1,207 matches
-
străine, bine înarmate de Moscova, lăsați fără armament de trădătorii de la Chișinău. După ce, cu vitejia lor, apărătorii Moldovei ocupau poziții bune, li se ordona retragerea în modul cel mai straniu cu putință, lăsându-i pradă în mod intenționat în fața gloanțelor ucigașe ale armatei de ocupație ruse și ale trădătorilor de la Chișinău. În acea perioadă de război, aveam să aflu de la mama profesoarei că în mai multe rânduri, în zile diferite și la ore diferite, au venit persoane necunoscute la căsuța ei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru a menține liberă intrarea și ieșirea din casă. "Eu pe câți îi iubesc îi mustru și îi pedepsesc..." (Apocalipsa: 39) Vai, ce iubire înflăcărată, Doamne! Dar n-ai putea să-ți manifești această dragoste mai puțin brutal, fără conotații ucigașe??? Mircea și Lică au luat căldarea și s-au dus la fântână în speranța că vor putea aduce apă. Acolo, la capătul grădinii familiei Condor, unde se afla fântâna, troianul era atât de mare, încât nici vorbă să poată ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
normal. Era un dezaxat atins de cumplitul delirium tremens. Frații mei stăteau în poziția de "drepți" în fața anchetatorului, în timp ce zbirul, așezat pe un scaun la masa dreptunghiulară acoperită cu pânză roșie, ne fixa cu privirea din ce în ce mai tulbure, plină de intenții ucigașe. Din poziția "în genunchi" în care stăteam, încercam să mă ridic pe verticală. Mircea, vrând să mă ajute, s-a apropiat de mine. Actul de indisciplină comis de Mircea l-a înfuriat la culme. A zvâcnit de pe scaun năpustindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte muzicale, care, în ciuda eforturilor disperate ale interpretului, nu reușeau să emită decât niște scârțâituri și zgomote apocaliptice. Pe drept cuvânt, la auzul acestei "muzici" sinistre cu inflexiuni ucigașe, copiii se simțeau cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
culcam pe păiere. În schimb, aveam o măsuță la care stăteam înghesuiți pe câteva taburete și luam masa de trei ori pe zi. Nu mâncam știr și nici lobodă sau urzici fierte, ca-n Moldova, amenințați permanent de spectrul foamei ucigașe. Părinții erau sănătoși; munceau și nu răbdam de foame. Nu eram pretențioși sau mofturoși. Nu ceream mai mult; prin urmare, de ce ne-am fi așteptat la o schimbare? Cu toate acestea, ea s-a produs brusc, dureros, pe nedrept, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
este de ce stau autoritățile cu mâinile în sân și nu opresc ninsoarea. Drumurile trebuie să fie „la negru“, sărmanii care se aventurează prin nămeți cu mașini fără lanțuri și chiar fără cauciucuri de iarnă trebuie imediat salvați din ghearele zăpezii ucigașe, jandarmii trebuie să vină să curețe trotuarul din fața casei cetățeanului care încă nu sa trezit după petrecerile de sărbători. Chiar și la câteva zile după ce ninsoarea sa oprit, televiziunile continuă săși savureze momentele de glorie și storc cât pot ultimele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid a țintit de sus; după care Începe iarăși dansul alb și ucigaș, deasupra mării. E aici tot ce m-ar putea emoționa și revolta și n-ar mai fi nevoie să apelez la Oedip pentru a afla că, peste o clipă, o vietate va muri și alta va slobozi din gușă un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să facem tocmai gesturile cele mai simple. Simt ca acum văd clar ce ne poate Învăța marea și Înțeleg că soarele a Învins. În același timp știu cît m-ar costa să fiu constrîns la această singurătate. Cu ironia lui ucigașă, Fontenelle arăta Într-un sonet că dacă Apolo, alergînd după frumoasa Dafne, care a preferat să se metamorfozeze În dafin decît să-l lase pe zeu s-o Îmbrățișeze, i-ar fi spus acesteia pur și simplu că e tînăr
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
muncitoresc din Bucureștii Noi) să privească imaginile acelea ; tânărul regizor, inteligent și cultivat, speră să provoace o psihodramă, refăcând scena din Hamlet în care actorii, dirijați de prințul Danemarcei, reconstituie uciderea Tatălui și provoacă o prise de conscience a fratelui ucigaș. Numai că mizanscena nu are efectul scontat, trezirea conștiinței nu se produce : monștrii comuniști nu au conștiință au justificări. Acest unhappy ending al micului experiment încercat de Solomon este poate mai semnificativ decât lasă să se întrevadă ; nu este vorba
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Vadim,/ Cu acesta președinte/ Țara merge Înainte” (România Mare, nr. 444, 1999 ; <endnote id="cf. 608, p. 224"/>). C.V. Tudor se vede pe sine ca un al doilea Mesia, trimis de divinitate să-l apere pe primul Mesia de evreii ucigași : „Bunul Dumnezeu are un plan cu mine și anume să le aduc aminte [evreilor] că nu-l pot răstigni la infinit pe Isus Christos” (România Mare, nr. 302, 1996). Nu e nici primul, nici ultimul care Îi persecută pe evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
moșnegii” și pe care o notează Alecu Russo În ale sale Amintiri (1855) din copilărie : „Vedeam În Lună chip de om rănit [Abel], culcat pe un pat [...] și sângele bolborosind Îi pica alăturea Într-un ciubăr spart ; iar pe fratele ucigaș [Cain], osândit din poronca lui Dumnezeu, până se va umplea ciubărul, a bea sângele nevinovat ce nu Încetează a curge de la Începutul lumei...” <endnote id="(844, p. 114)"/>. De altfel, același Alecu Russo a contribuit și la perpetuarea legendei infanticidului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mod imperios”, Nicolae Paulescu scria În 1923 că „puii de jidani”, „lipitori umflate de sânge românesc”, vor ca „românii să moară pe tăcute (ca În omorul ritual)” <endnote id="(66 și 188, p. 181)"/>. Aceeași metaforă, centrată pe imaginea evreului ucigaș și hemofag, se regăsește frecvent În marșurile legionarilor români, foarte populare În anii ’20-’30 : Priviți cum ghiarele lui Iuda Adânc se-nfig În trupul meu, Priviți cum sângele meu curge, Priviți cum jidovii mi-l beu ! <endnote id="(255
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar fi dus la vârsta de 84 de ani în jurul anului 2000. Tot atunci și după aceea am gândit și am analizat acel moment al rănirii mele. Făcusem un salt înainte cu viteza mărită a unui arc foarte comprimat. Glonțul ucigaș calculat să-mi străpungă corpul m-a atins în articulația cotului stâng în timp ce mâna făcea cursa înapoi, facilitând deplasarea cu viteză sporită. Acea fracțiune de secundă ce mi-a propulsat corpul mai repede înainte, mi-a fost salvarea. În cei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
suprem în ceasul acela de grea cumpănă pentru mine și pentru Țară! A fost un moment de demnitate ostășească pentru mine și ostașii mei! Au căzut destui răniți și morți, dar n-am auzit pe nimeni văitându-se când glonțul ucigaș l-a secerat. În momentul impactului cu glonțul vrăjmaș, șocul fiind prea puternic, n-am simțit durerea și dacă rana ar fi fost de altă natură, aș fi trecut în lumea de dincolo, mirându-mă și întrebându-mă - ce-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
darul soarelui, valurile mării bat molcom în maluri sau clocotesc năprasnic când se dezlănțuie furtuna. În mijlocul grădinilor înflorite se ridică havuzuri de marmură și... Intră Alexandru celălalt Alexandru Mușatin. Se oprește brusc. O aruncătură de ochi spre Voichița, o căutătură ucigașă spre Alexandru și iarăși, disperat, spre Voichița. Se răsucește pe călcâie, brutal, și fuge. Alexandre!! Săndrele!! îl cheamă cu glas de clopoțel Voichița. Ce vrea mucosul acesta?! se stropșește Alexandru. Nu vezi?! E topit după tine! Ce vorbești? Suntem buni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în oraș, se temea de mâna lungă a lui Laiotă, a lui Mahomed de care se răcise. Și ... și chiar a lui Ștefan, spune el cu glas mai scăzut. Începuse să bea mult. A murit în mizerie, străpuns de pumnalul ucigaș plătit de Laiotă, care-și temea "Scaunul" pentru ziua când nestatornicia Înaltei Porți ar fi socotit că i s-au sfârșit zilele domniei... Maria se uită în ochii lui, scormonindu-l: Tu nu? Ți-am spus doar! răspunde Ștefan, iritat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Jur! Pe pruncii mei! Jur!... Apăi, nu merge așa, sare și Alexa furios. Jur! Jur! Și gata! Crezi că... Măă! "Cârpă"! îl zgâlțâie Isaia. Cine a semnat pâra... jalba către Înalta Poartă, de l-am turnat pe Vodă că-i "ucigaș al cinului boieresc și să vină degrabă padișahu' să ne scape de așa urgie?!" Ai ținere de minte cam scurtă, cinstite boier Cârpă! Eu n-am... Eu n-am semnat... Am pus deștu... Eu... eu nu știu carte... De cade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
flutură steagul verde al Profetului!... De ai mei, cei dragi, n-am nici o știre; sunt, poate, descăpățânați au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și... și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor" Alexandru Aron, stirpea ucigașului meu tată!... Pentru câte sacrificii am făcut, parcă n-am meritat aiastă vitregă Soartă!... Dacă nu ne trădau! se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Turcii fac istoria veacului nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
filmului, realizat în 1947, vine să întărească acest caracter), evoluează câteva destine umane bine individualizate. De personajele sale, Giuseppe de Santis se apropie, atunci când este cazul (căci o brută rămâne totuși o brută, cum elocvent ne arată fostul soldat hitlerist, ucigașul profesionist al bandei), cu multă înțelegere, încercând să surprindă orice licărire de umanitate. Ca și în Orez amar, de Santis își strânge însă toate forțele pentru finalul filmului, care e, aici, de-a dreptul extraordinar: țăranii l-au capturat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
făcute". Este o femeie uzată prematur. Se simte o frumusețe alterată, probabil, de nenorocirea de-a avea o unică idee. Este și asta o formulă de ratare. Unii nu au nici o idee și se simt minunat. O singură idee este ucigașă. Fumează cu patimă. În spital fumatul este interzis. Dar aici este "un fel de spital"; dacă i-aș aminti de această restricție, ar pleca; ar trebui să plec și eu, sa mă cărăbănesc din zonele speciale prin care am pretenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
măsură, lipsei traumelor colective (dar și inteligenței de a le împiedica apariția), la generațiile actuale care trăiesc acolo (mai puțin la cei care au emigrat în ultimele decenii, tocmai ca să poată scăpa de traume colective). Presupunând optimist că nici un atentat ucigaș nu va mai avea loc și că americanii nevinovați nu vor mai plăti pentru vina de a aparține comunității în care se pot concilia toate cele despre care scriam, deja trauma colectivă este un fapt de viață. Nu îi știm
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dintre pământeni (mai ales când aceia sunt din toate rasele și etniile). Încerc să înțeleg unde a greșit comunitatea internațională prin organismele ei menite să protejeze drepturile omului, dovedind prea multă toleranță și orbire la cauzele care conduc la fundamentalism ucigaș și sinucigaș, indiferent de motivațiile particulare ale teroriștilor. Comunitățile islamice fundamentaliste au sfidat, în lumea căreia îi suntem contemporani, de la Khomeini încoace, drepturi elementare ale omului și mai ales drepturile femeilor. Susțin cu toată convingerea că aceste porniri colective fanatice
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fi fost insuficiente, în ciuda eforturilor foarte competente ale reginei Eleonora, fără ajutorul dat de statele străine: Austria, Germania, Rusia, Franța, România..., cu atît mai mult avînt cu cît era un mijloc de a studia pe trupurile bulgarilor efectele noilor arme ucigașe. Pentru noi, diplomații, pătrunzînd pe lîngă soldați, pe acolo pe unde flutura drapelul vreunei misiuni medicale, era o posibilitate de a culege impresii, dacă nu informații, căci soldatul nu spunea mare lucru despre mersul operațiunilor. Toți respirau aerul amețitor al
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]