1,469 matches
-
se-nțelege, că nu poate să joace rolul unui stat mare, au tăcut la măsurile cernăuțene, dar au răspuns capitala Moldovei prin o contrademonstrare impuitoare, care de atunci se repetează în fiecare an. Românii din Bucovina erau însă mult mai umiliți decât noi chiar, pentru că se serba acolo, pe pământul lor clasic, pierderea înrîuririi lor politice. Daca ideea serbării ar fi pornit de la români desigur ca nimenea nu zicea un cuvânt. Ar fi fost un semn de iubire mai mult pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
este pentru acea nație când, netrăgând nici un folos din {EminescuOpX 127} nebuneștile ei jertfe, nu poate barem să-și mănție neatinsă întregimea pământului strămoșesc și, deși biruitoare, este silită a ceda trei ținuturi unui puternic și neîndurat aliat și trebuie umilită să se supuie poruncei dinafară întru reorganizarea ei dinlăuntru. Trist este când o așa nație, după atâtea nefericiri de care în nici un chip nu este răspunzătoare nu știe a cere socoteală sumară guvernului smintit ce a împins-o în așa
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de va primi Adunarea de revizuire sau nu va primi stipulațiunile Tratatului de Berlin, ea trebuie convocată imediat pentru a ști definitiv ce avem de făcut. [29 septembrie 1878] ["NU SÎNTEM DISPUȘI A REVENI... Nu sîntem dispuși a reveni la umilitul apel pentru unire al "Romînului", la mutra blândă și supusă pe care o face hidoasa pocitură când vede cumcă ștreangul politice: șărlătănești pe care o face ș-o dictează de doi ani și mai bine a început să-l gâtuie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
despre fiul risipitor și despre lucrătorii din via Domnului și altele de asemenea natură n-au putut a nu face victime din naturile simțitoare ale unei depărtate posterități. E bine ca augurii să se-nțeleagă sub rosa, iar noi, ucenici umiliți, vom încerca numai să facem o exegeză plină de admirațiune asupra unei adânci parabole, ce-o găsim în "Presa". Încă în numărul de la 26 noiemvrie "Presa" prevestise că ministeriul d-lui Cairoli va cădea, o prevestire atât de sigură încît
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ca articole de lege în Cod și ca rugăciuni în cărțile {EminescuOpX 315} bisericești, dar pîn-acuma o asemenea veselă eventualitate n-au trecut încă in domeniul realității. Așadar, cu toată intima noastră speranță în viitorul republicei, să ni se îngăduie umilita observare că, pe câtă vreme voința țării noastre nu se poate rosti decât prin legi trecute prin toată filiera constituțională și pe câtă vreme asemenea legi cari să admită Tractatul nu există, e o inexactitate cel puțin, o subrepțiune desigur, de-a pune în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
egali. Dar legea e lege si un articol pozitiv înscris în dreptul nostru i-ar fi esclus totuși în mod neînlăturabil de la exercițiul unor drepturi ce li s-ar fi cuvenit, și înlăuntrul conștiinței lor s-ar fi simțit nedreptățiți si umiliți fără cauză A fi esclus de la viată pentru că stăruiești a fi de altă limbă si de altă rasă decât acele a generalității locuitorilor nu este o umilire. Un chinez, un arab, un persian cari ar stărui a rămânea ceea ce sânt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poporul românesc ca să vă primească cu pîne și cu sare, cu buchete de flori pentru vestita voastră sfințenie întru ținerea tratatelor. Și oare de ce România să beie acest păhar? De ce ea, biruitoare, ea să fie umilită de moarte, când cel umilit trebuie să fie cel care și-a călcat cuvântul, juruit prin tratat în formă, cu iscăliturile încă umede? Cine-a dat dreptul acestui guvern de-a ceda părți din țară, acestei Camere de-a încuviința // prin încheieri asemeni cesiuni? De ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sau cum spuneți voi, ardelenii (Petrică era regățean), or să aibă de lucru cât îi hăul, cu iluzia că înseamnă și ei ceva. Nici vorbă, Marx a fost un mare om și în forul lor interior nu se vor simți umiliți că nu li se va da voie să se abată de la litera lui. Se vor crea institute speciale de cercetări filozofice și sociologice și vor fi vârâți în ele toți, să le treacă apetitul că ar putea face și ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ruși au numit asta "blestemata chestiune insolubilă". Și pe această incertitudine, pe această ispită a lui nicevo, apare sil și îl prinde în arcane. Și atunci se supune și, ca să-și ascundă înfrîngerea, îl acceptă pe sil cu fanatism, lăsîndu-se umilit și martirizat, umilind și martirizând la rândul lui pe alții și, dacă s-ar putea, întreaga lume. Gogol preconiza, spre sfîr-șitul vieții, cnutul pentru țărani și îndepărtarea de cultură. Da, spiritul i se turburase, era adevărat, se speriase de ceea ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nu însemna nici nepăsare, ca la tata, și nici lipsă de afecțiune, fiindcă ținuse totdeauna la bunica și nu călcase, cum se zice, niciodată pe de lături. Îl aflase mama acest secret, îl moștenise... În ultima vreme se simțea umilit că îi căzuseră toți dinții din față și cei de jos nu mai întîlneau nimic sus, decât gingiile. Asta îi deforma gura, pe lângă faptul că nu mai putea mușca pâinea... "Bunicule, îi spusesem, pune-ți o placă. Toată lumea, unii chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă lăsa ușor în cadă. Plutirea prin aerul imens nu se mai termina. Când intram cu piciorușele-n apă, parcă era iarnă și vară în același timp: urlam de neplăcere. Mi-am săpunit degetele de la picioare, încet, cu grijă. Arătau umilite, ca la bărbier. Mă simțeam liniștit, dar ceva nu se-așeza în toată povestea. Nu controlam chiar totul, descopeream părți din corp (nu mai vorbesc de-amintiri) care săreau din cadru și își vedeau de treaba lor, independent de voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oase și măruntaie. Se rugase de-un fost coleg de armată, ajuns ospătar, să-i scoată un antricot de la bucătărie. Zăceam la pat, bolnav, și doctorul recomandase o friptură proaspătă, să-mi recapăt puterile. Așa ajunsese babacul la „Inter“. Plecase umilit, dar victorios, cu bucata de carne ascunsă într-un șervețel. Istoria familiei noastre era și-avea să fie și mai departe una de bărbați. Doar ei contau. Chiar dacă nu-i descopeream pe toți, chiar dacă bucăți din viețile sau intențiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cinstiți, fără nimic (sau aproape nimic) de-ascuns. Nici faptul că stătuse de vorbă cu un profesor universitar nu păruse să-l bucure și să-l onoreze, așa cum mă așteptam eu. Ne dăduse drumul și plecasem mai departe, mândri și umiliți. La vreo cinci metri, erau opriți și pakistanezii, le vedeam turbanele albe după un stâlp. Dar acum eram la Viena. Așa că am coborât la metrou neobservați și-am luat U3-ul două stații, până la Volkstheater, unde am schimbat cu U2. Liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uimire, în urma unei întâmplări neașteptate, s-a convins că se înșală și că o eventuală cerere în căsătorie i-ar fi refuzată. Mult timp n-a putut înțelege acest lucru. I se părea posibilă numai explicația că mândria acelei „femei umilite și fantastice“ ajunge de-acum până într-un asemenea hal de frenezie, încât preferă să-și exprime de la început dezgustul în refuz, decât să-și consolideze pentru totdeauna situația, ajungând la o măreție inaccesibilă. Însă cel mai rău era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
datorie pentru oricine care cunoaște adevărul de-a zdrobi acea periculoasă și mincinoasă utopie ori de câte ori o va vedea că iese din nou la lumină; de-a opune adevărul minciunii, realitatea ficțiunii, istoria legendei. Terminând, fie-ne permis a adresa o umilită rugăciune d-lui prezident al Consiliului și d-lui prezident al Camerei. Ca români, oricare o fi partidul din care facem parte, suferim și ne simțim umiliți când vedem că cei mai înalți reprezintanți ai puterii executive și legiuitoare în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
adevărul minciunii, realitatea ficțiunii, istoria legendei. Terminând, fie-ne permis a adresa o umilită rugăciune d-lui prezident al Consiliului și d-lui prezident al Camerei. Ca români, oricare o fi partidul din care facem parte, suferim și ne simțim umiliți când vedem că cei mai înalți reprezintanți ai puterii executive și legiuitoare în această țară rostesc asemenea vorbe în Camera României, în auzul străinilor, care ne văd și ne ascultă și care nu ne pot judeca decât după reprezentațiunea noastră
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu-i rămân în fața Austriei decât două atitudini de ales: sabia sau umilirea. Neputând fi vorba de sabie, același d. Stătescu, al cărui spirite oarecum inspiratorul pasajelor în cestiune din discursul tronului, face astăzi - în numele țării se înțelege - cele mai umilite scuze Austro-Ungariei. "Romînul" vorbea odinioară de un minister ieșit din bătaia din picior a unui consul? Și cu toate acestea acel ministeriu nici ceruse scuze cuiva, nici se ridicase prin străini. E drept că un ministeriu roșu căzuse prin bătaia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
activitatea omenească, de orice natură ar fi, crește și scade în patrat. După ce onorabilul d. Stătescu a urcat glasul său gingaș la patrat prin discursul tronului, astăzi [î]și scoate rădăcina patrată a înrăutățirii sale primitive și devine un foarte umilit om de stat față cu puternica vecină Austro-Ungaria. E drept că ilustrul nostru ministru n-a făcut această voltă deodată. A trimis la Viena, rânduri rânduri, o serie de formulare de scuză, una umilită, alta și mai umilită, a treia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un foarte umilit om de stat față cu puternica vecină Austro-Ungaria. E drept că ilustrul nostru ministru n-a făcut această voltă deodată. A trimis la Viena, rânduri rânduri, o serie de formulare de scuză, una umilită, alta și mai umilită, a treia de tot umilită, a patra în sfârșit umilissimă, până ce cabinetul din Viena a găsit că onor. Stătescu a atins marginea estremă a servilismului posibil și s-a declarat mulțumit. Cățelușul blond al d-lui Brătianu a trebuit să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Brătianu cu cameraderia sa politică și cu toate acestea să rămâie la putere? Daca un guvern, fie conservator, fie cum ar fi fost, ar fi cedat Basarabia stat-ar fi două zile la putere? Dacă unul ar fi adresat acele umilite scuze pe cari d. Stătescu le-a adresat Austriei, avut-ar-fi trei zile de trăit? De la un capăt la altul al țării presa roșie ar fi înfierat pe un asemenea guvern, ar fi ridicat ulița în contra lui, cu jalbe ' n proțap
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Rosetti, cabinetul fratelui Dumitru cade și vine unul în care Rosetti - Brătianu formează din nou o indisolubilă unitate. Rezultatul acestei împăcări este mesajul de deschidere, cu atitudinea hotărâtă în cestiunea Dunării. Dar această atitudine hotărâtă e zdruncinată rău prin scuzele umilite ale {EminescuOpXII 454} d-lui Stătescu și... aproape imediat d. C. A. Rosetti se retrage din nou din cabinet, în urma unei [ne]identități de opinii cu d. N. Fleva ni se pare. Fără a insista mult asupra concluziilor la cari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
asemenea agresiune ideologică devenea "legitimă". În definitiv, aceasta va fi fost și intenția "disidenților" de la revista Uniunii Scriitorilor. A doua zi, tancurile sovietice invadau Cehoslovacia, iar revoluția pragheză era strivită de ignoranța protagoniștilor proprii. Dubcek se va întoarce de la Moscova umilit și, propriu-zis, "mort". Tomas, Tereza, Sabina și mulți alții vor fi nevoiți să se exileze în Elveția și în alte părți. Dar Tereza s-a întors în patrie, iar Tomas a urmat-o, la scurt timp. De-aici încolo, Tomas
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe care acesta continuă să o iubească. Conflictul se acutizează până la limitele verosimilului. Văzând că amândoi se mențin pe poziții, Lelia ia hotărârea de a se jerfi pentru cariera soțului, dar fără a reuși să-l convingă că e sinceră. Umilită, ea se înapoiază la părinți, care nu înțeleg totuși de ce fiica lor renunță la avantajele situației sociale ce se prefigurează. Între Lelia și Matei urmează discuții cu implicații de cazuistică psihologică frizând patologicul. În final, prin intervenția unei rude, Lelia
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
a apropiat de vârsta la care putea fi înscăunat cu puteri depline, mareșalul Turenne l-a abandonat pe Condé trecând de partea regelui. Condé nu a renunțat, a încheiat o nouă alianță cu Spania, însă a fost înfrânt de Turenne; umilit, cu armata fărâmițată, Condé a fost nevoit să accepte să semneze tratatul de pace din Pirinei în 1659 și să renunțe la pretențiile sale. Privind dincolo de datele istorice, trebuie să ne aplecăm și asupra transformărilor suferite de micul rege cu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
proaspătă pentru ca Rebreanu să nu pună în carte și un revoluționar. Personajul se numește Gross, e locotenent, ca și Bologa, socialist anarhist, evreu, „inginer de mașini” în viața civilă, propovăduitor al revoluției mondiale violente împotriva „celor ce- i exploatează pe umiliți și obidiți de mii de ani”, precum și a „ipocriziei creștine”. El vrea să lichideze războiul imperiilor cu ajutorul urii de clasă. Ura mondială este sentimentul pe care îl exaltă cinicul personaj, contrapunându- l atât iubirii creștine, cât și iubirii de țară
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]