10,155 matches
-
pot fi personaj în cartea nimănui! MAGISTRATUL. Aș putea să-l înfund definitiv pe Romancier. Și el, și Eremitul s-au culcat cu Caravella. Iapa asta cred că are o supraglandă care stârnește și atrage de la distanță. Un miros, o undă; poate să distrugă toată Stațiunea. Pe aici nu a mai existat o asemenea femeie. Romancierul a fost văzut umblând noaptea. Eremitul, de asemenea, chiar a pățit-o rău. Trebuie să-i scurtez nasul Romancierului. Și Filozofului, și Actorului. Nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma un lac. De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea vor zări în unda limpede case aproape intacte, Primăria, fără Primar, fără Magistrat, numai cu pești uriași, intrând și ieșind pe uși și pe ferestre, Biserica, a cărei turlă se va ridica singulară peste ape, Cazinoul, din care - după spusele unora - se vor auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-se ca un cretin, la cafenea, că „din priviri”. Atunci a venit el cu teoria comunicării prin tăcere, o aberație, în linia obișnuită a „creației” sale. De fapt, Balerina era surdă; sesiza, cred, doar vagi sunete. Și - poate - ritmul, prin undele ce-i atingeau epiderma; avea o piele aproape transparentă, așa mi se părea. Dacă ar fi rămas, i-ar fi lecuit de limbuție pe cei trei de mult. I-ar fi omorât. Pentru că, în pat, era scorpie. Scotea sufletul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de multe ori, În spatele hazardului se pot ascunde mecanisme și explicații neașteptat de logice și de riguroase În enigmatica lor aparență de fortuit, atât. Vocea profesorului nu mai era la fel de amuzată și de jucăușă cum Îmi păruse la Început, o undă de melancolie ostenită se simțea dincolo de curgerea sa egală, modelată În ore lungi de catedră. Nu se schimbase foarte mult față de anii În care umplea amfiteatrele cu elocința, umorul și știința sa de carte. Îl știam bine pentru că, de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
până ce va fi creat cadrul juridic pentru asta. Alte știri nu mai avea, așa că urează, încă înainte de miezul nopții, noapte bună bravului popor și vise amarnice răufăcătorilor ascunși. Apoi au încercat să asculte posturile străine bruiate și așa au adormit. Undele eterului au continuat să vuiască ba mai subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am sculat și m-am întors în atelier. Mi-am împachetat calabalâcul și am rămas așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în cuvinte, pe care-l simțeam în clipele când gândeam la desăvârșirea acelor ființe supreme, să nu mă salveze... La ce bun, Părinți ai Cerurilor, este el atunci, la ce bun tot egregorul acela martor al sfințirii umane și toate undele și toți factorii energetici ai tuturor minților și sufletelor, ce prindeau să vibreze atunci când gândeam la desăvârșirea planului ceresc, dacă toate aceste secrete bine păstrate nu vin în ajutorul omului? Nici justețea acestor taine să nu mă salveze, oare?! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ar fi. Trebuia să-și asume riscul, nu mai putea da înapoi. Te gândești să renunți, nu-i așa? întrebă Boris. Deși pe fața sa nu se clintise nici un mușchi atunci când vorbise, lui Vlad i se păru că simte o undă de persiflare în vocea omului din fața sa. Nici pomeneală, răspunse el, privindu-l pe Godunov în ochi, mergem mai departe. Continuăm conform planului. Vezi cum scapi de cei doi, nu vreau să ne încurce socotelile. Boris dădu din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
munte, undeva, aproape de Deva", la 770 de kilometri de Iași -, un peisaj social cunoscut (o zonă cu mineri șomeri din cauza minelor închise după 1990 și cu polițiști care stau mereu sub zodia logicii și rațiunii) și o realitate a fantasticului unde, lângă o toponimie misterioasă (Muntele Rău, Stânca Adevărului, Râpa Dracului, Lacul Negru, Pârâul Bolii), crește o mitologie care își află rădăcinile în orizontul mito-poetic românesc. Dan Tomorug face o documentare foarte minuțioasă; vâlva, protagonistul cărții sale e, în fapt, vâlva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea morților suma tuturor destinelor umane, totalitatea Întîmplărilor efemere. De aceea se Înregistrează orice activitate, gînd sau faptă generoasă, orice cotă trecută Într-un registru, fiece firicel de pămînt rămas pe o lopată sau undă care ar mișca din loc o cărămidă dintre dărîmături. Activitatea pe care tata o desfășura după război În cadrul Cadastrelor statului, unde se făceau noi măsurători de teren, care ulterior se Înregistrau În alte cadastre, normal, ca după orice perioadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o cărase ca melcul În spinare, pe mare și pe uscat, În valiza de piele. Domnul X, fericitul cumpărător, care privea totul „cu oarecare distanță“, se simțea penibil. I se părea că toate privirile erau Îndreptate spre el, cu o undă de reproș. 9. A doua zi X, el Însuși puțin mahmur, cotrobăi prin cărți, pe care pînă atunci nici nu le văzuse bine. Chestia cu valoarea lor - evident În fața celei sentimentale - i se părea exagerată. Singura demnă de atenție din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deschisă (o piață) din crucea drumului, spațiul considerat centrul satului, unde este și o fântână, apoi, după ce au fost create Căminele Culturale la sate, cei din Fruntești, la fel ca alții, se întâlneau la școală. După ce, datorită răspânădirii pe calea undelor (mai întâi prin înregistrări, pe plăci de patefon) a melodiilor populare, jocurile de la horă s-au generalizat, dar s-au separat de cele considerate dansuri populare, prezentate ocazional la serbări sau în concursuri organizate de instituțiile abilitate. în Slobozia - Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou, spuse printre suspine o femeie care încerca să se ridice. Apăsând un șervețel pe rană, primarul alergă în stradă. Cioburile de sticlă îi trosneau sub picioare, în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fiecare zi două lucruri care le displac; a fost de bună seamă era un înțelept și preceptul respectiv l-am urmat cu scrupulozitate, căci în fiecare zi m-am sculat și m-am culcat; dar în firea mea există o undă de ascetism și săptămână de săptămână mi-am supus carnea unor mortificări încă și mai aspre. Nu am omis niciodată să citesc suplimentul literar al ziarului The Times. Este o disciplină salutară să ții seama de marele număr de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pricina dezastrului și a fost inutil de sever cu el. Când i-am explicat că el e soțul gata să ierte totul, doctorul s-a uitat brusc la el cu niște ochi curioși, iscoditori. Parcă am deslușit în ei o undă de batjocură. Era adevărat că Stroeve avea o mutră de soț încornorat. Doctorul a dat ușor din umeri: — Nu e nici o primejdie iminentă, a răspuns el la întrebările noastre. Nu știm ce doză a luat. Se prea poate să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bucătar excelent, adăugă râzând batjocoritor. Împietrirea lui era de-a dreptul neomenească, și în indignarea mea nu mai eram dispus să-mi îndulcesc vorbele. Chiar dacă e o simplă curiozitate, aș vrea să-mi spui dacă ai simțit cumva măcar o undă de remușcare pentru moartea lui Blanche Stroeve? Îi urmăream cu atenție trăsăturile să văd dacă i se schimbă cât de cât expresia, dar fața îi rămase impasibilă. De ce aș fi simțit-o? mă întrebă el la rândul lui. — Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar pe care, ca să Îl obții, trebuia să Închizi lumina În cerc. - Ce Înseamnă asta? Întrebă poetul perplex. Monerre ridică din umeri. - Habar n-am. Dar asta am auzit. Eu sunt astronom, dumneata ești omul intelectului, Încheie el cu o undă de ironie În glas. După-amiaza și seara Dante se despărți de francez dominat de un simțământ de nemulțumire. Ideea că delictul putea fi În strânsă legătură cu oamenii care, În aparență din motive diferite, trăseseră la hanul Îngerului devenea din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar era prea târziu. Celălalt Îl recunoscuse și Își grăbi pasul ca să Îi taie calea. - Sănătate, messer Alighieri. Era și timpul să ne Întâlnim. Așteptam o vizită din partea dumitale, dar probabil că treburile te-au reținut, Îi zise cu o undă de ironie. - Voi veni la timpul cuvenit, să nu Îți faci griji, Îi răspunse Dante, Întunecat la față. - Dar timpul cuvenit se apropie cu pași mari, știi? Suntem deja la idele lui august, Îi replică omul cu răceală. De pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Clămence a picat la fix ca să scape de mine și ca nimeni să nu le mai pună vreo piedică. E ceea ce au făcut. Fără scrupule. O crimă precum Cazul e de ajuns ca să șocheze un întreg ținut. E ca o undă: noutățile îi înnebunesc pe oameni și fac totul să se cutremure în trecerea lor. Pentru ei, este un motiv de oroare, dar și un bun prilej de interminabile discuții. Iar asta le ocupă și mintea și limba. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în care a fost premiera la Regele Lear, 7 octombrie 2005, viața în această minunată țară curgea la fel: conflictul dintre putere (alianța DA) și opoziție era mai puternic ca niciodată, președinția Camerei rămăsese la Adrian Năstase, dar se dădea undă verde la alegerea unui alt conducător al Camerei; aflat la Craiova, președintele României, Traian Băsescu, primise în dar un tricou al echipei Universitatea, din localitate, tricoul purta numărul 1; conflictele dintre justiția română și clicile de interese plantate de corupțiea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Într-o altă zi. Un rând de celibatari este cel mai omogen grup de bărbați. Se leagănă la comanda unui singur suflet. O frumusețe brunetă le trece prin față În pași de dans, se aude un Început de oftat și unda de interes se transmite de-a lungul rândului, până când careva, mai șmecher, rupe rândurile și o cere pe dansatoare partenerului ei. Pe urmă, când fata de un metru optzeci (adusă de Kaye, din grupa ta, și cu care el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia, dar i-a făcut bine să-i audă glasul. Tot divanul pe care stătea necunoscutul Înviase: era viu ca undele de căldură de deasupra asfaltului Încins, ca o zvârcoleală de viermi... — Întoarce-te! Întoarce-te! Brațul Axiei a căzut peste al său. — Nu pleci nicăieri, Amory. — El parcursese jumătate din distanța până la ușă. — Hai, Amory, rămâi cu noi! Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a urcat Într-un taxi direct de la intrare. Ploua cu găleata. În trenul de Princeton n-a văzut nici un cunoscut, doar niște philadelphieni rupți de oboseală. Prezența unei femei bine fardate pe locul de vizavi i-a stârnit o nouă undă de greață și a schimbat vagonul, Încercând să se concentreze asupra unui articol dintr-o revistă populară. S-a surprins recitind iar și iar aceleași paragrafe, așa că a renunțat și, Înclinându-și trupul, și-a lipit ostenit fruntea Înfierbântată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mișule, te-nsori! - Păi da. - O să vezi tu că nu-i așa ușor. - Cum mi-o fi norocul. - Norocul ca norocul, dar femeia trebuie educată! - Ei, lasă, că nu mă știu de ieri cu Mariana. - Femeia se schimbă, Mișule. O undă de tristețe străbătu chipul rotofei. Femeia se schimbă pe nesimțite, se acrește și se urâțește și vorbește din ce în ce mai mult. Bate fierul cât e cald! - Bine. - Ia adă niște whisky d-ăla, să sărbătorim și noi, o dată te-nsori! - Io zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sa stă ghemuită la picioarele lui și nu spune nimic, nu întreabă nimic, doar decide în liniștea mormântală din sufletul ei să nu mai meargă prea curând la bazinul de înot, fiindcă nu apa e elementul ei, ci mai degrabă undele tonurilor muzicale care vin și pleacă vuind, însă nu se compară cu vuietul apei de la duș. Anna cască gura, dar nu se aude nimic, nici un cuvânt, nici un ton muzical. Tăcere. Apa n‑o primește, o respinge. Băgătorul de seamă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
comunica astfel acest lucru, chiar dacă el ar trebui să rămână secret. Din păcate, Rainer n‑are prieteni, ci doar camarazi. Cu toate astea, și camarazii pot afla despre Caraibe. Alături zbiară Anna, e dezgustător, spiritual ești pe aceeași lungime de undă cu ea, dar fizic lucrurile nu stau la fel, strigătul ei nearticulat de voluptate se lipește de tine ca o rășină, strigă: daaa! Acum! Pesemne că tocmai își dă drumul în ea, pachetul ăla de mușchi. Iar ea mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]