8,927 matches
-
plăcea de fel asemenea îndeletnicire în viață, nedemnă de un om integru. Dumnealui prefera să fie cinstit cu meseria sa, cu camarazii de muncă, cu familia, motiv pentru care își ducea cu mare responsabilitate îndatoririle de miner, fie ca simplu ucenic, sau miner, fie ca maistru miner, sau ca, ultima treaptă a devenirii profesionale, maistru principal. În această calitate, toți ortacii îl respectau, toți îl salutau cu bucurie, și-l salută și azi, după ani și ani de la pensionare. Citind capitolele
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
prețuire și respect „Crucea Voievodala Maramureșană”. De sărbătoarea Sfanțului Arhidiacon Ștefan, numele sfanțului pe care la primit la botez, a fost ultima dată, când a slujit Sfântă și Dumnezeiasca Liturghie și a fost împărtășit de către Preasfințitul Părinte Episcop Justin Sigheteanu - ucenicul Părintelui Arhimandrit Serafim Mân. În luna noiembrie anul 2010, la împlinirea vârstei de 75 de ani a primit titlul de Cetățean de onoare al Orașului Târgu Lăpuș. Anul trecut, duminică - 10 februarie 2013, s-a mărturisit și împărtășit și apoi
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
dumitale a pus anumite forțe rivale pe urmele noastre, a revitalizat un dușman aproape adormit. De atunci, sunteți sub observație; trebuie să scrieți într-un sistem supravegheat, pentru că - se pare - dispuneți de posibilități paranormale, de care nu sunteți conștient; un ucenic vrăjitor care, acum, suportă efectele nesăbuinței sale... Pentru siguranță, de câțiva ani, vi se controlează manuscrisele. La câteva zile o dată. Toată lumea știe că, după-amiaza, mergeți la Clubul literaților. Ați ajuns la pagina nouăzeci și trei a Stațiunii: „Ai instaurat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pilon pe care Dan Brown Își așază teoria sacrului feminin ca esență originară și autentică a creștinismului este, după cum știi, inedita interpretare a tabloului lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină. În roman se explică pe larg cum că ucenicul din dreapta lui Isus este, În realitate, o femeie, respectiv Maria Magdalena, soția Lui. Ea, și nu apostolul Petru, ar fi fost desemnată de Mântuitor ca urmașă a Sa; ei, și nu lui Petru, Îi revenea menirea de fondatoare a Bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înțelept și-i trimitea, la rându-i, răvașe cu observații, Îndreptări și sugestii de o pertinență care, uneori, Îl lăsau pe Aristotel mut de admirație. Dar elaborarea Codului lui Alexandru n-a putut fi ținută până la capăt secretă. Unul dintre ucenici, amețit de vin și de orgoliu, a vorbit mai mult decât se cuvenea În fața unui nobil atenian, pe a cărui fiică o curta cu asiduitate. Tatăl fetei era unul dintre membrii Centrum-ului din capitala Atticei și și-a Încunoștințat camarazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cuvenea În fața unui nobil atenian, pe a cărui fiică o curta cu asiduitate. Tatăl fetei era unul dintre membrii Centrum-ului din capitala Atticei și și-a Încunoștințat camarazii despre lucrarea pe care Aristotel și ciracii săi o pregăteau În taină. Ucenicul nechibzuit a fost șantajat și obligat astfel să se pună la dispoziția Centrum-ului, care a aflat tot ce dorea să știe. Au urmat dezbateri la capătul cărora s-a conturat un punct de vedere unanim acceptat: codul de legi imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
așa-numitul „complot al pajilor”, sugerându-i că la originea sa se afla Calistene, nepotul lui Aristotel. Peste mai puțin de două săptămâni, cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor se stingea atins de o boală enigmatică și fără leac. Ucenicul imprudent a făcut ulterior, fără mari dificultăți, ce mai era de făcut: a sustras manuscrisul Codului, care a fost distrus. Bătrânului filozof i s-a pus În vedere, sub amenințarea morții, să păstreze secretul și să nu vorbească niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o domnișoară cu pistrui care freca galeriile și inelele de alamă cu sidol și cînta romanțe. Locuia pe o stradă cu trei fabrici și cînd suna sirena de două și ucenicii treceau prin fața casei ei ca să meargă la birtul din colț, domnișoara se cocoța pe pervazul ferestrei și, ca un făcut, fusta i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l supun la o cură de slăbire temeinică. Ar fi trebuit să scot din el vreo doi saci de paie, ceea ce ar fi dăunat serios întregii afaceri. Să te pozezi cu un urs slab nu-i nici o scofală. Eram un ucenic trup și suflet. Ceea ce îi făcea mare plăcere lui Engelhard, fără să forțeze nota. Uneori mă trimitea să mă odihnesc sau sus, în bibliotecă; pentru că acolo, jos, pe raftul patruzeci și doi, sunt câteva lucruri interesante. Ei bine, pe raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de familie, nu-i așa? — Bineînțeles că e un vechi prieten de familie, dar un hoinar. Și să nu sufli un cuvânt despre mine. Să fiu o surpriză pentru el. Să aibă și scamatorul o surpriză în viața lui. Marți ucenicul a plecat în capitală, miercuri s-a interesat, l-a căutat, joi pe la prânz l-a găsit, iar vineri s-a întors cu scamatorul. Deci avea reprezentații de două zile. Nu l-au lăsat să-și facă numărul cu focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Moș Calistrat apărea și el prin preajmă. Bătrânul era cu totul altfel, cu totul diferit de omul ursuz și brutal de la început. Între cei doi se născuse un fel de camaraderie caldă, era acum meșterul care îl învață pe tânărul ucenic tainele meseriei sau, cel puțin, asta încerca el să facă. Cristian însă nu se arăta de loc dornic să fie inițiat. Ori de câte ori Calistrat aducea vorba de vâlvă ori de îndatoririle paznicilor, el se eschiva, spunând că mai este timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr-un cătun, Gita, din Samaria, alții, că era din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori. Ucenicii lui Ioan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
schimb făgăduința; pentru supușenia ta de-acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de-acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința unui viitor care nu există...“ Simon nu băga de seamă că nu-l mai ascultă nimeni, În afara ucenicilor săi, sau poate se făcea că nu vede lumea Împrăștiindu-se, În vreme ce Sofia, credincioasa lui Însoțitoare, Îi ștergea fruntea și-i dădea urciorul cu apă, acum călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, tîrguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspîndiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o tîrfă, o tîrÎtură și o șarlatană care-i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ultima ei Întrupare fiind această tîrfă dintr-un lupanar sirian. „Iar pînă atunci“, stăruia Simon, scuipînd o Înghițitură din apa călîie, cînd zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor și recunoscînd printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar pînă atunci, sub acoperămîntul mohorît al cerului, Între zidurile neguroase ale pămîntului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le-a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sînt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sînt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă În fața gloatei Încrezătoare. Moda asta a introdus-o nefericitul vostru evreu care a sfîrșit-o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpînește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pînă În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet pînă la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gîndul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu-i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să-și arate măiestria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
șalul ăsta. Sus e răcoare ca-n străfundul fîntînii“. Și-i Înfășură gîtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atît ca să se lase soarele la asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii lui Petru. „Rămîi cu bine“, spuse Simon și o sărută pe frunte pe Sofia. „Adio“, Îi zise unul dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vînt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Petru. „Zăbovește atît ca să se lase soarele la asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii lui Petru. „Rămîi cu bine“, spuse Simon și o sărută pe frunte pe Sofia. „Adio“, Îi zise unul dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vînt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dînd din mîini neajutorat și ridicînd un nor de praf. „Cucurigu!“, Îi strigă un mucalit. Era un tînăr cu obrazul spîn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcînd mătănii, ținîndu-se cu mîinile de cap, cuprinși de extaz. PÎnă și cîțiva din ucenicii lui Petru se Înclinau În fața minunii păgîne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și glăsui În ebraică (asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpînitor, carele ești În ceruri, vino În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
măslinul cu umbra sa deasă rămînea singurul fapt de netăgăduit al acestei istorioare neobișnuite despre minunea lui Simon). Deci Întîmplarea a vrut ca acolo să se nimerească Petru cu suita sa. Probabil, stîrnit de priveliștea nerușinată a Sofiei, unul dintre ucenici, Întorcîndu-și capul Într-o parte, parcă să Înlăture ispita, Îi adresă următoarea Întrebare lui Simon: „cum e mai bine, să semeni pe pămînt și să seceri În ceruri, sau să arunci sămînță În vînt?“ - Întrebare scolastică, cerînd un răspuns clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care-i tot pomenea de minunile Lui, Simon zise: „Și eu pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i-o tăie Petru, cu glas tremurînd. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare-aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S-o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați-mă la șase coți sub pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]