1,266 matches
-
stătea lipită de geamuri, fie din cauza hârjâitului de joagăr al riglei cu care Niftode își scărpina spatele știulete, Căpcăunu, cu capul în mâini, îl rugă pe Fați: Du-te și cumpără un antinevralgic. Continuați șopti apoi stins, ghemuit într-un ungher în care Luna nu-l putea vedea, cu degetele în urechi pentru a nu mai auzi joagărul, o mogâldeață pe care puteai să o strivești cu o paletă de muște sau să o folosești ca balast pentru o parașută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nasc de multe ori poeme ce vor rămâne mărturie ca un drapel al izbânzii, al neabandonului În fața obstacolelor. Oare ce aș mai putea spune despre literă? Poate contează și așezarea ei În prea multă lumină (uneori) sau pe nedrept, În unghere mult prea Întunecate!?” „Ce este arta?” „Încercările de a oferi o definiție cât mai aproape de adevăr artei, au fost și vor fi variate. Arta poate fi definită, de exemplu, ca modalitate prin care conștiința universală germinează În conștiința umană, iar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
discret la ușă. Eram singură În sala de mese. Mă așteptau două ochiuri, brânză proaspătă de vaci, roșii, pâine, toate produse și făcute În gospodăria proprie, și o cafea. E bună liniștea, dar simțeam că mă urmărește cineva, dintr-un ungher gata să mă sufoce. Revenind În cameră, mi-am adunat toată energia și am Început să aștern pe hârtie gânduri, impresii, trăiri... După prânz, am făcut o plimbare prin livadă, apoi pe aleile cu trandafiri. Cerul era acoperit de nori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din dos, care dădea spre casa de locuit. Când a ajuns la fântână, prin geamul luminat al bucătăriei a privit înăuntru... Hangiul mânca cu poftă și nu uita să bea dintr-o ulcică... Privirea lotrului alerga cu înfrigurare prin toate ungherele încăperii. Numai nu dădea de hangiță. Într-un târziu... Iat-o! Ieșea din bucătărie cu o cofă în mână. Venea cu pas rar spre fântână. Lotrului i s-a oprit răsuflarea. Cum să facă să n-o sperie? A făcut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
viață cucernica idee duhovnicească de a se construi în mizerabilul oraș București, ceva mult mai al dracului decât Casa Poporului, adică una bucată catedrală, cu toate dichisurile pământești de la garaje subterane până la hoteluri fițoase de 5 stele. Undeva prin vreun ungher îl vor înghesui și pe Dumnezeu care și așa nu cere prea multe pentru a pretinde că există. Această catedrală numită Catedrala Terminării (Mântuirii?) Neamului a refuzat categoric să se înalțe doar din puterea rugăciunilor, fie chiar și a douăzeci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cană de sticlă și două ceșcuțe de cafea. Turnă lichidul fierbinte și lăsă ibricul pe masă. Adu, te rog, și niște apă rece, drăguță! îi ceru Pop. Se ridică apoi de la masă și deschise larg fereastra. Scoase apoi dintr-un ungher o scrumieră uriașă pe care o așeză între ei. Asta, ca să meargă bine cafeaua, spuse Simion Pop, trântindu-se înapoi pe scaun. Știu că îți place să savurezi o țigară la cafea, adăugă el, scoțând din buzunarul de la pantaloni pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apoi spre camera unde Calistrat obișnuia să stea. Și acolo ușa era închisă, probabil că la plecare polițiștii se asiguraseră că totul este încuiat și în ordine. Oprindu-se în mijlocul încăperii, Cristian privi atent în jur. Cercetă din ochi toate ungherele. Ileana rămăsese un pas în urma lui, așteptând tăcută. Toiagul, asta caut! îi explicase inspectorul fără să o privească. Îl vezi cumva? Nu, dar trebuie să fie pe aici, pe undeva. Neapărat trebuie să găsim toiagul, adăugase Cristian, plimbându-se de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de unde privea el, nu reușise să vadă toate cotloanele. Mai rămăseseră unghiuri moarte pe care, din pricina ceței, nu le putuse cerceta. I-ar fi fost dificil să explice ce căuta acolo, dacă vreun paznic lăsat peste noapte, ascuns în cine știe ce ungher, l-ar fi luat la întrebări. În curând se afla în fața unei ravene adânci, peste care nu putea trece. Împrejmuirea nu mergea mai departe ci continua în sus, spre stânga, urmărind conturul prăpăstiei. Pentru că nu putuseră înfige stâlpii chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trecuseră, filmase fiecare incursiune a duhului în baza lor. Avea înregistrate toate mișcările acesteia, felul în care se întindea și se strângea ca într-un ghem precum și ușurința cu care își putea schimba forma, strecurându-se în cele mai mici unghere. Avea nevoie de filmările acelea pentru a le prezenta contractorilor săi. Nu-i lipsea de pe peliculă decât atacul asupra oamenilor. În prima seară când bestia năvălise peste ei, fusese luat prin surprindere fiind prea speriat ca să se mai gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nenorociții becurile. Ia zi, știi ce-i aia Soso?... Așa i se spunea în Georgia, la mă-sa acasă, lui Djugașvili, dacă știi cine-i ăsta! Cu aerul că m-a lămurit, patronul își ia vodcuța și se topește înspre ungherele întunecate ale cârciumii, sau protejate de haloul fumului de țigară. Oricât aș fi lungit ultima bere, tot fără Zina a trebuit să plec. Mi-aminteam vag de un drum drept, dar dreptul sfârșea în câmp, unde prin reflexul pavlovian s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
veșnicele discuții despre mâncare, cu votca cinstită cu tipografii la sfârșitul zilei în secretariatul tehnic. Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru, în vizite - un fel de vitalitate exacerbată, cum nu-mi stătea în fire. Azi am râs atât de ascuțit, încât mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Dumnezeul în care nu credea, pentru cele douăzeci de chiuretaje pe care le făcuse înainte de a mă avea pe mine. În cazul ei, fericit, nu era vorba despre intervenții obscure, făcute de medici miloși sau de moașe compătimitoare, prin nu știu ce unghere și subsoluri. Ea nu trebuia să se ascundă, să încalce legea și datoria de a aduce pe lume fiii și fiicele partidului, întru prosperitatea orfelinatelor. Bolnavă cu inima, nașterea în sine era considerată un pericol pentru sănătatea sa; așadar mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria de deratizator, nici pe cei cu care am fost nevoit să conlucrez câtă vreme am practicat-o. Astfel, dorind să mă îndepărtez de compania lor, am pus ochii pe un ungher mai dosnic, unde - credeam eu cu toată convingerea - voi putea să mă ocup de șobolanii mei tihnit și fără vreun prilej de a fi deranjat cumva. Cotrobăind locul cu băgare de seamă, la un moment dat am simțit cum, fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fost odată. A te sfârși de inimă rea este cea mai teribilă modalitate de a muri, care îți lasă cel mai clar impresia că ai trăit degeaba. Iar întocmai lucrul acesta îl resimțea mama lui Osvald până și în ultimul ungher al ființei sale vlăguite. Astfel, la doar câteva luni de la revenirea tânărului acasă, mama sa își pronunță cele de pe urmă cuvinte față de el, lăcrimând amarnic: - M-ai răpus... Muri. Și totuși, nimic nu se sfârși aici, așa cum s-ar crede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
depusă în cavoul familiei Lovinescu de la Fălticeni. O MOARTE CARE NU DOVEDEȘTE NIMIC Fericirea a fost mare când mi s-a dat prilejul să plec la Paris! Scopul copilăriei mele se realiza. Aveam să străbat în fine eu însumi toate ungherele prin care mă orientam cu ușurință cu mintea și unde plasasem numai cu imaginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. Palpitând de bucurie, studiam, alături de Irina, ghidurile, hărțile, cărțile explicative. O purtam cu mine prin magazine, pe la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și-a țipat-o, și atunci a fost nevoit să lase și pe alții să și-o țipe. Rezultate altruiste pornesc dintr-un temperament frământat de el, în el. Copiii țipă, sar după o minge care alunecă repede în toate ungherele, sfărâmând frunzele galbene. Culcat într-un colț, privesc și scriu. Contemplu cu hârtia înainte, ca un pictor cu paleta. De ce în jurul meu nu se strânge lume? Care din ei ar fi în stare, din joacă, să mă privească și să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
centrul Bazargicului, coborî pe ulițe chinuite, o porni pe pământul galben, neted, printre lanurile de grâu tremurând și schimbând culorile ca marea cea așa de apropiată, și, printre maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca să fiți mai siguri, imediat după prânz iar mă temeam, căci poate anume alegeați această oră neobișnuită la amanți. De era în timpul mesei, ziceam la fel. Închipuiri diferite, dar chinuri identice. Ce penibil îmi este să fac aceste mărturisiri! Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întîmple întîlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la amanți. De era în timpul mesei, ziceam la fel. Închipuiri diferite, dar chinuri identice. Ce penibil îmi este să fac aceste mărturisiri! Un ungher din București devenea pentru un timp oribil, și apoi, pentru cine știe ce motiv pueril, mă obseda alt ungher. Sau invers, excludeam fiecare stradă în parte, și totuși știam că undeva trebuie să se întîmple întîlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-a cuprins când, pe neașteptate, cineva examina lângă mine o hartă a orașului. Poate erai îmbrăcată cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu fantastica noastră existență, cu atâtea întîmplări și suferințe pe care le desăvârșim, fără ca altcineva să poată pricepe logica lor. Dacă aș fi pictor, aș picta - și aș fi ocupat pentru toată viața - întregul port Cavarna, casă cu casă, fiecare ungher. Aș încerca să refac pe pânză întregul miragiu. Și pe cei câțiva oameni de aici. Nimic nu mi se pare de prisos, orice detaliu îmi produce emoții. Cu toată splendoarea soarelui răsfrânt pe mare, pe petricele, pe lut, totuși, aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toată casa noastră pe care cu multă muncă Ioana a putut-o transforma în vilă, și prin sacii cu făină guzganii trebuie să se creadă la un ospăț. Trebuie să fie o mulțime, căci se aude mersul lor prin toate ungherele, și sunt enormi, după zgomotul pe care îl fac. Ahmed, pisoiul, se ghemuiește lângă mine de frică, dar desigur că tot așa ar face un motan oricât de mare, fără să aibă curajul să pornească în escapade pe acoperișuri. În
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
au trecut două săptămâni. Parcă am avea un drum greu de mers și, după o imensă oboseală, am constata că n-am ajuns încă la jumătate. Atmosfera portului nu mai este așa de obsedantă pentru mine. Cunoscând prea bine fiecare ungher, nu mai pot să-mi dau seama de multe nuanțe, totul a devenit banal, și uneori sunt așa de plictisit, incît mi se pare că nici mai târziu, după ce mă voi despărți de aceste locuri, n-o să mă gândesc cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ne aducem aminte de el. Ahmed fusese amator de toate trândăviile, dar la ocazii și foarte vioi, cu ochii rotunzi privind tot ce se petrece în jurul lui cu curiozitate, jucîndu-se cu vreun canaf și fugind cu coada în vânt prin ungherele camerei. Acum nu se mișcă de la locul lui (cînd mă îmbrăcam totdeauna mi se încurca printre picioare), nu toarce dacă îl mângâiem, nu atinge laptele pe care i-l întindem, ne privește nenorocit. Glumesc, dar numai pe jumătate: - Trebuie sa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
eu nu mai aveam ce apăra, și m-am uitat la mănușile din piele veritabilă, de lângă Janika, și atunci au început să-mi curgă lacrimile și mingea mi-a căzut din mână, a făcut un salt, rostogolindu-se într-un ungher, dar atunci nea Gică nu se mai afla în vestiar. Csákány Duminică, înainte de masă, au sosit excavatoarele, noi tocmai jucam fotbal cu cei de pe strada vecină, ei conduceau cu patru-doi, se juca până la cinci, era aproape sigur că o să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]