27,233 matches
-
să nu mai fim văzuți niciodată împreună. Și târșindu-și anevoios pantofii cu șireturile abia legate la pantofii ce abia-i mai puteau cuprinde tălpile umflate, Vadim se îndreptă către ieșire. Când trupul său de uriaș se strecură pe ușa garajului, umerii i se gârboviră mai mult, ca sub povara unei greutăți. Curând, nu i se mai auziră pașii. Florin rămase un timp în picioare, privind în gol cu buzele strânse și nările fremătând precum o sălbăticiune ce adulmecă o nevăzută primejdie
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Lasă, am să pregătesc eu paharele, că știu unde sunt și-apoi îmi spui și mie ce pronosticuri se mai fac și ăștia cu privire la meciului despre care am auzit că este foarte controversat. Și spunând acestea, îl bătu împăciuitor pe umăr, împingându-l ușor în direcția sufrageriei. Vadim se conformă, iar Florin, cu o dexteritate de picol, debarasă iute masa, așezând în chiuveta farfuria și tacâmurile murdare. Își aprinse o țigară și trase cu sete din ea. Căută din ochi scrumiera
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Cristea Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Aș pleca în alte sfere Dacă nu mi-ai da putere Trupul meu sleit se pare Nu mai face ascultare... Sufletul e încă tânăr Poartă visele pe umăr Și aleargă-n primăvară, Pașii-n verde urc-o scară. Nu sunt ziduri prea înalte Bucuria-și face halte În poemele de dor, Când se-adapă din izvor... Triluri de privighetori Mă trezesc adesea-n zori, Corzi vibrează în fiori
AȘ PLECA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380259_a_381588]
-
AZI MĂ DOARE IUBIREA Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Azi mă doare iubirea Azi mă doare iubirea care-mi bate în piept, Mă așez într-o rână stau pe umărul drept Și aștept ca să vii, să-ți zâmbesc ca o zână Când sub ceru-nstelat ea se simte stăpână. Viața mea e o apă care-și are izvor Într-o sete imensă, plămădită cu dor, Dacă mâna-i întind, ea
AZI MĂ DOARE IUBIREA de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380266_a_381595]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT... Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Doamne, dacă știi că pot să duc crucea a lor mei, Pune Doamne pe-ai mei umeri lacrimi, dor și tot ce vrei! Nu voi plânge, când strivită am să cad sub crucea grea! Ajutor în rugăciune ceas de ceas voi căuta! Te-am rugat Iisuse, Doamne, bani să-mi dai să pot lua, Pentru mamele desculțe
DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380265_a_381594]
-
în boală, ori că și-a pierdut puterea! Dă-mi iubire ca să vindec orice mamă părăsită, Care plânge după fiul, după fiica ei iubită! Doamne, dacă știi că pot să duc crucea a lor mei, Pune Doamne pe-ai mei umeri lacrimi, dor și tot ce vrei! Nu voi plânge, când strivită am să cad sub crucea grea! Ajutor în rugăciune ceas de ceas voi căuta! Referință Bibliografică: DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT... / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380265_a_381594]
-
iubește ca un nebun?.. Mi-am zis: se poartă așa, că este furios. Hai să-l înbunez! M-am apropiat de el zâmbind. El stătea cu mâinile în buzunare și rânjea la mine batjocoritor. Am întins mâinile să-i cuprind umerii, privindu-l fix în ochi: înțeleg că ești supărat, dar...chiar vrei să plec? Știi ce mi-a răspuns, tanti? “Chiar, putoarea dracului!” Violeta a izbucnit în hohote de plâns. După câteva clipe, a continuat: simțeam că se-nvârte camera
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
indiferentă. Era platoșa mea, scutul sub care învățam să trăiesc și nimeni să nu mă mai poată răni.”; ,, În acest infinit, mă simt ca un fir de nisip pe o plajă imensă și pustie. Doar vântul mă mai ridică de umeri, soarele mă încălzește, valul mă mângâie. Printre milioane de alte fire de nisip. Și - în lumea asta mare, cu miriade de planete, stele și universuri -, eu sunt Taina și port în mine o taină care mă sfărâmă.”; ,,A venit și
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
doua zi a intrat, m-a căutat din ochi, apoi s-a întors spre șefa, au vorbit, au intrat studenții, parcă am intrat într-o buclă a timpului, doi studenți la masa noastră, el îi îndruma, apoi atingerea ușoară - pe umăr, de data asta -, s-a aplecat să-mi explice ceva... Încremenirea, așteptarea, o aromă mi-a atins nările, am adulmecat-o, m-a privit fix, fără zâmbet, a plecat. Ce cuvinte ar putea să înlocuiască sentimentul atingerii?”; ,, Pe coridor, înainte de
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
echipei de la „Antena 3”, unul mai tânăr ca altul, că este vorba de El (Dânsul) sau de Ea (Dânsa). În mulțimea venită sau adusă, am văzut și doi copii mici, unul ținut în brațe de către o mamă, altul purtat pe umeri de către un tată. Probabil că cei doi copii sunt programați, chiar de către părinții lor, să ajungă în viitor, milionari ai contextelor oportune și mai ales ai „subtextelor”, sau „revoluționari de profesie”. Despre calitatea prestației oratorice a vorbitorilor este mai bine
Antena 3, ANAF-ul 2 şi Anatema 1 (II) [Corola-blog/BlogPost/94071_a_95363]
-
când încă mai răsună în jur bocancii fostei Armatei Roșii. Cetatea este înconjurată și acum de clădirile garnizoanei Armatei Ruse, între care se văd garaje imense, posibil de tancuri, și numeroase buncăre camuflate, printre care patrulează soldați cu arma la umăr și priviri scrutătoare, mai ales când văd reflexia unei lentile, chiar și numai de aparat foto. O biserică uriașă tronează în mijlocul bazei militare a “pacificatorilor” ruși. Muzeul amenajat în incinta Cetății nu te lasă să-i uiți pe “eliberatori”: este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94082_a_95374]
-
fi primit la curtea domnească n-a trezit nici o suspiciune. Când a intrat în sala cea mare unde a primit din partea domnitorului tradiționalele urări de bun venit, el a scos o năframă de mătase neagră și a pus-o pe umărul acestuia. Era semnul mazilirii, care pe domnitor și pe o parte din dregători i-a încremenit. Rupând tăcerea, Mustafa-aga și-a exprimat regretul că tocmai lui, vechi prieten al lui Brâncoveanu, i-a fost dată prunca de a-l declara
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
talent actoricesc deosebit au reușit să facă spectatorii să râdă cu ei, să fie tensionați alături de ei, să plângă alături de ei. Uneori rafinamentul interpretării lor merge până acolo încât un simplu gest, o grimasă în colțul gurii, o ridicare din umeri, o privire care din normală devine adumbrită pot schimba întreaga idee. Din acest punct de vedere jocul lor reușește să scoată la iveală și alte trăsături ale personajelor, așa cum nu le vede sau nu le sesizează cititorul atunci când parcurge paginile
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
cu o simplitate și un firesc previzibil al unui destin inexorabil) de Iisus Hristos care la întrebarea ,, Spune, tu esti regele iudeilor ?’’ răspunde ,,Tu spui’’. Tudor Alexa în fața torționarului Florin Dumitriu (Umbra 1) reușeste magistral, cu o simplă ridicare din umeri și o privire deznădăjduită în gol, la întrebarea-afirmativă cum că ar fi spion francez să intre doar pentru o fracțiune de secundă în destinul lui Iisus (în același moment similar): ,,Tu spui’’. Cronologic vorbind totul culminează cu moartea (răstignirea pe
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
te mai iubesc... Și după... Pentru Nichita, ludicul este hrană spirituală, un mod de-a te juca de-a viața, cu propriul tău eu: „Îmi las capul pe spate / pernă mi-e pasărea zburând migratoare, / îmi las fruntea în față / umăr mi-e râul în revărsare...” (A) Imaginarul său e vultur zglobiu: „pasărea nu are mână / și nici pomul lungi picioare...”, iar cuvântul - uneori „plâns”, „piramidă fără sine / vorbă fără de vechime / țară cu străinămine...” (Constantine, Constantine); dorințe și voințe ce se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
-se la această lege, în revista „Cultura”, acad. Augustin Buzura amintește o anecdotă: „Un ardelean urmărește intrigat un neamț, care nu contenea să facă flotări. După ce se sătură de așteptat, ardeleanul își ia inima în dinți și îl bate pe umăr: Domnule, muierea a plecat de mult!». La fel ca fasciștii, legionarii...”. Da, dar comuniștii sunt tot printre noi - măcar prin fiii lor atât de anticomuniști și atât de vigilenți în privința legionarilor, cum se vede și din această neinspirată 217. * Față de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
culturale promovate de către minorități cu sprijin extern. În acest context, la Târgu Mureș, s-a născut Asociația Cultural-Patriotică „Punți de lumină”, o organizație condusă de inimoasa doamnă a cuvintelor mureșene, jurnalista și scriitoarea Mariana Cristescu. Mare lucru, ar ridica din umeri conservatorii, asociații, fundații și organizații au fost, sunt și vor fi create mereu pe teritoriul întregii țări. Nimic mai adevărat! Cu toate acestea, modul în care „Punțile de lumină” se deschid culturii și în care promovează valorile românești, fie ele
Asociaţia Cultural-Patriotică „Punţi de lumină”, la Tg. Mureş [Corola-blog/BlogPost/94255_a_95547]
-
putea descrie, în câteva cuvinte, cam cum arată România de astăzi, în perspectivă socială și politică? Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ și administrativ care nu se potrivește deloc cu trebuințele lui simple și care formează numai mii de pretexte pentru înființare de posturi și paraposturi, de primari, notari și paranotari, toți aceștia platiți cu bani
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
o rugăciune Cu semnele Tale de lumină Doresc Să știi că exist nepierdută În durerea acestei nopți de vaer planetar Să simți cum ma îndumnezeiesc Când mă poartă fluidul tainic, nevăzut Spre poala mantiei Tale de stele Cu uimirea pe umeri, pe gene Bântuia de extaz În mijlocul atâtor candele aprinse În fața minunii că Te descopăr Risipit Dincolo de visele mele Străveche adiere mă poartă Spre inima mea Aici te găsesc Bob de mărgăritar Cristal acoperit de petalele iubirii În adâncul cel mai
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
nostru de-altădată. Din luna razele mușcând, Cu-aur acoperind-o toată. Același foșnet de demult, În al meu timpan răsună. Asuprind al vieții tumult, În mintea-mi amintiri se-adună. Mi-e dor de-o toamnă-n doi, Pe umărul meu tu iar să plângi. Sub cerul prea plin numai noi, Sufletul prea gol să-mi atingi. Citește mai mult Încă o toamnăCristina PârvuPrivesc azi frunzele căzând,Pe lacul nostru de-altădată.Din luna razele mușcând,Cu-aur acoperind-o
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
nostru de-altădată.Din luna razele mușcând,Cu-aur acoperind-o toată.Același foșnet de demult,În al meu timpan răsună.Asuprind al vieții tumult,În mintea-mi amintiri se-adună.Mi-e dor de-o toamnă-n doi,Pe umărul meu tu iar să plângi.Sub cerul prea plin numai noi,Sufletul prea gol să-mi atingi.... X. FERICIRE, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2069 din 30 august 2016. Când ai fost fericit ultima dată? Îți mai
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
publicat în Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016. Mireasă De-ai vrea să fii a mea mireasă, Buchete ți-aș culege mii, Fluturii din ascunziș or să iasă, De la altar vei vrea să vii. Rochia-ti albă, catifelata Pe umerii goi, de altădată, Vă oglindi-a ta puritate, Și-a inimii-ti castitate. Bujorii tăi din obrăjori, Ce-i sărutam de-atâtea ori. Și buzele-ti, mărgăritare, Scăldate-n magnificul soare. La bratu-mi vei merge pe veci, Uita-vei de
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
nu-ți eram alături, Erai pierdută printre omături. Citește mai mult MireasăDe-ai vrea să fii a mea mireasă, Buchete ți-aș culege mii,Fluturii din ascunziș or să iasă,De la altar vei vrea să vii.Rochia-ti albă, catifelatăPe umerii goi, de altădată,Vă oglindi-a ta puritate,Și-a inimii-ti castitate.Bujorii tăi din obrăjori,Ce-i sărutam de-atâtea ori.Și buzele-ti, mărgăritare,Scăldate-n magnificul soare.La bratu-mi vei merge pe veci,Uita-vei de
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
comportamentului rămăse de la tatăl său care dorea o mulțime de oameni amorfă, care așteaptă să facă pasul următor atunci când spune cineva de sus sau de la televizor fiind o victimă a sistemului. - Hai, să mergem ! Covorul este pregătit, îl luăm pe umeri, eu mă pun în față, tu rămâi în spate...intrăm în încinta spitalului. Doar eu vorbesc, tu te ții după mine... Licsandru încearcă să impună un ritm care se dovedește puțin forțat și care nu este natural pentru că este influențat
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI, EP 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378122_a_379451]
-
și se tot duc legănându-se când în stânga când în dreapta, până ce dispar după o ușă de Licsandru știută. După jumătate de oră devin iarăși parte componentă a peisajului dintre clădire și poartă. Acum cu fața spre poartă, au covorul pe umeri, Licsandru în față, Oprița în spate. Numai că acum cilindrul format din covor este mult mai voluminos, iar mersul nu mai este al lor sub greutatea ce le apasă pe umeri. Învelit în covor se află tatăl lor, ușor acum
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI, EP 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378122_a_379451]