10,459 matches
-
indivizilor: „Fără îndoială, Tu vei găsi oameni vestiți care au păzit poruncile Tale, dar nu vei găsi nici un popor întreg șîntr-o asemenea situațieț” (III, 36). Așadar sfințenia rămâne un ideal realizabil doar la nivelul individului, nu și la cel al umanității. Paradoxul revelat și imputat de Ezdra lui Dumnezeu este următorul: cum de numai poporul lui Israel suferă consecințele păcatelor sale, în vreme ce babilonienii, mult mai vinovați și acoperiți de păcate, sunt tratați de către Acesta cu înțelegere, ba chiar cu simpatie complice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Gură de Aur, Augustin și Casian și-o vor asuma apoi, fiecare în felul său. Acești autori văd în mitul legăturilor fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor o imagine simbolică a conflictului care a existat dintotdeauna între două tipuri de umanitate: una rea și perversă sau numai nedesăvârșită, născută din seminția lui Cain; cealaltă bună și cucernică, desăvârșită din punct de vedere spiritual, născută din Seth. Acești autori operează o demitizare, în cheie istorică, a datelor povestirii inițiale, nu fără anumite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
greu destructibile. Varianta lui Casian ne propune așadar un fel de sinteză a mai multor tradiții evreiești și creștine, poate cu scopul de a înscrie sensul unui modus vivendi monastic într-o tradiție venerabilă, ce ar urca până aproape de zorii umanității. Călugării egipteni sunt moștenitorii îndepărtați ai seminției lui Seth, care se străduie să păstreze puritatea și integritatea învățăturii divine. Sau, mai exact, ei erau acei moștenitori, pentru că, după Ioan Casian, epoca de aur a monahismului se apropie de sfârșit, semnele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
optim chiar și după efortul depus, și concluziona: "Latinii din epoca de aur a acestei minunate limbi ar fi fost mândri să te aibă printre ei. Destinul a vrut altfel: să te avem printre noi, ca să salvezi acest tezaur al umanității". Urma invariabilul zece. Colegele noastre se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil ale insului, dar și pentru că aveau aproape toate numai note de zece, în vreme ce noi, băieții, care învățam pe rupte, trăgeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
l dădu. Pe restul pe care-i întâlni în cale îi ocoli. Nu mai avea. Trecu pe lângă o cârciumă. Era întuneric beznă. Pe acei oameni îi mai lumina doar un vis, iar pe cei ce-și pierduseră orice urmă de umanitate nu-i mai trezea nimic. (Sau să fie asta umanitatea -o haită de bețivi, din nefericire treji și agresivi prin orice acțiune-monștri, agresivitate fizică). Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îi ocoli. Nu mai avea. Trecu pe lângă o cârciumă. Era întuneric beznă. Pe acei oameni îi mai lumina doar un vis, iar pe cei ce-și pierduseră orice urmă de umanitate nu-i mai trezea nimic. (Sau să fie asta umanitatea -o haită de bețivi, din nefericire treji și agresivi prin orice acțiune-monștri, agresivitate fizică). Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de care ne bucurăm noi, la curiozitatea și interesele individuale. E un vis în fiecare din acestea. Iar dacă știi să te organizezi cum trebuie, nu vei avea nici un regret. Unde sunt și de câte ori trebuie să o iau de la capăt? Umanitatea, spre exemplu, a plecat dintr-un punct și a parcurs toate etapele necesare (mergând din extreme în extreme, o etapă determinând-o pe cealaltă ) pentru a ajunge în ziua de azi buni creștini. În principiu avem la dispoziție toată cultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
însoțește după clipă, viața după viață. Timpul înseamnă viață, căci viața înseamnă evoluție (și deci moarte). Adam și Eva au trebuit să cada din Paradis pentru a ni se da un liber arbitru mai larg, o libertate măi mare(viață umanității și identitatea omenirii). Minciuna spusă de șarpe i-a introdus intr-o lume a lor, a introdus absurdul. Noi știm că e ceva de aflat, avem conștiința lumii în care trăim în raport cu noi, dar nu am aflat încă. Am inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
încet, iar eu mă las purtată de pasiunea mea și îl sărut. Și el vrea mai mult, mi-e foame de el. Îmi cere mai mult, eu atâta am vrut, și ne împletim într-un zbor plăcut prin încăpere. · Și umanitatea e în siguranță daca eu supraviețuiesc cum cred eu, ea va supraviețui bine în formula mea, întregul univers. · · · · P.S. Tindem, ne îndreptăm spre micimea unui punct. · Cred că știu de ce trecutul trecut rămâne: ne perfecționăm cu fiecare clipă ce trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fericiți? · Se presupune că lumea e normală, că există lucruri ce se fac și lucruri ce nu se fac, că există lucruri implicite ce asigură funcționarea ei. Și pentru a fi sigură că nimic nu deranjează intelectualii, fac un bine umanității și adun toți oamenii vulgari, care mă fac să borăsc, și îi arunc în aer. Fără rapperi, oameni agresivi, mitocani, în lume rămân probleme și chestiuni ce merită să fie înțelese și rezolvate, rămâne și o decență în restul lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
actor? Pentru a fi cu adevărat un actor, trebuie să nu te identifici cu personajul. Să-l joci. Și dacă vei întâlni pe cineva care să se joace cu tine? Să jucăm, nu ca prietenia și iubirea cu care întreaga umanitate ar juca o horă de pace, ci să ne ridicăm deasupra galeriei de bucurie formate din toți cei prezenți la sărbătoare, ieșiți pe străzi. Să zicem că m-am ridicat deasupra lor pentru că între noi ar fi ceva personal, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce folosește a ști chimie, fără a ști alchimie, sau fizică, fără a ști metafizică. Disprețuia cu înfocare învățământul a cărui piesă constitutivă era. Se socotea ca fiind cel mai greu de mulțumit om, pe care l-a cunoscut vreodată umanitatea. Și nu era departe de adevăr. Iar, dintre toate fleacurile, ce îl înconjurau, dorința pentru cărți și pentru fete îi atrăseseră, în mod deosebit, atenția. De ce tocmai acestea două? Pentru că le găsea ca fiind singurele două lucruri cu adevărat fascinante
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trăiești tu, însă tu n-ai trăit încă viața pe care o trăiesc eu!), pentru că, spun, întocmai ca tine eram și eu pe vremuri; credeam că sunt cea mai realistă și mai radicală persoană, pe care a cunoscut-o vreodată umanitatea întreagă. Așa sunt tinerii, îndeobște, prin natura lor: știu hotărât că au dreptate mereu și cred, cu toată tăria, că lumea toată-i doar a lor și că ei sunt mai presus decât oricine și orice. Duc mereu o viață
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
popor colonizat / 49 Milițian român și polițist nipon (piesă în două tablouri, cu un epilog) / 53 Etosul muncitorului constructor / 57 Licoarea magică și sensul contemplației / 59 Nirvana vs. anarhie. Exemplul lui Dogen / 65 Apendice: Peisaj cu Buddha și câini / 71 Umanitatea nedegenerată / 73 Partea a doua: GIUVAERUL / 77 Dansul ceremonial al hârtiei / 79 Tamazawa / 81 Insula / 85 Note despre arhitectura niponă / 91 Cei întorși de dincolo. Filmul de groază în Occident și în Orient / 97 Începuturile romanului în Japonia și în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și apă!", rostește preamilostiva. Ascetul se ridică în picioare, pornește, cu pași moi, spre trotuarul de la bulevard și, în scurt timp, pătrunde într-o Nirvană în care privirea mea, retezată de unghiul sever al ferestrei, nu-l mai poate petrece. Umanitatea nedegenerată În general, există suficiente dovezi ca să presupunem că, în multe privințe, zeii ar avea de învățat de la noi. Noi, oamenii, suntem mai umani. Friedrich Nietzsche Rândurile care încheie această primă secțiune a cărții nu sunt, de fapt, un eseu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ore de lucru); mai mult, m-am simțit permanent înconjurat de bunăvoință afectivă și de atenție nedisimulată. Vinovat eu însumi de tarele naționale ale țâfnei și suspiciunii față de celălalt, mă simt reconfortat că există un colț de lume în care umanitatea nu a abandonat bunătatea, respectul mutual și demnitatea. Partea a doua GIUVAERUL Dansul ceremonial al hârtiei A simți recunoștință și a nu o exprima seamănă cu a împacheta un cadou și a nu-l dărui. William Arthur Ward În 1993
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
etnică a trupului filiform, cât și imaginea aproape bidimensională a japonezului obișnuit. Ca om venit dintr-o cultură a burții, ca martor la numeroase orgii gastronomice, precedate sau urmate de suite polifonice de libații, în fine, ca ambasador al unei umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este destul de greu să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mașini de producție și producători de materie primă. Diferit de cum credea însuși Immanuel Kant, omul are responsabilități și față de animale, responsabilități care îi interzic să le maltrateze. Dar a extinde interzicerea de a ucide și în lumea animalelor, constrângând întreaga umanitate să se hrănească doar din vegetale, nu cred să aibă vreun fundament, mai ales ar fi imposibil de realizat în practică. Însă este corect ca oamenii, unde este posibil și necesar, să protejeze și să aibă grijă de animale. Copiii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
1993. Declarația accentuează în mod special, responsabilitatea noastră față de Planeta Pământ, față de cosmos, aer, apă și sol. De atunci criza cauzată de schimbările de climă la nivel global se dovedește cu fiecare an ce trece tot mai amenințătoare pentru întreaga umanitate, îndeosebi pentru cei mai săraci dintre săraci. Catastrofe naturale cu consecințe devastantoare pentru milioane de persoane: secete și aluviuni, uragane și tornade, incendii forestiere, topirea ghețarilor și a polilor, insule și regiuni de coastă scufundate în ape... Este necesară activarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi devorați", îmi reamintește fraza ironică pe care o folosea deseori unul dintre profesorii mei la Roma referindu-se la viața socială: "Pisces maiores manducant pisces minore", peștii cei mari îi mănâncă pe cei mici. Lege a naturii și istoriei umanității dificil de împăcat cu o conviețuire liniștită sau cu un proiect divin inteligent. Din păcate nu există lumea perfectă a păcii între animal și animal, între om și animal. Nu trăim în Împărăția lui Dumnezeu de la sfârșitul timpurilor, pe care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acolo, parcursul vieții sale? Capitolul 3 Calea în viață "Tradițiile noastre religioase și culturale atât de diferite între ele nu ne pot împiedica să ne angajăm împreună în mod activ împotriva tuturor formelor de inumanitate și în favoarea unei mai mari umanități. Principiile enunțate în această declarație pot fi împărtășite de toți oamenii care au convingeri etice, motivate sau nu religios". Declarația pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale, Chicago, 4 septembrie 1993, cap. I. Cu încredere și bucurie în viață
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
interpersonale, se impuneau imediat unele orientări practice de conduită: determinate de obiceiuri și convenții, criterii, reguli, norme, indicații de tip etic. Aceste orientări de conduită ce au fost observate pe parcursul a milenii trebuia deci, se poate spune, să pătrundă în umanitate de-a lungul generațiilor. Evident, aceste valori și criterii în culturile tribale primitive (ca și în cele actuale) nu erau scrise, nu erau norme formulate sub formă de fraze. Ele au fost transmise pe cale orală, ca etică a familiei, clanului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
protestante, care cu greu își fac simțită vocea împotriva autoritarismului Romei în problemele inerente credinței și moralei autoritarism ce este contrar Bibliei și ecumenismului -, nu pot să compenseze pierderea credibilității în creștinism. Astăzi, în secolul XXI, întrebarea despre continuarea itinerariului umanității în viitor se impune cu o urgență și mai mare. După rătăcirile și atrocitățile secolului XX, există încă instrucțiuni de drum, puncte de referință după care să ne putem orienta sau stâlpi de sprijin? Cum ne putem orienta într-o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
negativă, cu imperative etice în formă pozitivă, fără să le înlocuiască absolut deloc. Totuși îmi părea exagerat a reinventa roata roata eticii. Mă interesa mai curând să reîmprospătez minții acele norme etice care făceau parte din moștenirea spirituală milenară a umanității așa cum le aprofundasem eu. Nu ar fi trebuit să reprezinte obligații sau obstacole care să limiteze inutil viața sau să o sufoce. Mai curând trebuia să constituie ajutoare, susțineri sau indicatoare pentru menținerea direcției de-a lungul parcursului vieții, pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
religioase, nu putem face referire, chiar dacă suntem credincioși, doar la religie. Astfel s-a conturat întrebarea principală, plecând de la premisa pluralității religiilor și ideologiilor: care poate fi astăzi norma fundamentală, criteriul fundamental, valabil și obligatoriu pentru toți oamenii? Criteriul fundamental: umanitatea Pe 17 decembrie 2008 la Berlin, am primit Premiul Otto Hahn pentru pace. Otto Hahn a descoperit fisiunea nucleară (1938), iar după război s-a luptat pentru pace și împotriva introducerii armelor nucleare în armata germană. Medalia mi-a fost
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]