130,170 matches
-
mea, le urez "LA MULȚI ANI!". Cînd veți citi aceste rînduri, va fi deja iulie. Și ziua lui Liviu Ciulei. Optzeci de ani. Acum zece ani am încercat să-l sărbătorim, în felul nostru, în paginile revistei. Nu pot să uit vreodată ce prilej formidabil să-i văd, în ipostaze emoționante, pe cei care l-au iubit, enorm, și prețuit pe Liviu Ciulei. Lacrimile lui Paul Bortnovschi citindu-mi textul pregătit de el. Tulburarea din vocea Irinei Petrescu. Recunoștiința și fericirea
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
În alb-negru, cu două lesbiene și-o grăsuță șleampătă pe care-o agață, fac autostopul și-ajung undeva în sud (grăsuța nu văzuse niciodată marea, precum Doinel în Les 400 coups), se instalează în casa mătușii uneia dintre ele (am uitat: pe una din lesbiene o chema Mao, pe alta Lenin; deci cred că în casa mătușii lui Lenin...) și manejul sentimental începe. E genul de poveste - filmată foarte "nouvelle-vague-ist" - care-ț dă impresia că nu știe încotro s-o ia
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
adâncul lor/ Orgoliul este pentru ochi precum cerul sau iarba/ Cu mistere călătoare în timp/ Și ecouri de peșteră// Privirile ei ca o ( bucată de) catifea maro spun/ Inocența de care ți-e dor". Dându-mi mână liberă, să nu uitați aceasta, am operat, pe gustul meu, schimbări nevinovate. Tot așa, poezia din Când vine Moș Crăciun se termină brutal la versul 6, restul fiind discurs sentimental demonstrat îndelung, dulceag, eronat. De reținut și Iubirea îngerilor, dar fără ultimele 4 versuri
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
bărbia pata mare neagră de sos de lângă cotul celuilalt, am spus, făcându-mă că abia atunci observ: ce formă curioasă are pata aceea, - aț văzut? -, și am întins degetul spre ea. Personajul a privit în silă; pe urmă s-a uitat și la mine, mirat. Nu seamănă cu România mare de altădată? - îndrăznisem. Plus Basarabia, plus Bucovina, bineînțeles. Nu riscam. Știam că personajul, deși un intelectual inteligent, era în schimb un fanatic, un națonalist înfocat... La orice remarcă m-aș fi
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
nu ne aruncă ele în mici coșmare precum mi-e frice de uitare, și minuni de gândire adâncă precum Totul cânta si tace/ Ca-n vis/ Dang, dang, dang sau Cuvintele mele au "încetsat" sa mai fie, sau m-am uitat spre in jos/ ajunsesem prea sus? Dar să nu dăm impresia că textele sunt un dezastru total. Dimpotrivă, fondul este interesant, obsesiile își demonstrează cauzele, autoarea își supraveghează cu inteligență și își exploatează energic slăbiciunile omenești și abilitățile cultivate prin
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
Deci? Îmi dau lacrimile în timp ce îmi zic: mă, familistul ăsta de Doroftei le-a făcut-o, fi-r-ar mama lor a drr..., scuzaț, de americani, că la meciuri îmi mai pierd și eu cumpătul. Emoța crește, îmi zvâcnesc tâmplele în timp ce mă uit la inconștientul de Dorin care, cu un calm distrugător, spune că el și-a făcut datoria, adică s-a bătut pentru țara lui, România și familie... Auzi-l Lumea stă să dea în apoplexie și el... Adevărul e că nici
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
mai bine cu Agafia Matveevna - și Toca a fost extrem de inspirat alegînd-o pe Virginia Mirea pentru acest rol, actriță la Teatrul de Comedie - care îi ia locul, încet, servitorului Zahar - lovitură dată de Sebastian Papaiani aici, o aparițe greu de uitat. Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese ciorapii rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu brațele albe dezgolite, cu sînii abia întrezărindu-se. Și nu cere niciodată nimic. Agafia este
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
în final, spectatorul a ceea ce se întîmplă după disparița lui. În timp ce-și pregătește patul-sicriu și retragerea, decorul, obiectele sînt încărcate în coșuri mari. Scena se golește. Îl plînge Agafia, îl regretă, bocind ușor, bătrînul decrepit Zahar. Oblomov se uită. Se ridică, își ia "crucea" în spate și pleacă, ușor, pe o geană de lumină. O candelă arde, agățată undeva, tot spectacolul. Cine este, la urma-urmelor, Oblomov? S-a cuibărit la mine în suflet. Și parcă încape acolo toată Rusia
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
tinerii se dădeau în vînt după țgări Vikend și Ronhill sau după discuri de vinil cu vedete ale momentului, pe care la noi nu prea aveai ocazia să le asculț în "Epoca de Aur" ( mai am și acum pe acasă uitate într-o cutie astfel de discuri cu Bruce Springsteen, Sting, Dire Straits, Pink Floyd, Serge Reggiani, Yves Montand, Bee Gees, Queen), gospodinele nu duceau lipsă de Vegeta, piper, conserve, salam, fructe exotice, mirodenii de tot felul. An de an la
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
peisaje smălțuite cu vilișoare de câte douăzeci și patru de încăperi, ale polițiștilor ce ne apără de borfași, ale judecătorilor ce-i înfundă pe cei din urmă, ale unor harnici specialiști nu în motoare, ci în inginerii. Partea culturală nu va fi uitată, ne vor fermeca zilnic poeți ca Adrian Păunescu, critici literari ca Mihai Ungheanu, cineaști ca dnii Mihnea Gheorghiu și Sergiu Nicolaescu, răpiți cu totul posturilor particulare, ce de-abia dacă-l vor putea reține pe dl Silviu Brucan, pe dl
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
golite de cidru și se înecau, rînd pe rînd, bîzîind, în lichidul lipicios rămas pe pereții recipientului. Cred că, în lipsa altor lecturi poate mai concludente, literatura de apartament se naște în secundele înregistrării literare a primului masacru dipteric. Să nu uităm că musca este cel mai neînsemnat "animal de casă", iar denumirea științifică a insectei este musca domestica. O atenție mai mare va fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, în 1989, de Jean Echenoz, în romanul său
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
galeș etc. etc. Văd, cu coada ochiului, că troleibuzul se apropie ca un bolid, iuțesc pasul și, de la distanță, constat că obișnuiții mei companioni de voiaj sunt deja în stație: patru-cinci femei și patru-cinci bărbați de vârsta a treia. Am uitat să spun că mijlocul de transport în comun care ne poartă spre centul orașului donație a municipalității din Lyon, dacă nu mă înșel are o construcție neobișnuită pentru România: el conține vreo șaisprezece scaune dispuse normal, în direcția de deplasare
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
nu vin mașinile mai des, că sigur șoferii beau la capăt de linie, că primăria fură banii poporului... Treptat, una din femei, cu evidente calități de „lider informal", preia mesajul bătrânilor din picioare (cei de pe scaune nu zic nimic, se uită pe geamuri, mimând interesul, la muncitorii sprijiniți în lopeți) și articulează, limpede și sonor (o ajută, ce-i drept, și constituția fizică stil Monserrat Caballé) următorul discurs vindicativ: „Da’ unde s-a mai pomenit firobuz fără scaune Ce e asta
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
la Paris, după douăzeci de ani"; Hai să ascultăm niște colinde de Constantinescu" etc. etc.), suna telefonul, își trecea țigara în dreapta, da, promitea că va fi mîine la Dalles și-și va ține conferința despre Țuculescu, își aprindea altă țigară, uitînd s-o stingă pe cealaltă, bătea la ușă factorul și-i lăsa maldărul de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele pe biroul lui de strateg al donquijoteștelor bătălii, se așeza la mașina de scris: "Să notăm, să nu uităm
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
uitînd s-o stingă pe cealaltă, bătea la ușă factorul și-i lăsa maldărul de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele pe biroul lui de strateg al donquijoteștelor bătălii, se așeza la mașina de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului homo americanus), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
un "Niciodată" hotărât ca un ciocan pneumatic, cuprinde întreaga filozofie politică și morală a țării pesedizate. Netulburat de nimeni, lăsat să zburde pe tarlaua S.R.I.-ului ca pe fâșia arată a graniței, dl. Timofte s-a săturat să se tot uite în trecut, așa cum colegii lui se uitau spre interiorul zonei ce trebuia protejată. Și, hodoronc-tronc, a început să dea cu bâta-n baltă. N-a fost suficientă enorma gafă de-a-și da arama pe față în chestiunea dosarelor, dar a
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
cuprinde întreaga filozofie politică și morală a țării pesedizate. Netulburat de nimeni, lăsat să zburde pe tarlaua S.R.I.-ului ca pe fâșia arată a graniței, dl. Timofte s-a săturat să se tot uite în trecut, așa cum colegii lui se uitau spre interiorul zonei ce trebuia protejată. Și, hodoronc-tronc, a început să dea cu bâta-n baltă. N-a fost suficientă enorma gafă de-a-și da arama pe față în chestiunea dosarelor, dar a trebuit să scoată triluri partinice și în
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
corecte, recomandate, altele, negative, de nefolosit, incorecte, condamnate. Political correctness din SUA de azi n-a mers pînă la o astfel de subtilitate maniheistă, dar are tot veacul XXI la dispoziție să egaleze în imbecilitate cenzura comunistă a limbii. Ați uitat legea cu tovarășe a lui Ceaușescu? Dar înlocuirea de către cenzori în poezie a unor cuvinte ca moarte și doliu? Dar interdicția de a scrie negru pe alb în ziare biserică sau cruce? (Cînd biserica Mihai Vodă a fost mutată pe
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
mă leg, ochii bătătoriți/ de amurguri". Textul dvs., emoționând vers după vers, lăsând în suspensie de atâtea ori sensul, este de tot atâtea ori la un pas de ratare. Verbele preferate a curge și a cădea evitați-le, răriți-le, uitați-le. În foarte puținele intervenții pe vers, pe care ni le-am permis, ca să vedeți cum sună mai bine în pasajele epurate, am vrea să vă fie mai clar ce trebuie făcut peste tot, în restul numeros al poemelor. Iată
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
fi putut fi ca o misterioasă maladie sufletească, așa, când îți vine să-ți iei câmpii... Mă rog, mă rog, mă întrerupsese din nou, ca și când aprobarea mea i-ar fi știrbit prestanța, secretul felului său de a fi, - dar mă uitasem eu atent, cumva, la urmașii de mai târziu, la fețele lor, la Brejnev, la Hrușciov, la Boris Elțîn, la Gorbaciov, chiar și la prichindelul de Putin?... Mă uitasem, ei și? Uită-te mai bine la fețele lor îmi ordonase. Că
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
ar fi știrbit prestanța, secretul felului său de a fi, - dar mă uitasem eu atent, cumva, la urmașii de mai târziu, la fețele lor, la Brejnev, la Hrușciov, la Boris Elțîn, la Gorbaciov, chiar și la prichindelul de Putin?... Mă uitasem, ei și? Uită-te mai bine la fețele lor îmi ordonase. Că dacă văz pe ele ceva? Ce să văd? ridicam din umeri. Mă făcuse, culmea, bleg; un bleg că nu vedea ce-ar fi dorit el să vadă. Uf
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
prestanța, secretul felului său de a fi, - dar mă uitasem eu atent, cumva, la urmașii de mai târziu, la fețele lor, la Brejnev, la Hrușciov, la Boris Elțîn, la Gorbaciov, chiar și la prichindelul de Putin?... Mă uitasem, ei și? Uită-te mai bine la fețele lor îmi ordonase. Că dacă văz pe ele ceva? Ce să văd? ridicam din umeri. Mă făcuse, culmea, bleg; un bleg că nu vedea ce-ar fi dorit el să vadă. Uf în cele din
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
după un autor de romane de groază citite în adolescență și pe care ai vrea să le mai recitești o dată, numai de-ar fi reeditate... O sete veche de iluzii, de amăgiri, de ficțiuni captivante ce să te facă să uiți de existența ta în general ternă, băgându-te în sperienți ca odinioară?... Iar acest amic, oarecum năstrușnic, îmi mai vorbi de un obicei ciudat al cailor de călărie, al celor mai nărăvași, al celor mai sălbatici, reacționând la orișice schimbare
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
iau iarăși de la capăt. Sau, indiferent de vârsta pe care o am, trebuie să dau iarăși examene. Eu credeam că le trecusem cu bine, dar se pare că trebuie să mă prezint din nou la examene, și, firește că am uitat totul. Un alt vis de aceeași factură, care apare frecvent în lumea teatrului și a filmului: trebuie să ies pe scenă peste câteva minute, ca să interpretez un rol din care nu-mi mai amintesc primul cuvânt. Visul ăsta se poate
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
etichetă cu prețul și cu numele magazinului de unde o cumpărasem. Altă dată Alcoriza și cu mine cinăm într-un local din San José. O femeie singură, foarte frumoasă, se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine, zice el. Iartă-mă. Și cinăm mai
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]