2,056 matches
-
nu. Știu drumul. — O să te-ntorci curând? — Sigur. Dă-mi voie să trimit... Nu. În semn de Încredere. — Ei, bine, ciao atunci. — Ciao, spuse Nick. Porni pe drumul desfundat spre locul În care-și lăsase bicicleta. Drumul avea să fie umbrit, după ce trecea canalul. Și-n plus, pe ambele părți erau copaci În care nu se trăsese deloc. Pe drumul ăla trecuseră odată, În timp ce mărșăluiau, pe lângă regimentul de cavalerie Terza Savoia, trecând călare prin zăpadă, cu lăncile-n mână. Caii scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care-l aveau morții de obicei a fost după explozia unei fabrici În care se făcea muniție și care era situată undeva la țară, pe lângă Milano, În Italia. Am fost duși la scena dezastrului cu camioanele, străbătând niște drumuri umbrite de plopi și mărginite de șanțuri În care se aflau multe gâze, pe care nu le-am putut observa limpede din pricina norilor de praf ridicați de camioane. Ajunși la locul În care până atunci fusese fabrica, unii dintre noi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
domoale către șesul mănos. Ape iuți caută să iasă din închisoarea zidurilor, repezindu-se spre locurile joase. În vânzoleala mersului lor iute, răzbat piedicile ieșite în cale. Ici taie văi largi, dincolo mai înguste, până când, obosite, se odihnesc în luncile umbrite din preajma dealurilor și a șesurilor. Farmecul rumurilor ce le croiesc constă tocmai în această variație a peisajelor ce le întovărășesc. Cele mai tăinuite pări din calea lor sunt cheile. Iuți, cu putere tinerească, valurile apelor umflate de ploi sau de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mi-acopar tristețea-n obraz Și-n durerea ce strigă, las spiritul treaz. Nu mai zăresc drumul pe care mergeam Și plâng liliacul ce-atât îl iubeam. Cu șoaptele-n vânt voi aprinde iar zarea Prin temeri, năluci ce-mi umbresc azi cărarea. Dar o mană coboară, m-ascunde în pumn C-o eternă iubire iar eu mă supun... Alinare și pace într-o palmă de nor Am trăit-o în noaptea sublima cu dor. Cuibărită-n tristețea inimii mele Luminată
Visul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83242_a_84567]
-
În urmă. Negustori de blănuri, războinici și refugiați, cu toții ajunseseră În acest capăt nordic al drumului. Care țară oferea mai multe posibilități: Regatul de Mijloc sau Vechiul Mian? Și iată că orașul tot aici se afla. Urmele vechilor temple erau umbrite de un amestec fad de hoteluri Înalte, magazine cu un singur etaj și străzi lărgite și modernizate atât de rapid Încât pământul din jur fusese despuiat de orice fel de vegetație. Neoanele Înlocuiseră apusurile. Cu autocarul, prietenii mei trecură pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gestul religios și fermecător de a-ți scoate Încălțările Înainte de a intra Într-un templu. Asta le place vizitatorilor, acest romantism rustic, acest pitoresc Învechit, lipsa cablurilor de electricitate, a stâlpilor de telefon sau a antenelor parabolice care ar putea umbri peisajul. Caută și-ți vei găsi iluziile prin intermediul magiei turismului. Iluziile, de fapt, sunt practic sacre În Birmania sau, mai degrabă, ideea că totul este o iluzie. La urma urmelor, asta este Învățătura lui Buddha, că lumea este o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era nefamiliar. — Nu ți se pare extraordinar că, deși abia ajunge soarele, aici cresc atâtea chestii? spuse Heidi, Încercând să pară relaxată. —Sunt multe plante care nu necesită fotosinteză, replică Moff. Ciupercile, În primul rând, trufele. Zona trebuie să fie umbrită. De aceea se găsesc sub coroanele copacilor. Păcat că pădurile tropicale de peste tot sunt defrișate de dobitoci nesătui. Habar n-au câte specii de vietăți incredibile sunt distruse pentru totdeauna. Distrug și pădurile tropicale de aici, din Birmania? Cât pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bun ca om-exemplu Pentru cult, pentru incult. Și mulțimea de regrete Vin precum un stol de corbi Chiar pe față cu secrete, Cum e ziua pentru orbi. Crezuri vechi și false steme Sunt pe tot ce-n timp am scris, Umbrind teze și sisteme Fapte ce-s, ori care-s vis. Visu-ajuns după zăbrele Cu dorul de-a străluci Plânge-adânc în clipe grele Soarta de-a vălătuci. 21 iunie 2004 REFLECȚII (CLVII) Și în lumea interlopă În care colcăim E bună
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Cetatea de Sus", Se Velha și Santa Cruz îngropată la doi metri sub trotuar, cu cartierul "de jos" și promenada pe malul drept al Mondegolui, cu terasele Universității și Grădina Botanică, în care se întîlnesc îndrăgostiții ca să coboare, pe alei umbrite până în capătul celălalt al orașului, de unde se văd parcă mai frumoase zidurile medievale?... Pe lângă toate aceste locuri care-ți fură mintea a trecut, de nenumărate ori, și Oliveira Salazar, în pelerina lui neagră, de student, care-i atârna pe umerii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
domina, dacă tu i-ai văzut în grădină, acum probabil că sunt în clădire și, deci, în curând... Neclintită, Hippolita scutură din cap energic. — Așteaptă, îți zic. Neliniștiți, ochii ei scrutau curtea largă. Luna plină era din când în când umbrită de trecerea norilor, dar mantia de nori îndepărta strălucirea ce se ridica din satul în flăcări, proiectând când și când, licăriri de lumină însângerată pe pereții clădirilor unde se găseau dormitoarele servitorilor, pe depozitele de ulei și pe cele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simțise pentru el o asemenea pornire de afecțiune; niciodată nu-l admirase atât de mult; niciodată, în sfârșit, nu se mai simțise atât de mândru de a-l fi cunoscut de aproape pe omul acela excepțional. Bucuria sa era totuși umbrită de amărăciune, căci, deși făcuse tot ce îi stătuse în putere și nu ratase acel obiectiv important care fusese uciderea lui Eudoxiu, era conștient că numai inteligența strategică și rapiditatea cu care acționase comandantul său salvaseră cetatea de la ruina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un fior. Se așeză apoi, amintindu-și că Gregory era unul dintre ei. Faptul că mașina se stricase acolo nu era un accident. Crispat, Craig se uită în jur. Părăsise autostrada de zece minute și se afla acum în valea umbrită de copaci din spatele dealului One-mile. Periferia orașului rămăsese la vreo opt mile în urma lui, orașul însuși nemaifiind vizibil. Se afla la aproximativ cinci mile de casă și cam la o milă de cea mai apropiată gospodărie. Asta trebuia să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Trei ani, nu mai mult. Trei ani pentru a-l găsi." După aceea putea fi prea târziu. Prea târziu, prea târziu - de-a lungul acelei zile importante aceste cuvinte i se învârtiră în minte, întunecându-i zâmbetele, atenuându-i bucuria, umbrindu-i toate gândurile. Să-l găsească pe Craig! Să-l găsească pe omul al cărui sânge putea într-o săptămână să înlăture vârsta înaintată a corpului său și astfel să fie imortalizată puterea și civilizația avansată pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-i privi fără știrea ei, oarecum în absența ei, brațele goale până aproape de cot, de un alb luminos, geometric rotunde, crescând în amploare de la încheietura mâinii în sus; ochii lungi, cu încarnatul pleoapelor mat, ca la copii, și genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor; bărbia îngustă, fină, de rasă evoluată, care-i dă o gingășie emoționantă; linia corpului frântă, ascunsă pe alocurea, ca să reapară în toată puritatea ei. În sfârșit, confecțiunea rochiei-jucărie ajungând la un stadiu care necesita intervenția mașinii de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nasul În cratița altora, Își mută centrul de greutate În cadrul acestei anonime Circumscripții de miliție, cu un scop bine plănuit. Deci, În după amiaza unei sufocante zile de sfârșit de vară, când preferabil era să tolănești la umbra unei terase umbrite de pomi ornamentali În fața unor spumoase halbe cu bere, Lct.Col.Tudose Ion dădu ordin celor dela cercetări penale pentru efectuarea unei audieri mai minuțioase deoarece Împricinatul Buga Niculae refuzase să facă mărturisiri complete. Arestatul Buga Nicolae, fu adus cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
căpăta condamnare ori nu, noi trebue să opținem cât mai Înalte funcții În pușcărie, pentru a ne asigura o existență privelegiată, pentru a nu putea fi la discreția bunului plac a te miri ce netrebnic...!”, avea inima Îndurerată, gândurile răvășite umbrite de cele mai negre presimțiri...! Spre deosebire de alte ierni ale timpului trecut, iarna anului 1981 se dovedi incredibil de aspră. Viscole deosebit de violente, căderi masive de zăpadă, ger cumplit ce-ți paraliza respirația sufoca orice activitate pe toate șantierele de construcții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Preciză. „Ar mai fi o șansă la recurs...! Mare atenție Însă. Recursul va trebui pregătit În cele mai mici amănunte...! Și, cine știe...?” Tony Pavone rămase pironit locului privind Înaltul cerului către o țintă Închipuită, Încercând să-i fixeze poziția umbrită de milioanele de aștri, ce cu siguranță roteau În jurul lor alte milioane de planete generatoare de viață și unde desigur oamenii acolo, vor fi la un Înalt nivel de civilizație...! În momentul când realiză situația de fapt, Tony Pavone izbucni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trecuse prin toate, Își pierduse soția, pierduse un ochi. Și totuși, pe partea teoretică, puteau aduce În discuție chestiunea. Pur și simplu ca o chestiune. Unchiul Artur, șezând, cu genunchii ridicați, În șezlongul de pânză, cu smocurile palide la ochii umbriți de ochelari Întunecați, cu venele Înfurcate coborând de pe culmile frunții și gura mare, hotărâtă să stea În tăcere. — Ideea fiind, zise Margotte, că nu există vreun mare spirit al răului. Oamenii aceia erau prea neînsemnați, unchiule. Erau doar oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poți oare să fii om, Dacă nu știi să fii pom? Pomul roadele-și împarte, Omul doar vorbe deșarte. Pomul nu cere răsplată Pentru fructe, niciodată; Omul, dacă-ți face-un bine, Îți ia haina de pe tine. Pomul, vara, te umbrește Și de soare te ferește; Îți dă necondiționat Leagăn și loc de visat. Omul, în a lui visare, Uită cum crește o floare. De-ai fost cumva însetat, Pic de apă nu ți-a dat. Pomul îți dă mângâiere, De
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-n Decembrie, ninge. Oglinzi ciobite S-a deformat oglinda concavă a vieții, pe la colțuri au apărut crăpături, destinul a încercat să le chituiască vremea asfințise de mult. Nimic din splendoarea ființei nu reflecta spre mine, speranțe, ochii albaștri și triști umbreau așteptări pe ninsoare, chipul, încremenit în ziua de ieri, îi era sete de fericire, n-avea putere ca să mai ceară “Doamne, dă-mi bucurie!” *** Oglinda concavă devine rotundă, în ea abia mai zăresc chipul femeii cu mâinele albe ce colorează
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
condiția să mărturisesc cinstit că sunt de-al casei pe-aici. Cei doi de lîngă ușă, aparent absorbiți Într-o discuție de afaceri, pentru că gesticulau mult, s-au ridicat. Femeia Își aranja fusta și coborî de pe scaun. Conturul tibiei părea umbrit de o lumină vagă. Partea de jos părea că strălucește, dar nu putea să fie În picioarele goale. Cu toate acestea, pieptănătura și fusta scurtă nu i se potriveau deloc. Profitînd de faptul că eram singurul client, mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
superioare aveam voie să judec oameni de vârsta părinților sau chiar a bunicilor mei. Era mult prea mult. Funcția aceasta ar trebui îndeplinită târziu, spre bătrânețe, când părul ți s-a albit de loteriile vieții, când ochii ți s-au umbrit de câte-au văzut. Abia atunci, către sfârșit, când trebuie să fi adunat în tine toate înțelepciunile lumii. Nu acum la douăzeci și ceva de ani, când abia răsari în lumină, și se cuvine să vorbești numai în numele tău, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nouă, șindilită... Casa bătrânească e prea veche... Ca lucru vechi, nu mai ține mult... Cum ajung acasă, de mâne încep a căra bârne... —Așa-i, rosti încet Băieșu, îți trebuie lemn din vreme... Stăteau amândoi așa, pe draghini, cu fețele umbrite de pălăriile late și tari de pâslă. Din când în când, caru-i sălta prin bolovanii răzleți ai drumului. Treceau acuma și se gândeau la căsuțele lor din satele de dincolo de baltă. Obrazul ars de soare a lui Hazu avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]