1,249 matches
-
Unde era acea virtute tainică din care reieșea faptul că vorbele apostolilor erau mai mult decît niște simple cuvinte și, de aceea, se îndepărtaseră atît de mult de învățătorii cunoașterii umane? De unde provenea acea forță salvatoare care pă-trundea pînă în ungherul cel mai ascuns al sufletului omenesc și de acolo devenea triumfătoare? Ce lucrări aparte fă-ceau Apostolii ca să mîntuiască omul în integralitatea sa, cu partea intelectuală și afectivă, și să supună Crucii întreaga lume? Pentru cunoașterea acestor lucrări care au fost
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
câteva luni mai târziu. Ciudat, își spuse Clara, în timp ce deschidea ușa blocului și intra în holul îngust și întunecos, nu am nici o amintire semnificativă din anii când am locuit aici! Nici un eveniment deosebit, nici o întâlnire deosebită... Poate doar... Dintr-un ungher împăienjenit al minții, îi răsări un chip de fetiță cu cozi împletite, cu care mai vorbea, uneori, în primele zile de după mutare. Fetița aceea îi zâmbea de fiecare dată când se întâlneau și îi desenase, la un moment dat, chipul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Da, acolo, în prizonierat, am fost plămădită dintr-o mamă săsoaică și de un obscur tată rus, care o fi fost al nu se știe al câtelea mascul care a violat-o după o beție imensă, abandonând-o într-un ungher și aruncându-i drept răsplată un pachet boțit de mahorcă. De la mama, am moștenit pasiunea pentru ordine și pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de spate, cei doi pătrund înăuntru. Vizează atenți toate ungherele odăii. Șeful face un semn. Rapid, Gaie se execută. Trage în lături perdele făcute ferfeniță în timpul atacului și aruncă o privire superficială pe balcon. Se pregătește să sară pervazul geamului, dar privirea lui reține mica cruciuliță de aur vizibilă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alții. Deruta este înlocuită treptat cu un început de organizare, dar nu pentru mult timp. Umbre rapide coboară panta muntelui. Cei care își păstraseră capul pe umeri sunt lichidați rapid. Deodată, o explozie îngrozitoare alungă întunericul din cele mai ascunse unghere. Pentru o clipă parcă se face ziuă. O coloană uriașă de flăcări apocaliptice roșii, galbene și portocalii sfâșie întunericul destrămat al nopții. Explodase una dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă senzația eruperii unui vulcan. Un tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ale copacilor. Cea mai mică mișcare îi poate da de gol pe toți și atunci adio atac surpriză. Din poziția în care se află, nemții au asupra lor un câmp de tragere minunat. Lumina reflectorului pipăie metru cu metru toate ungherele pădurii apoi se stinge. Ca la comandă, oamenii se trântesc la pământ. Lovit de ceva pe umăr, Marius tresare violent, gândindu-se îngrozit că fusese luat la ochi de un trăgător ascuns printre copaci. E doar zăpadă dintr-un pom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e însă de două ori "complicată": "idila" din tabloul cu pricina nu conține nici urmă de element pastoral, de vreme ce e vorba de o galanterie în tonalitate minoră, am zice salonardă, de nu s-ar petrece, precum se știe, "într-un ungher degrabă". Abia în cel de al patrulea tablou, când cei doi părăsesc cadrul îngust al palatului pentru "șirul lung de mândri tei", idila dobândește, în fine, și componenta pastorală. în Tichia de mărgăritar, din nr. 24 (22 iunie 2007) al
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
confesia imigranților se comunica încă de cătră autorități. Dar numai numărul capetelor și sporirea lor e departe de a ne da un razim sigur pentru evaluarea puterii sociale a jidovimei noastre. Trebuie să mai adăogăm că, din cele mai depărtate unghere ale împărăției, evreii curg din ce în ce în orașele mari, unde esercită asupra negoțului o influență cu mult mai mare. În multe orașe în cari, acum câteva decenii, sau nu se afla populație evreiască deloc sau nu era acătării
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
celebra chemare a furtunii de către Thor de la sfârșitul Aurului Rinului. Glasul părea să-i aparțină lui Hudson, dar Ripley nu era sigură și nimeni nu i se alătură cântărețului. Încercă să privească toate monitoarele camerelor individuale în același timp. Fiecare ungher întunecat al clădirii părea să fie o ușă spre infern, fiecare umbră părea să ascundă amenințare mortală. Trebuia să se calmeze pentru a reuși să respire regulat. Hicks conducea echipa în sus pe o scară carp ducea spre ultimul nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu ar fi putut înfrunta frigul provocat de toate ferestrele sparte și găurile din pereți. Ripley se pomeni că era totuși asudată. Era la fel de vigilentă ca și militarii. Examină fiecare perforare a pereților și a planșeului și se uită prin ungherele cele mai întunecate. Revenise acolo unde începuse totul. Aici l-au descoperit. Extraterestrul, monstrul, străinul. Ea știa ce se întâmplase. O creatură asemănătoare celei care a provocat distrugerea lui Nostromo și moartea tuturor colegilor ei intrase în această colonie. Hicks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Nenorocitul! Hicks se apropie pentru a arunca un ochi pe raport peste umărul femeii, dar nu apucă să citească nici un cuvânt. Detectorul lui de mișcări emise un bip neașteptat. Cei patru infanteriști pivotară pentru a observa intrarea în laborator, apoi ungherele întunecate. Hicks orientă detectorul către baricadă. ― Acolo. Indica tocmai culoarul pe care veniseră. ― Unul de-ai noștri? Instinctiv, Ripley se apropie de caporal. ― Imposibil de aflat. Chestia asta nu este un apa de precizie. I se cere rezistență la trânteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ochii îi căzură pe laboratorul medical... și sângele îi îngheță în vine. Doi dintre cilindrii aliniați lângă ușă erau întunecați, fapt ce indica oprirea câmpului lor de stază. Capacele săriseră, tuburile erau goale. Abia îndrăznind să respire, Ripley scrută toate ungherele întunecate, se uită sub fiecare pupitru. Paralizată de frică, încerca frenetic să analizeze situația mișcând-o în același timp cu blândețe pe fetița care dormea îndărătul ei. ― Newt, murmură ea. Creaturile simțeau oare undele sonore? Nu păreau să aibă urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-și cu grijă mișcările, răsturnă patul în așa fel încât s-o blocheze sub una din bare. Dădu înapoi strângând-o cu putere la piept pe Newt. Privirea i se muta întruna de la umbre la dulapuri, scruta cele mai mărunte unghere. Primejdia se putea ascunde oriunde. Băteau în retragere, când monstrul, dând dovadă de o forță incredibilă, ținând cont de dimensiunile lui reduse împinse patul care-l imobiliza și alergă să se refugieze sub un șir de dulapuri. Numeroasele sale picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și de la vânzătorii ambulanți din parcul Tăbăcărie, până la bucătarii din Cazino: nu descopereai același gust. Se prăjeau în soare, ca niște degete descărnate. Turiștii își cumpărau cornete întregi, pătate pe margini cu grăsime. Parcă avusese loc o crimă, într-un ungher dosnic al pustietății... Am terminat de mâncat, am plătit, după care ne-am refugiat afară, în frigul isteric. Cerul plimba pe sub nori o culoare neutră și reconfortantă, ca viața mea. „Ne învârtim prin oraș?“, am întrebat-o pe Maria. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârșit Rogojin, într-adevăr uluit. Ptiu, drace, chiar că știe. Știe tot! Lebedev știe tot. Eu, Luminăția Voastră, și cu Lihaciov Alexașka am umblat două luni, tot după ce i-a murit părintele, și știu tot, adică mi-s cunoscute toate ungherele și ulicioarele, așa încât ajunsese să nu mai facă un pas fără Lebedev. Acum șade în închisoarea datornicilor, însă atunci și pe Armance, și pe Coralia, și pe prințesa Pațkaia, și pe Nastasia Filippovna am avut prilejul să le cunosc. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe această fată, acum orfană, verișoara mea, deci pe propria lui fiică o bănuiește, caută în fiecare noapte iubiți la ea în cameră! Vine aici pe furiș, cotrobăiește și pe sub canapeaua mea. S-a smintit de-atâtea suspiciuni; în fiecare ungher i se năzăresc hoți. Noaptea întreagă, sare mereu din pat, se uită la ferestre, ca să vadă dacă-s bine zăvorâte, ba încearcă ușa, ba se uită în sobă, și asta de câte șapte ori pe noapte. La tribunal îi apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se anunțe, Rogojin îl duse pe prinț de-a dreptul într-o cameră mică, semănând a salon, despărțită în două printr-un paravan din lemn de mahon, cu două uși laterale, dincolo de care era, probabil, un dormitor. Într-un ungher al salonului, pe fotoliul de lângă sobă, ședea o femeie mărunțică, despre care nu s-ar fi putut spune că e foarte bătrână; dimpotrivă, avea fața destul de sănătoasă, plăcută și rotundă, în schimb părul îi era cu desăvârșire cărunt și (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
băut toate sentimentele frumoase, dacă te-a impresionat atât de mult. Dar soția ți-ai chinuit-o. În loc să te îngrijești de copii, stai la închisoarea datornicilor. Pleacă, domnule, de-aici, intră într-o cameră, închide ușa, oprește-te într-un ungher și plângi, amintindu-ți cumințenia de altădată și, poate, te-o ierta Dumnezeu. Du-te, du-te, vorbesc serios cu tine. Nimic nu-i mai bun pentru îndreptare decât să-și amintească omul trecutul și să se căiască. Însă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu mocoșeli drăguțe Toată vremea s-a distrat. Milioane moștenește Cu pantofii lui decenți. El se-nchină pe rusește Spoliindu-i pe studenți.»“ După ce termină, Kolea îi întinse iute prințului ziarul și, fără să scoată o vorbă, se repezi într-un ungher, se înghesui acolo și-și acoperi fața cu palmele. Îi era insuportabil de rușine și sensibilitatea lui de copil, care nu apucase încă să se obișnuiască cu murdăria, era chiar peste măsură de lezată. I se părea că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încruntată și se așeză tăcută deoparte. Rămaseră și ceilalți; nimeni nu voia să plece, nici chiar generalul Ivolghin, căruia Lebedev, de altfel, îi șoptise ceva în treacăt, probabil un lucru nu prea plăcut, deoarece generalul se retrăsese imediat într-un ungher. Prințul îi invită la ceai pe Burdovski și pe însoțitorii lui, fără să ocolească pe nici unul. Aceștia bâiguiră, cu expresii forțate, că îl așteaptă pe Ippolit și se duseră imediat în colțul opus al terasei, unde se așezară iarăși unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se simtă iar penibil. Dimineață mi-a spus că de o jumătate de an nu s-a mai simțit atât de bine și în putere; chiar tușește de trei ori mai puțin. Prințul observă că Aglaia a ieșit brusc din ungherul ei și s-a apropiat de masă. Nu îndrăzni s-o privească, însă simți cu toată ființa lui că în această clipă ea îl privește și, poate, îl privește amenințător, că negreșit ochii ei negri sunt plini de furie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stingă de tot în decursul ultimei luni. Cine știe, poate că m-am dus la Pavlovsk în primul rând ca să-l văd pe el. Dar... de ce mi-am părăsit atunci camera? Un condamnat la moarte nu trebuie să-și părăsească ungherul; și dacă acum n-aș fi luat hotărârea definitivă, ci, dimpotrivă, m-aș fi decis să aștept până în ceasul al doisprezecelea, atunci, firește, pentru nimic în lume nu mi-aș fi părăsit camera și n-aș fi acceptat propunerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spusese cineva că e veninos, dar cel mai mult mă chinuiam întrebându-mă cine mi l-a trimis în cameră, ce vrea să-mi facă și care-i aici secretul? Vietatea se ascundea sub comodă, sub dulap, se târa prin unghere. M-am așezat pe un scaun și mi-am tras picioarele sub mine. Ea traversă iute camera în diagonală și dispăru undeva, în apropierea scaunului meu. Mă uitam îngrozit împrejur, însă ședeam cu picioarele strânse sub mine, speriat și sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
repezit la mine aproape turbat de furie; nu apucasem să îngaim nici două vorbe, iar el, mai ales văzând că sunt îmbrăcat decent, s-a considerat, probabil, teribil de jignit că am avut curajul să pătrund cu atâta necuviință în ungherul lui și să văd urâta dezordine, de care și lui îi era rușine. Desigur, s-a bucurat de ocazia de a-și vărsa pe cineva năduful provocat de ghinioanele pe care le avea. Un moment chiar am crezut că sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
undeva, sub dușumea, ascuns poate încă de taică-su, zace un mort învelit în mușama, ca și cel de la Moscova, având, ca și acela, puse de jur împrejur flacoane cu lichidul lui Jdanov 59; aș putea chiar să vă arăt ungherul. El tace tot timpul; dar știu că mă iubește atât de mult, încât nu mai poate să nu mă urască. Nunta dumneavoastră și a mea va fi în aceeași zi; așa am stabilit împreună cu el. N-am regrete față de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]