2,252 matches
-
sunt calificată să intru? Dacă pot obține un „da“ de la dumneavoastră, voi găsi o modalitate de a-mi aranja înfățișarea. — Crezi că m-aș mai fi deranjat dacă n-aș considera că te califici? Ei bine, zice mama un pic ușurată, va trebui să-i spunem unchiului tău doar că Sticlă trebuie să aștepte până când împăratul te vede. — Poate până atunci unchiul o să fie lovit de o căruță sau Sticlă o să moară de o supradoză de opiu, zice Kuei Hsiang. — Kuei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
jilț ca să te fac să te hotărăști? întreabă mama. Fără să răspundă, împăratul Hsien Feng ia plăcuța cu numele lui Nuharoo și o lasă să cadă pe tava din aur. La acest sunet, eunucii și doamnele de la Curte răsuflă cu toții ușurați. Se aruncă la picioarele Majestății Sale Împăratul și ovaționează: — Felicitări! — S-a ales prima soție a Majestății Sale! strigă eunucul-șef Shim spre zidul exterior. — Mulțumesc. Nuharoo își face plecăciunile cu fruntea atingându-i ușor pământul. Execută salutul pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi spui? Mă privește cu nerăbdare și simt că nu va renunța până când curiozitatea nu-i va fi satisfăcută. Nu vreau să destăinui ce s-a întâmplat, așa că dau din cap în tăcere, în semn de confirmare a stării împăratului. Ușurată, Nuharoo se lasă pe spate: Dacă împăratul rămâne fără fii, va fi răspunderea și nenorocul meu. Nu-mi pot imagina ca din această cauză tronul să treacă în mâinele unui alt clan. Ar fi un dezastru pentru amândouă. Îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la îndeplinire ordinul Majestății Sale, chiar dacă știu că va fi lipsit de rezultat. După ce se pierd mii de vieți, chinezii se întorc cu cifrele morților, sperând că împăratul va reconsidera propunerea lor. Atunci când el o face, se simt atât de ușurați, că încep să plângă. Sunt foarte mișcată de loialitatea lor, și îmi doresc ca Hsien Feng să îi asculte mai puțin pe nobilii manciurieni și mai mult pe chinezi. Totuși, am început să înțeleg de ce împăratul se poartă așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
face din nou plecăciuni fratelui său. Soția lui îi urmează exemplul. După ce el este scutit, își cheamă copii și concubinele, care așteaptă, gătiți cu toții, chemarea lui. Fujin are grijă ca toți copiii să își facă perfect plecăciunile de salut. Sunt ușurată când în sfârșit ritualul se încheie și suntem conduși în salon. Fujin se scuză și iese. Înainte de a mă așeza, prințul Kung mă întreabă dacă aș dori ca Fujin să-mi arate grădina. Îi răspund că aș prefera să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
puteri depline acestui tsungli yamen. — Bine, dar în schimb trebuie să-mi promiți - împăratul face un efort să se ridice în capul oaselor - că oricine ia un salariu trebuie să își facă treaba, sau își pierde capul. Prințul Kung pare ușurat: — Vă pot asigura că pe primul loc va sta calitatea oamenilor mei. Însă lucrurile sunt mai complicate. Cel mai serios obstacol pe care îl au de înfruntat ofițerii mei este Curtea. Nu am parte de nici un fel de respect din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
își trăiește viața în afara Orașului Interzis. — Palatul interior este atât de izolat, încât adesea simțim că existăm doar cu numele pentru restul țării - dau glas, involuntar, gândurilor mele. Arunc o privire fugară spre Nuharoo, care zâmbește și dă din cap. Ușurată, continui: Viețile minuțios construite pe care le trăim servesc doar pentru a ne confirma nouă înșine că suntem posesorii puterii, că suntem cine credem că suntem, că nu trebuie să ne temem de nimic. Adevărul este numai că ne e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pădure, îi zic după o pauză, și apoi adaug: Aleargă un iepure. Asta e foarte bine, îmi răspunde, pentru ca apoi să rămână și el fără cuvinte. Arunc o privire spre oamenii săi: — Ce... fac trupele tale? — Sunt aproape pregătite. Pare ușurat să găsească un subiect de conversație. — Ce încerci să obții mai exact? — Lucrez la formarea rezistenței oamenilor mei. În prezent, ei sunt capabili să stea în formație cam jumătate de zi, însă marșul cu sicriul va dura cincisprezece zile. — Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în această misiune, chiar dacă fusese eliberat din celula cu apă a închisorii imperiale cu doar câteva zile înainte. Era înfășurat în bandaje, dar era fericit. Comentariile privind arestarea lui Su Shun au venit din toată China. Am fost nespus de ușurată că majoritatea guvernatorilor erau de partea mea. În cazul acelora care aveau îndoieli, am încurajat onestitatea. Le-am spus limpede că doresc să mi se expună adevărul absolut, indiferent dacă s-ar putea să contrazică părerea mea personală despre Su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Wuhu. Tung Chih a insistat să stea în ambarcațiunea mare a lui Nuharoo, care era plină cu oaspeți și animatori. Eu am navigat singură, cu An-te-hai și Li Lien-ying la rame. Frumusețea desăvârșită a locului m-a copleșit. Mă simțeam ușurată că necazurile mele păreau să se fi terminat în sfârșit. Vizitasem Palatul de Vară de multe ori înainte, dar întotdeauna cu Marea Împărăteasă, doamna Jin. Din cauza felului în care se purtase cu mine, habar nu aveam cum arăta palatul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă ceva. Sărătura Înghițită Începu să le ardă gurile. „Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit și răsuflă ușurat, rostogolindu-se pe spate, ca și cum Își pierduse demult răbdarea. „Beți și voi din Gropan. Apă curată, de Dunăre: ne-a spus Foiște, care era cam beat, că un sfert din căcatul Europei se scurge În unda lină - așa zicea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
modul cel mai poetic cu putință, dar și cu deosebit simț al responsabilității, că, după acest bătogel de morunaș, precum și după istovitoarea păstrămiță de capră, s-ar putea bea un șanț de vin. Ceea ce noi și facem, cu voia Domniilor Voastre.” Ușurat, Directorul ne-a trimis la dracu’ și noi ne-am bucurat auzindu-l, căci dibuisem În glasul lui că-și făcuse griji pentru noi, ceea ce Însemna că avea și el slăbiciunea sa, ca orice om, dar se străduia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pântece femeiești intrau și ieșeau păduri Întregi, munți și câmpii, țări, Întreg pământul, universul și chiar galaxia (lui Odraslă i se părea că „galaxie”, după cum sună, era ceva mai mare și mai Însemnat decât universul). Cei ocărâți răsuflară, În sfârșit, ușurați, când nimeni nu mai vru - din pricina durerilor de buci - să se dea pe banii lui Odraslă cu parașuta. Bogatul nu putea fi bălăcărit, căci el nu intrase În joc: Îi pusese pe alții. Nici Mihai Enin, băiatul fără poreclă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În gura mare: „E prea frumoasă fie-ta, grecule. N-o să Îndrăznească nimeni să ridice ochii la ea. O să rămâi cu ea În casă. E prea frumoasă fata ta...”. Când auzea vorbele astea, băiatul, nu știa de ce, se simțea mai ușurat. Undeva, bine ascuns, ținea gândul că Într-o zi el urma să aibă cutezanța de a Înălța ochii către ea. Până atunci, Însă, năuc, lipea obrazul de coaja dudului. Erau nopți când razele de lumină albastră a cerului cădeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea să sângereze enorm, oferindu-mi astfel o moarte ușoară și liniștită În somn. Dimineață, când m-am trezit, se băteau În mine două simțiri adânci. Pe de o parte eram dezamăgit și rușinat că ratasem, pe de alta răsuflam ușurat că scăpasem și-mi spuneam că n-avea cum să fie dracul așa de negru. Mi-am pansat și palma pe lângă Încheietura rănită, pentru că n-aș fi Îndurat privirile necruțătoare ale celor ce cu siguranță și-ar fi spus: „Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
intrat În Încăpere. De teamă ca nu cumva să nu fie recunoscut, acesta a ținut să se recomande, urlând În urechea muribundului: „Eu sunt Cocrișel, fiul tău! Mă mai ții minte?”. Bătrânul a Încuviințat din ochi. „Bine, atunci!” a răsuflat ușurat fostul prizonier și a Început să-l supună la cazne pe zgârcit și să-i arunce vorbe ascuțite de dojană. Cât despre grecul Stavrinos, se cuvine să scoatem la lumină faptul că acela nu era, de fapt, numele său adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
auzea nimic: sudorile Îi Înecau fruntea, iar mâinile azvârleau porumbii sacadat, ca o baterie antiaeriană. Icnind, la un moment dat, de dureri ascunse, se ducea, mergând nițeluș aplecat, către lanul de porumb. Se Întorcea, după câteva minute, cu chipul oarecum ușurat și cu fruntea zvântată. Și toate acestea se petreceau Întruna, la răstimpuri de câte un ceas. Când venea timpul transportării copiilor În remorca unui camion - faptă pentru care În zilele noastre s-ar putea lua condamnări de către cei răspunzători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de prostia celuilalt și să-i lămurească pe cei doi băieți care-l urmăriseră că nici măcar nu-i trecuse prin cap așa ceva, că o dusese acasă numai pentru că ea Îi ceruse s-o apere de câini. Vărul răsuflase și el ușurat, ca și cum izbutise În ultima clipă să ocolească o nenorocire și, mai cu seamă, o dezonoare și adăugase și el că țâțoasa artistă era chiar mai curvă decât Maria care, știa oricine, trăia cu numai doi bărbați, nu cu mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șovăie prea mult, În fața unor ferestre zăbrelite. Își Înălță cu greu căpățâna chinuită, Își vârî botul printre drugii groși de fier și necheză ușor. Deținutul-pacient Mihai Enin Îl auzi și pentru prima oară În viața lui se simți fericit și ușurat, așa străbătut cum era de o căldură plăcută ce-i alina pe dinăuntru sufletul și pe dinafară trupul plin de bube și făcea ca lanțul cu care era legat de picior să devină moale, mângâietor și prietenos. Până să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rugăminte și aș dori să v-o fac în fața mormântului fratelui meu. — Da? Poate că înțelegeți... în adâncul inimii. — Înțeleg, într-adevăr. — Aș dori să-mi dați drumul. Dacă mă lăsați să plec, știu că fratele meu se va simți ușurat, chiar și sub pământ. — Hanbei a murit spunând că spiritul lui va continua să mă slujească, chair și de dincolo de mormânt. Cum aș putea întoarce spatele unui lucru care l-a îngrijorat cât timp era în viață? Trebuie să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și fi schimbat părerea. Până și Katsuie s-a mai gândit. — Să mergem. Hideyoshi se ridică. Niwa zâmbi, dar Hideyoshi, serios, ieșea deja din încăpere. Katsuie îl întâmpină privindu-l drept în ochi, pe când ceilalți adunați în sală păreau, oarecum, ușurați. Atmosfera din sala de întrunire se schimbase. Katsuie declară categoric că cedase și că acceptase propunerea lui Hideyoshi. Se conveniseră măsurile pentru a-l consacra pe Samboshi ca moștenitor al lui Nobunaga. Odată cu reconcilierea lui Katsuie, toți norii amenințători din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Uesugi, Sassa Narimasa găsi cu neputință o luptă de rezistență. Prin urmare, își ascunse intențiile și, în cele din urmă, îi jură lui Hideyoshi supunere. Apoi, își căsători fata cu al doilea fiu al lui Inuchiyo, Toshimasa, și se stabili, ușurat, în propria lui provincie. Astfel, regiunea de la miazănoapte de Kitanosho fu pacificată prin inerție, fără a fi necesară aproape nici o luptă. Asigurându-și astfel nordul, armata victorioasă a lui Hideyoshi reveni la Castelul Nagahama cu ocazia Sărbătorii Băieților, în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plini cu mătăsuri și țesături scumpe. Să știi tu că pe aici trece și Drumul mătăsii, ce vine prin Vadul łuțorei și intră în târgul Iașilor prin rohatca (vama) łuțorei... În cele din urmă, iată-ne pe Ulița Chervăsăriei. Răsuflăm ușurați. Parca aș fi muncit la ocnă, așa mă simt de ostenit. După un timp de odihnă care mi s-a părut cam scurt, bătrânul reia vorba: Ar fi bine să intrăm pe cele două uliți ce țin Carvasaraua (Chervăsăria) ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
obraz În loc de salut. Dacă nu aș fi vrut să mă despart de el, cu siguranță i-aș fi făcut reproșuri că nu mă sunase. ― Ești ocupată după-amiază? Întrebă el cu o voce care, evident, se voia seducătoare. ― Nu, am spus ușurată. Chiar voiam să vorbim. Mi-am dat seama după zâmbetul său că nu sesizase nuanța răutăcioasă a tonului meu. ― Perfect, spuse el. Știu eu un loc. N-am comentat. Nu mă interesa locul În care aveam să mă despart de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la transformarea noastră Într-o familie mare și fericită! Mi-am dat ochii peste cap În timp ce ea râdea, probabil de expresia mea. ― Ok, bine. Putem pleca acum? ― Absolut, zise Maria și am urmat-o În timp ce ieșea pe ușă. Am respirat ușurată când ne-am văzut afară. Străzile nu erau foarte aglomerate și vântul nu era mai mult decât o adiere. Părea o zi perfectă pentru o plimbare. ― Ok, deci unde anume mă duci? am Întrebat-o pentru a treia oară pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]