13,247 matches
-
umeri. Noroc că generalul nu-i contaminat în așa măsură de fascism ca să nu judece. E un tip manierat, inteligent, cu studii la Saint-Cyr. Mi-am dat seama că au de gând să se retragă, pentru că i-am văzut că umblă după vite, și pe urmă am și eu informațiile mele. De asta am dat acel bal. Am dat un bal în cinstea generalului și am avut o lungă convorbire cu el. "Am auzit că ne părăsiți, domnule general", i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
negru, m-a pus la pământ și m-a bătut. M-a bătut de m-am sculat toată neagră pe față. N-am spus la nimeni și n-a văzut nimeni, dar eu eram toată neagră. Toată ziua aceea am umblat neagră. Am ieșit în oraș cu Cerboaica, ne-am dus la Crucea Roșie, pe urmă pe câmp, și eu eram neagră, neagră. Mi se usucă sufletul când mi-amintesc de ce-am visat. Tot, tot, tot. Tot ce-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-n oase și când a dat ochii peste cap ca o găină m-am gândit ce-o fi cu tine, dragu mamii, și-am început să caut semnele visului. Unde lovește visul? Uite unde-a lovit! De ce-am umblat eu neagră toată ziua și m-am luptat cu muierea îmbrăcată-n negru! Tu-n altă parte, la pod, pe locu unde-am visat eu, te luptai cu moartea. Mi se usucă sufletul când mi-amintesc cum veneam cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Să se sprijine în gândul lui de ceva, își aminti... Anul trecut, pe 15 iulie, m-am măritat la Los Angeles, nu din dragoste nebună,cum ai crede, ci pur și simplu pentru că împlinisem 30 de ani și, afară de asta, umblam de 9 ani cu același bărbat însurat, înainte de-a mă găsi și mărita cu tine, și de la care nu mai așteptam nimic. Soțul, închipuiește-ți,e irakian! Israelian la origine. Voiam să soluționez într-un fel situația. El e avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Miluță. Lasă, lasă, nu-mi purta tu de grijă. Vezi-ți de treaba ta, îi strigă Cerboaica și dispăru în mulțime, rătăcită ca într-o pădure. -Doamne, numai să nu i se fi întmplat ceva", se rugă în gând. Oamenii umblau cu torțe-n mâini, ca la Înviere. Să li se vadă fețele, să se salute cu bucurie, să se îmbrățișeze, sau poate să vadă chiar noaptea aceea din care veneau, de care se despărțeau, războiul, mizeria, foametea, morții, tot, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vedea că trece un asemenea călăraș, părăs’a drumul mare și se ascundea în păduri, se înfunda în șanțuri: pentru că obiceiul era să se schimbe calul obosit cu cel d’întâiu cal care se întâlnia, iar bietul păgubit trebuia să umble mult până să-și reia calul viu sau mort”. In timpul războaielor austro-ruso-turce din secolul al XVIIIlea, operațiunile militare, purtate și pe teritoriul românesc, au ca urmare înrăutățirea serviciului poștal. În războiul Rusiei și Austriei cu Turcia(1787-1792), rușii au
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
de Underhill. Dar dorința ei de a găsi împrumuturi cu orice preț o împinge la afirmații care se apropie infinitezimal de falsul intelectual. Iată un exemplu (dar fără croșetele autoarei): N.I.: „Asceza practicată în lumea religioasă nu înseamnă numaidecât să umbli nespălat, ci înseamnă efortul de a reduce necesitățile tale trupești la un minimum și de a nu te lăsa încărcat de grijile vieții biologice. Evident că d-voastră [...] uitați [...] că cea mai mare parte dintre necesitățile noastre absolute sunt prejudecăți
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
bergsonismul nu le are, apoi le respinge, conchizând că filozofia lui Bergson este o «direcție antimetafizică».“ După cum am arătat, ideile invocate nu sunt contribuții personale ale lui Bergson. De altfel, despre originalitatea acestuia, Blaga a scris câteva rânduri interesante: „Bergson umblă aici pe drumuri bătute; trebuie însă să recunoaștem că, pe aceste cărări el știe totuși să-și cânte cântecul său. El are darul să stilizeze pentru uzul rafinat al sfârșitului de veac gânduri de altădată. În definitiv, metafizica a fost
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
așa, m-a săgetat o durere în inimă și m-am repezit să-i pun picioarele unul peste altul, dar nu m-a lăsat, de durere. și mi-a spus că a ajuns așa din cauza celor răi pe la care a umblat să ne dezlege. și că sunt foarte răi. Ce-am făcut imediat: am pregătit haine complete, chiar și o șapcă și niște șlapi, am făcut o colivă, aveam două unguente în casă pentru dureri reumatismale, o sticlă cu vin și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
perfecțiunea corpului, frumusețea tinereții. Toate contribuie la buna noastră dispoziție, la refacerea echilibrului nostru zilnic, la înfrumusețarea vieții noastre. Dacă Dumnezeu iubește frumusețea, prospețimea, culoarea și farmecul, de ce tinerele (frumoase prin însăși tinerețea lor) care studiază la Facultatea de Teologie umblă îmbrăcate ca niște babe, în haine și încălțăminte care le deformează tot aspectul ? Cine le învață, sau poate le obligă, să se îmbrace așa ? Chiar dacă unele din ele vor face misionarism, tot frumusețea, o față deschisă și spiritul, în primul
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
într-o ordine desăvârșită. Mi-o închipuiam copilă, apoi studentă, refugiindu-se aici, citind sau scriind câte ceva. Totul respira prezența ei acolo, de la fotografia veche, până la culoarea ce domina camera în mici detalii de design. Albastru. Pe unde o fi umblând prietena mea? Pierzându-mă în universul copilăriei ei, nu mi-am dat seama că n-o văzusem un timp. Aruncându-mi privirea încă o dată peste rafturile pline de cărți, zăresc ceea ce pare a fi un caiet sau mai degrabă un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe atunci. Între timp, s-au schimbat multe, inclusiv anotimpurile nu mai sunt cum erau odată. Poate n-ai să mă crezi, dar într-un fel, mi-e dor de iernile acelea. De sentimentul de libertate pe care îl aveam, umblând alături de copiii din vecini, pe ulițe, trăgând săniile după noi, până seara târziu. Abia atunci, înghețați bocnă, dar bucuroși, ne întorceam acasă. Crăciunul avea întotdeauna miros de brad adevărat, nu artificial ca acum, dar și de cozonac rumen. Cu mâna
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
poate că și din cauză că nu avea copii. Avea o soție mai înaltă decât el, bine făcută și de lucrat nu lucra nicăieri. Stătea cu chirie; ea mai fusese căsătorită și avea copii care erau căsătoriți la casele lor, numai ea umbla din gazdă în gazdă, probabil că nu-i plăcea să muncească și de aceea îl însoțea pe Beraru sau poate pentru că era gospodar și o făcea fericită. Când chema copiii să intre la ore, Beraru se folosea de următoarea formulă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de nedescris. Butnaru striga: nu rupeți crengile că nu vă mai las. Și cu drept nici o creangă nu se rupea. Nu-mi amintesc din ce cauză a fost tăiat agudul, dar a fost tăiat. Când era de cules strugurii Butnaru umbla printre rânduri și tot acei copii care mâncau agudele acum îl ajutau la cules, iar la plecare le dădea și câțiva struguri acasă. Ilinca era tânără, frumoasă și drept dovadă s-a dat în dragoste cu Vasile Movilă, zis Cârnu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dat în dragoste cu Vasile Movilă, zis Cârnu. Nu degeaba îi spuneau oamenii Cârnu, căci avea nasul fără vârf, de parcă îl mâncase mâța. Nu era bărbat frumos, nici voinic, pe unde mai pui că avea o voce pițigăiată, fârnâită totodată. Umbla mai tot timpul încălțat cu opinci și purta pantaloni bufanți, bazoane, niște peteci mari la genunchi și o bundă pe care nu o lăsa nici iarna, nici vara să se mai odihnească. Într-o dimineață de iarnă geroasă, Ilinca a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sănătos. Într-un an, mai bine zis într-o primăvară, avea o vacă mai slabă care a iești din ogradă, iar el, supărat, a înjurat-o: ciapa mă-ti! Eu aștept să te întremezi să ar cu tine, iar tu umbli pe drumuri nebună?... A doua zi vaca lui a murit când el se afla pe ogor la arat, după ce a tras câteva brazde. Dar cu calmul lui a trecut ușor peste acest necaz. La bătrânețe avea o hernie cât un
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Acela, că de ce i am luat pământul, altul că de ce l-am bătut, unu că de ce l-am împușcat. Acela fără gât, acela fără limbă, toți se dau la mine, toți mă strâmbă. Nu pot să merg, nu pot să umblu, nici pe drum, nici pe cărare. Am, părinte, am în mine un pârjol mare, care arde, arde tot mai tare. Acum ce să fac, părinte? Ce mă sfătuiești? Să te pocăiești, fiule, să te pocăiești ... Da, nu mă ierți părinte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nemuritor și liber prin depășirea extramundană a condiției sale — acesta este omul creștin. Nimic nu poate înlocui creștinismul; nici toată cultura antică precreștină. Eu sunt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în funcție de geniul religios al epocii, nu în funcție de isprăvi politice. CRISTOS Isus Cristos este eternitatea care punctează istoria. CUNOAȘTERE Dacă nu cunoști revelat — prin grație divină — sau inspirat, nu cunoști nimic. De
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
știința ca peria de dinți. Tot ce spune știința să nu-i lase cu gura căscată și tot ce spune un popă de la Cucuieții din Deal să considere adevăr ritualic. La români prostia e o infracțiune, căci vorba ceea: „Poți umbla două ore în galop prin București și să nu dai de un prost.“ Întotdeauna când gândesc în spiritul poporului român, mă mut cu arme și bagaje cu speranța în viitor. Un grec, mi se pare, a spus, nu știu dacă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
îi înțeleg privirea de altădată și glasul ce suna ca o lăută spartă. Mama Lucreția credea în minuni și în astrele opale, citea toată vremea romane despre grădinile misterioase ale castelelor medievale. Bunica ageră la minte plângea, doar Tata mare umblat prin lume avea în colțul ochilor altare strivite în lumea aceasta cu treptele trecătoare. Frumosul chip al tatălui meu veghea sever un destin îngenuncheat. Au trecut de la unul la altul un pahar, dar eu n-am băut avar din licoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nască acolo, a corespondat și a vorbit telefonic cu cei de la Linz, le-a trimis un CD cu toate investigațiile efectuate aici, într-un cuvânt, sa ocupat intens de starea de sănătate a amândurora: mamă și făt. Iar bunica G. umbla pe drumuri: A vorbit cu toți cardiologii pediatri din țară și nimeni nu i-a dat nici o speranță. A apelat la eventualii sponsori amintiți, nimeni nu s-a ostenit nici măcar să răspundă, doar nu era în ajun de alegeri, ca să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ne mai băteam cu fetele și băieții din mahala. Îmi amintesc și acum cum am pierdut gâștile și nu le puteam găsi cu niciun chip, dar bine că bunica nu era acasă, căci bătaia avea să fie pe măsură. Am umblat mult după gâște și, când le-am găsit, cocoanele dormeau pe drumul din apropierea cimitirului. Noi enervate, nervi de pui trântiți, am început a fugări gâștele și aruncam în ele cu pietre, eu am numerit în una și săraca gâscă a
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
om sănătos să ceară milostenie, să-l ajute. Și știu cum era în rutieră; o mulțimea de oameni a întins mâna spre mama. Și mama mea i-a zis omului că trebuie să-i fie rușine că e sănătos și umblă cu cerutul, pe când ea nu are mâna dreaptă și nu cere de la nimeni nimic. Cred că trebuie să-i fi fost greu, dar știu că mulți au fost de acord cu cele spuse de ea. Și doar acum, când încerc
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
din cauza lor” (Elena din Troia - un caz), vinovați sunt doar „actorii principali”: bărbații. 30 Scriitorul reproduce, în paranteză, cu titlul de curiozitate, un cuplet de-al lui Constantin Tănase, devenit popular prin cârciumile interbelice: „Fusta, fusta-i cu belea! Toată lumea umblă după ea (...) / Femeia ne coboară, femeia ne ridică, / Fusta, fusta-i cu belea etc.” Înțeleg că P.H.L. a deschis această paranteză numai de dragul pitorescului. Povestea eroilor săi evoluează pe altă „traiectorie”. 25 mai 2006 Mă întreb din nou de ce insistă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]