi. - Atunci mănâncă ceva. Omul gândește mai bine cu stomacul plin. - Da, o să-mi fac o supă, zise Shuoke. Chiar acum. - Bine. Vorbim mai încolo. - Da. Pa. - Pa, Shuoke. Shuoke turnă trei sute de mililitri de apă fierbinte într-un castronaș de plastic pe a cărui etichetă scria „Miamiam - Instant Noodle Soup - China’s Best“. Trebuia să aștepte trei minute până când supa era gata, și în acest timp se gândi la fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
La nebunie, zisei. De o săptămână vorbește neîncetat despre Stockholm, despre oameni, dar mai ales despre natură. De obicei, vorbește foarte puțin, dar aici a cuprins-o un fel de euforie... - Înțeleg, spuse Lantz golind paharul de whisky. Îi mai turnai. Își aprinse o altă țigară. - Am o teorie, zise. - Vă ascult. - Nu cred că prietenei dumneavoastră i s-a întâmplat ceva. - Slavă Domnului! - Da. Pentru că aici nu se întâmplă niciodată nimic. Crimele, omorurile sunt extrem de rare. - Înțeleg. - Mai curând, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
oraș? - Acum, fără Anca, două-trei zile cred. - Bine. Atunci anunțăm ambasada României, iar ei vă vor contacta pe dvs. probabil. - Ok. Vă mulțumesc foarte mult, domnule inspector. - N-aveti pentru ce, îmi fac doar meseria. După plecarea lui Lantz, îmi turnai restul de whisky în pahar. Îmi tremurau mâinile. Mă durea capul. Dar eram fericit, sau ușurat, deși nu puteam înțelege cum și de ce acest om, în aparență inteligent, nu bănuia nimic. Mă dusei la fereastră și mă uitai afară. Ningea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă gândesc cum am fi rămas blocați la mică distanță de rug, și nici măcar n-am fi putut fugi de acolo, abandonând o mașină ce putea fi recunoscută ca aparținându-mi mie. În fine, nu ne mai rămânea decât să turnăm în rezervor bidonul de benzină destinată să îmbibe costumul albastru al lui Jojo, cămașa de mătase cu inițialele lui, și să ne întoarcem în oraș cât mai repede, încercând să găsim o altă soluție ca să scăpăm de el. Degeaba îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iar doctorii i-au spus că... Mma Potokwane clătină din cap. — Ah, ce păcat. Îmi pare tare rău pentru ea. — Dar suntem foarte fericiți, replică domnul J.L.B. Matekoni. Chiar dacă n-avem copii. Mma Potokwane se întinse după ceainic și-i turnă musafirului ei o altă cană de ceai. Apoi tăie o altă felie de prăjitură - o bucată generoasă - și i-o puse pe farfurie. Desigur, puteți apela oricând la adopție, zise ea, urmărindu-l atent. Sau ați putea avea grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ai lui, cărora le trebuiau ore întregi să repare până și cel mai simplu lucru. Nu putea înțelege cum de le ia trei ore întregi să verifice o mașină. Tot ce trebuie făcut este să scoți uleiul și să-l torni în butoiul cu ulei uzat. Apoi pui ulei nou, schimbi filtrele, verifici nivelul la lichidul de frână, ajustezi bujiile și ungi cutia de viteze. Asta însemna verificarea de rutină a mașinii, care costa două sute optzeci de pula. Era o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
văzut ferma și locul unde au încercat să cultive legumele. Am stat de vorbă cu o femeie care la vremea aia a lucrat acolo. Am văzut tot ce era de văzut. — Și ați aflat ceva? se interesă Mma Makutsi, în timp ce turna apa clocotită în ceainicul vechi de email și o amesteca cu frunzele de ceai. Am rămas cu o impresie, răspunse Mma Ramotswe. Am simțit că știu ceva. Mma Makutsi o ascultă pe șefa ei. Cum adică, simțise că știe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
semn de ignoranță să crezi în așa ceva. Însă ei sunt cei ignoranți. Dacă nu pot pricepe modul în care suntem o parte componentă a lumii naturale din jurul nostru, atunci ei sunt cei cu ochelari de cal, nu noi. Mma Makutsi turnă ceaiul și-i dădu lui Mma Ramotswe cana ei. — O să-i spuneți asta doamnei din America? întrebă ea. Cu siguranță o să vrea să știe: „Unde-i cadavrul? Arată-mi exact locul unde zace fiul meu.“ Știți cum gândesc oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ar fi pus capăt întrevederii, dar acum știa că intuiția ei inițială n-o înșelase. Tipul minte de îngheață apele. Se vede cu ochiul liber; într-adevăr, Mma Ramotswe nu înțelegea de ce alții nu-și dau seama când li se toarnă minciuni. În ceea ce o privește, minciuna lui atât de evident, de parcă doctorul Ranta ar fi avut la gât o firmă de neon pe care scria că-i mincinos. Nu vă cred, Rra, îi spuse simplu. Mă mințiți. El își întredeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mine. Ne înțelegeam foarte bine, doar că Burkhardt nu mă plăcea. A încercat să se debaraseze de mine la scurt timp după ce am sosit, dar avem contract cu Fundația, iar cei de-acolo au refuzat să-l rezilieze. Le-a turnat minciuni despre mine, dar nu l-au crezut. Americanul era foarte politicos. Vorbea binișor setswana, iar oamenii îl plăceau. Sud-africana a prins drag de el și s-au mutat în aceeași cameră. Îi făcea totul - îi gătea, îi spăla hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini o carte, trandafiri prinși într-un passpartout ocru, un fel de scut turnat din fontă. Știam că n-are rost să protestez, mă pregăteam să mut mobila și celelalte catrafuse, să mă pun și eu în acord cu ritmurile universului, să-mi curgă fluidele cum se cade prin organism. Dar nu, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bubele dulci, suferă săracii, le ies furuncule pe popou, n-au ei față să stea la bulău, îs finuți, trec prin granițe cu escortă, nu-i întreabă nimeni... da’ noi am fost proști, îndobitociți, ca soldatu’ năuc în care-ai turnat bromură cu polonicu’... românu’ blând și bun de la școală, bun să faci ceva în botu’ lui, o explodat mămăliga... fâs... și gata... trebuia să le luăm gâtu-atunci?, or vrut revoluție, dacă aia o fi fost revoluție... trebuia să le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
duc acum, am un avocat, client de bază, pe care-l duc și-aduc de la fetițe-n deal, la „Viișoara”... „iubitule”, zice, „un bărbat fără femei e nimic”, zice... zău c-ar merita să-l vezi ce căzătură-i... și toarnă pe el la parfum de tre’ să las toate portierele deschise dup-aia... asta-i viața... faci și codoșlâc dacă iese loveaua... „nanana... se mărită Mona mea... nu știu Doamne ce-i cu ea...”. *** Carina se relaxează. A aprins bețișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pahare cu picior, mă îmbrățișau două în rochii cu spatele gol. Nu, murea prea ușor nenorocitul, ceva chinuri ar fi cazul... Să-l leg de un scaun în bucătărie, să-l crestez peste tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să-l spânzur e prea ușor, dă o dată din picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai vorbește, tâmpitul, așa că-i tai limba. Ochii i se scurg ca gălbenușul de ou de gâscă. Și încă nu-s mulțumit, tot îi mai aud glăsciorul, trag un șut în căpățână. Iau un soi de balon de sticlă și torn ceva pe craniu, dispare ca prin farmec, torn pe genunchi, se duc, pe urmă laba piciorului. Îi tai c-o foarfecă degetele de la mâini și le înfund, pe rând, pe gâtul borcanului. Ce degete boante, de tractorist! Gata, am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
i se scurg ca gălbenușul de ou de gâscă. Și încă nu-s mulțumit, tot îi mai aud glăsciorul, trag un șut în căpățână. Iau un soi de balon de sticlă și torn ceva pe craniu, dispare ca prin farmec, torn pe genunchi, se duc, pe urmă laba piciorului. Îi tai c-o foarfecă degetele de la mâini și le înfund, pe rând, pe gâtul borcanului. Ce degete boante, de tractorist! Gata, am cam terminat cu el, nu mai e, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Eu am găsit leacul... umbrela verde-a seflerei, aphelandra zebrată, trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile. Era cu bucăți de coaste, maxilare-n moloz, iar muncitorii mai scoteau câte-o tibie sau cranii când înfigeau cupa escavatorului. Au început să se-nchine, au vrut s-oprească lucrul, dar i-au mânat securiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]