2,033 matches
-
își trase mănușa și-i arătă mîna dreaptă. Fața ei rotundă și binevoitoare se înroși, dar zîmbi hotărît și-i spuse: — Vezi, unicul leac pentru aceste... boli personale... e soarele. Asta încearcă să readucă partidul nostru. Valoarea terenului din centru, umflată artificial, a dus la o aglomerare atît de mare a construcțiilor la orizont, că soarele nu se mai poate ridica desupra lor. De cum obținem sprijinul majorității, putem convinge autoritățile să ia măsuri. Tînărul cu păr sîrmos se oprise din dactilografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Salut, Duncan. Ma’ ești la șc’ala aia dă a’tă? îl întrebă ea, bătîndu-se peste buza rubinie de jos cu capătul creionului. Vorbea tărăgănat, căci dobîndise un accent anglo-scoțian. Fata asta m-a lăsat de două ori cu buza umflată, zise Duncan, după ce June luă comanda. — Și cînd s-a întîmplat asta, Duncan? îl întrebă Marjory părînd interesată. — O să-ți spun eu odată. E o poveste sordidă, adăugă Thaw cu jovialitate. îi plăcea să se vadă în postura de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jignită. — Foarte bine. Atunci, demonstreaz-o, te rog. Auziră cum tehnicienii își iau aparatele și pleacă din salon. Mai rămăseseră doar cîțiva doctori în spatele paravanelor, și o soră veni la Rima și Lanark cu brațul încărcat de haine și două rucsacuri umflate. Doctorul Munro dorește să vă îmbrăcați în acest moment. Zice că în rucsacuri aveți mîncare pentru drum, și că puteți începe să mîncați cînd doriți. Rima puse mîna pe veșmintele femeiești și le mîngîie cu vîrfurile degetelor. Erau blonde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
obosită. Mergem spre Unthank, zise Lanark. — Eu mă duc la Imber, răspunse șoferul. Se uita fix la Rima. Gluga îi căzuse pe spate și părul auriu îi atîrna pe umeri, acoperindu-i parțial fața surîzătoare. Haina era deschisă și stomacul umflat ridica rochia mult deasupra genunchilor. — Imber nu-i prea departe de Unthank, totuși, zise șoferul. — Atunci, ne luați și pe noi? îl întrebă Rima. — Desigur, dacă doriți. Se duse la cabină, deschise ușa, urcă și întinse mîna. — O să te ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Da, o să mănînc! strigă Lanark cu sălbăticie. Dar vă rog să nu mă mai bombardați cu nume caraghioase și citate fără sens! Tremină toate farfuriile pe care Rima și Ritchie-Smollet le lăsaseră neatinse și, în cele din urmă, se simți umflat, drogat și trișat la modul cel mai scîrbos. — Rima! strigă o voce. O grăsană de aproape patruzeci de ani în haine țipătoare intră în cameră. Rima rîse și zise: — Frankie! Frankie lăsă să-i cadă pe podea o geantă brodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark era prea preocupat de sine să mai observe ce-i în jur, în afară de faptul că putoarea atotcuprinzătoare deveni mult prea puternică atunci cînd traversară apa pe un pod nou și splendid din beton. Maldăre de pungi negre de plastic umflate erau împrăștiate peste noroiul crăpat. — N-avem unde altundeva să le aruncăm, zise Sludden posac. — La televizor ai spus că acești saci sînt impermiabili la miros. — Sînt, dar se sparg ușor. Ajunseră într-o zonă rezidențială cu bungalow-uri mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija purtată bătrânului senil care mergea parcă dansând în urma noastră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spele pe cheiul gârlei, unde se și îmbăiau, cu toatele, în pielea goală, laolaltă cu bărbații, fără să se rușineze, iarna era mai greu, mergea doar pe la casele care aveau apă curentă. Săraca de ea, avea mâini „de spălătoreasă“, roșii și umflate. Rar de tot, când îl mângâia, îi simțea bătăturile din palmă, mai mult îi răzuia obrajii. Străinul, sprijinit cu capul pe niște zdrențe și învelit cu o pătură cafenie, se uita către fereastra prin care abia pătrundea lumina, iar la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bombat, iar în albul ochilor tot felul de vinișoare roșii, cum sunt desenate uneori în cărțile de anatomie ale lui papa. Semănau cu rămurișul și mă jenau ca praful. Ce o mai fi și asta? Nisip în ochi și falcă umflată. Mi-ar fi plăcut să studiez medicina. Cum stă boala ascunsă și-apoi, hop, peste noapte iese la suprafață și devine vizibilă, sare-n ochi, uneori la propriu, ca la mine. Papa e plecat, vine abia diseară. Rău e să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
erau, cu arcul lor subțire și alb, pe mâna dreaptă a celei care scrie aceste rânduri. Firește, acum, când scriu, și cele patru s-au dus după cele șase. Dar situația era așa cum am descris-o, șase la patru, obraz umflat, nisip în ochi, rochie cenușie, când în cameră a intrat Safta și mi-a întins pe tava de argint, cu emoție vizibilă, o carte de vizită. M-a luat cu frig când am citit numele. Casa era toată cu fundu-n
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pagină era articolul lui, cu tânărul aristocrat ucis, iar povestea românului sfâșiat de jaguari fusese mutată ceva mai către margine, deși ar fi meritat mijlocul, era un adevărat roman. Sub ea, ia te uită potriveală, „UN SFAT PE ZI: Obraz umflat. Se ia un pumn de floare de soc, unul cu flori de romaniță, și altul cu floare de tei, se amestecă bine și se pun în săculeț. Încălziți bine săculețul și puneți-l pe partea umflată.“ Se gândi la domnișoara
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
SFAT PE ZI: Obraz umflat. Se ia un pumn de floare de soc, unul cu flori de romaniță, și altul cu floare de tei, se amestecă bine și se pun în săculeț. Încălziți bine săculețul și puneți-l pe partea umflată.“ Se gândi la domnișoara Margulis, pe care tocmai o văzuse, fiindcă a avut ideea bizară să treacă pe la redacție deși avea obrazul umflat, și regretă că n-a apucat să-i spună despre sfatul din gazetă, mai știi, poate folosea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tei, se amestecă bine și se pun în săculeț. Încălziți bine săculețul și puneți-l pe partea umflată.“ Se gândi la domnișoara Margulis, pe care tocmai o văzuse, fiindcă a avut ideea bizară să treacă pe la redacție deși avea obrazul umflat, și regretă că n-a apucat să-i spună despre sfatul din gazetă, mai știi, poate folosea. De fapt nu prea credea în sfaturile astea și nici în toate reclamele pe care erau nevoiți să le publice, care te vindecau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la nimic, aduc numai necazuri. Și mintea la fel, i-am replicat, pentru că eram tare posomorâtă. Să ne gândim puțin, aveam toate motivele să fiu așa: mă simțeam tot rău, tot ca și când aș fi avut praf în ochi, obrazul tot umflat și îl visasem tot pe Alexandru. Se duela cu Nicu Filipescu și amândoi erau răniți, și parcă eu eram unul din martori, directorul de luptă. Nu-l puteam ajuta, totuși, se făcea că n-aveam voie. Desigur, nu poate fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din câmp și întârziase. Nu-i trecuse prin cap să-și ia numărul de la cabinet, așa că intrase în recepția clinicii când era deja rândul celui de după el, care se postase la ușă și aștepta. Era un bărbat cu o falcă umflată precum o mănușă de box și vizibil speriat de ce i se întâmpla. Omar luase loc pe singurul scaun rămas neocupat în sala de așteptare și își punea întrebarea dacă mai avea vreun rost să rămână acolo, de vreme ce nu sunase. Poate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Degetele înghețate rămaseră rigide și femeia se ridică greu sprijinindu-se de zid. ― Nici o mișcare! țipă Nucu Scarlat aruncîndu-i o privire sălbatică. Semăna cu o fiară rănită. Obrazul desfigurat arăta oribil, iar peste unul din ochi pleoapa cădea vânătă și umflată. Ținea arma în mâna stângă, cealaltă, opărită, atârna inertă pe lângă coapsă. Florence Miga își mușcă buzele gata să plângă. Se simțea la capătul puterilor. Arătă cu bărbia spre Melania Lupu. ― Trebuie s-o scoatem de-acolo. Poate că... Nucu Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de bandiți, indivizi machiavelici! Nici măcar nu se cunosc între ei... Își trimit mesaje, au instalat probabil microfoane. Altfel cum naiba știu ce se întîmplă cu ăștia de aici?" Scarlat mototoli spasmodic hârtia. ― De ce n-o fi dat telefon? Avea limba umflată, încleiată, abia rostea cuvintele. Ochii îi căzură pe aparat. Receptorul stătea strâmb. ― Mda... O fi încercat. Firește, suna ocupat! Pune-l ca lumea. Cârnul apucă receptorul cu două degete și îl așeză în furcă. ― Ei, ce-i zic lui Ionescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnii de la poliție acest fel de operație ― cu greu ar putea demonstra că tu ești autoarea biletului, dar nu strică să-ți iei toate măsurile de precauție." Se uită întîmplător la Florence și se înspăimîntă. Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în gol, ignorîndu-i pe ceilalți. Șerbănică îi atinse mâneca. ― De ce-ai luat blana? Dacă n-o menajezi... ― Așa am avut chef! M-am săturat s-o țin în dulap și să umblu în gioarse! Își fixă mai bine poșeta umflată sub braț. Melania Lupu încruntă sprâncenele. "Cu ce Dumnezeu o fi umplut-o, draga mea? E grozav de ciudată azi Florence, orice-ai spune. Cred totuși că știi ce se întîmplă cu ea, dar ți-ai închipuit că de la o anumită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
viață a lor, aparte, ca în tablourile unui pictor pe care-l iubea și unde vibrau doar chipuri și mâini, trupurile ghicindu-se greu sub pasta întunecată. Maiorul își încîrligă brusc degetele și pe birou rămaseră doi pumni cu venele umflate gata să spargă pielea subțire și transparentă. ― M-am gândit... M-am gândit mult... Glasul uscat îl făcu pe Azimioară să se foiască în scaun. Totul e drăcesc! Combinația, îndrăzneala, siguranța cu care se consumă etapă de etapă. O singură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eu la treaba asta. Vom lua mașina ta și Fiatul amicilor... Până se întorc ei din Iran... Ioniță Dragu scutură umărul lui Miga. ― Hai, Șerbănică, plecăm Bătrânul deschise ochii speriat. ― Unde? Florence se ridică anevoie. Își simțea picioarele grele și umflate, gura coclită. N-avea curaj să se privească în oglindă. Își trecu degetele mecanic prin păr și se înfășură strâns în blană. Urmărea absentă manevrele Melaniei Lupu care conjura motanul să intre în geantă. ― Hai dragul meu, fii înțelegător și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit de groază, îi privea fără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la 40. Și pe urmă, cum să fi strecurat biletul în antreu? Nu s-a clintit! Nici ea, nici eu, nimeni. ― Florence are dreptate! Cum? Doamna Miga sugeră sarcastică: ― O fi Mirciulică poștașul, mai știi? Începu să-și frece gleznele umflate și se întoarse spre Șerbănică: închide ușa la bucătărie, trage! Cristescu încercă un sentiment nedeslușit ca și cum o șoaptă i-ar fi trecut pe lângă ureche fără să-i prindă sensul. ― Și totuși ce s-a întîmplat cu biletul? Oamenii noștri au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-a vizat niciodată aspectele competiționale. Hai să-i arătăm lui cutare că sânt mai deștept decât el! Nu, nu, departe de asta. Azimioară își ridică sprâncenele. " Atunci?" Maiorul surâse chinuit vrând să atenueze cuvintele care ar fi putut părea umflate. ― Se pune problema condiției profesionale. Nu mai am încredere, n-o să mai am niciodată încredere în posibilitățile mele. Ceea ce voi face de aici încolo va fi o simplă înșiruire de acte birocratice. În sensul ăsta, pot lucra la fel de bine într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera, amplifica și nu uita să precizeze că ceea ce povestește reprezintă un simplu rezumat, formulând o invitație pentru aceeași seară la o relatare detaliată. Ceilalți doi, sufocați, zdrobiți de senzațional
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]