1,279 matches
-
registrul statutar în 1914, implementarea a fost suspendată până după Primul Război Mondial. Pentru a asigura aplicarea legii la sfârșitul războiului, Redmond și au susținut Regatul Unit în conflict, 175.000 de oameni înscriindu-se în din diviziile și , în timp ce unioniștii s-au înrolat în ale . Miezul grupării voluntarilor irlandezi, care se opuneau oricărei susțineri acordate Regatului Unit, împreună cu , au declanșat o insurecție armată antibritanică în 1916, denumită . Aceasta a început la 24 aprilie 1916, cu o declarație de independență. După
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
a căsătorit cu ea. Cei doi au avut un băiat și o fată. La început, nu era interesat de politică, deși tatăl și fratele său erau parlamentari. În timpul „Alegerilor Kaki” din 1900, a ținut discursuri de susținere a Partidului Liberal Unionist al tatălui său. Acest partid era aliat cu cel Conservator și a fuzionat în cele din urmă cu acesta sub numele de „Partidul Unionist”, care în 1925 a devenit cunoscut sub numele de „Partidul Conservator și Unionist”. În 1911, a
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
său erau parlamentari. În timpul „Alegerilor Kaki” din 1900, a ținut discursuri de susținere a Partidului Liberal Unionist al tatălui său. Acest partid era aliat cu cel Conservator și a fuzionat în cele din urmă cu acesta sub numele de „Partidul Unionist”, care în 1925 a devenit cunoscut sub numele de „Partidul Conservator și Unionist”. În 1911, a candidat și a fost ales din partea Partidului Liberal Unionist în Consiliul Local Birmingham în colegiul All Saints' Ward, aflat în colegiul parlamentar al tatălui
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a Partidului Liberal Unionist al tatălui său. Acest partid era aliat cu cel Conservator și a fuzionat în cele din urmă cu acesta sub numele de „Partidul Unionist”, care în 1925 a devenit cunoscut sub numele de „Partidul Conservator și Unionist”. În 1911, a candidat și a fost ales din partea Partidului Liberal Unionist în Consiliul Local Birmingham în colegiul All Saints' Ward, aflat în colegiul parlamentar al tatălui său. A devenit președinte al Comisiei de Planificare Urbană. Sub conducerea sa, Birmingham
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
cel Conservator și a fuzionat în cele din urmă cu acesta sub numele de „Partidul Unionist”, care în 1925 a devenit cunoscut sub numele de „Partidul Conservator și Unionist”. În 1911, a candidat și a fost ales din partea Partidului Liberal Unionist în Consiliul Local Birmingham în colegiul All Saints' Ward, aflat în colegiul parlamentar al tatălui său. A devenit președinte al Comisiei de Planificare Urbană. Sub conducerea sa, Birmingham a adoptat unul din primele planuri urbanistice din țară. Începutul războiului în
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
în august 1917, nefiind ajutat suficient de primul ministru, a demisionat. Relația dintre el și Lloyd George a rămas de atunci una tensionată. S-a hotărât să candideze pentru un loc în Camera Comunelor, și a fost susținut de Partidul Unionist în colegiul Birmingham Ladywood. După sfârșitul războiului, s-au ținut alegeri generale aproape imediat. A fost ales cu aproape 70% din voturi și o majoritate de 6.833. La 49 de ani, el rămâne și astăzi cel mai în vârstă
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
nu mai era dispus să lucreze cu Lloyd George. Nu i s-au mai oferit posturi guvernamentale în mandatul lui Lloyd George, și când Bonar Law a demisionat de la conducerea partidului, i-a luat locul Austen Chamberlain ca lider al unioniștilor din Parlament. Liderii unioniști nu erau dispuși să lupte la alegerile din 1922 în coaliție cu liberalii, dar la 19 octombrie, parlamentarii unioniști au ținut o întrunire în care au votat pentru ieșirea din coaliție. Lloyd George și Austen Chamberlain
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
să lucreze cu Lloyd George. Nu i s-au mai oferit posturi guvernamentale în mandatul lui Lloyd George, și când Bonar Law a demisionat de la conducerea partidului, i-a luat locul Austen Chamberlain ca lider al unioniștilor din Parlament. Liderii unioniști nu erau dispuși să lupte la alegerile din 1922 în coaliție cu liberalii, dar la 19 octombrie, parlamentarii unioniști au ținut o întrunire în care au votat pentru ieșirea din coaliție. Lloyd George și Austen Chamberlain au demisionat, iar Bonar
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
când Bonar Law a demisionat de la conducerea partidului, i-a luat locul Austen Chamberlain ca lider al unioniștilor din Parlament. Liderii unioniști nu erau dispuși să lupte la alegerile din 1922 în coaliție cu liberalii, dar la 19 octombrie, parlamentarii unioniști au ținut o întrunire în care au votat pentru ieșirea din coaliție. Lloyd George și Austen Chamberlain au demisionat, iar Bonar Law, pensionar, a revenit în activitate pentru a conduce Unioniștii ca prim-ministru. Numeroși conservatori de frunte au refuzat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
în coaliție cu liberalii, dar la 19 octombrie, parlamentarii unioniști au ținut o întrunire în care au votat pentru ieșirea din coaliție. Lloyd George și Austen Chamberlain au demisionat, iar Bonar Law, pensionar, a revenit în activitate pentru a conduce Unioniștii ca prim-ministru. Numeroși conservatori de frunte au refuzat să lucreze în guvernul lui Bonar Law, spre beneficiul lui Chamberlain, care într-o perioadă de zece luni a trecut de la statutul de backbencher la postul de ministru de finanțe. Bonar
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
să conducă Uniunea Britanică a Fasciștilor. Crezând că va pierde dacă mai rămâne în colegiul Ladywood, s-a mutat în colegiul parlamentar Birmingham Edgbaston, colegiu mai sigur în care avea să candideze și să fie ales tot restul vieții sale. Unioniștii au câștigat alegerile, dar Chamberlain a refuzat să mai fie ministru de finanțe, preferând postul deținut anterior, de ministru al sănătății. La două săptămâni după ce a fost numit ministru al sănătății, a prezentat Cabinetului o agendă cu 25 de legi
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
răspuns pozitiv la această propunere, iar la 23 decembrie 1994, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat „Legea despre statutul legal special al Găgăuziei” (în găgăuză "Gagauz Yeri"), rezolvând astfel disputa pe cale pașnică. Această dată a fost declarată sărbătoare găgăuză. Până și mișcarea unionistă moldo-română afirmă că va respecta acest statut. Multe organizații europene de apărare a drepturilor omului consideră Găgăuzia drept model de succes pentru rezolvarea conflictelor etnice. Găgăuzia este, de atunci încoace, o "unitate național-teritorială autonomă" cu trei limbi oficiale: rusa, găgăuza
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani, până la alegerea domnitorilor. Principala atribuție a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii cu Țara Românească. Unioniștii moldoveni au putut impune cu ușurință candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean și la București a fost oficial sugerată muntenilor
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
a dezvoltat revoluția pașoptistă, Craiova fiind prima capitală a revoluției pe care o pregăteau oamenii "Frației": Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Magheru, Costache Romanescu, Cristian Tell înainte de a duce revoluția la București. Oltenia a fost un foarte puternic centru unionist. Chiar și după Unirea Principatelor, Oltenia continuă să fie regiunea cea mai fierbinte, în perioada războiului de independență, căci Oltenia devine, din nou, regiunea cel mai puternic implicată în război, trecerea Dunării de către armata română are loc la Corabia, iar
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Victor Stepaniuc, fost deputat comunist și nu în ultimul rând persoane ca Sergiu Perciun (fruntaș al partidului „Patrioții Moldovei”), Emilian Ciobu (fondator al partidului „Patria”) sau episcopul de Bălți și Fălești, Marchel (co-fondator al mișcării „Moldova Mare” declarat deschis „împotriva unioniștilor din Republica Moldova”).
Moldovenism () [Corola-website/Science/317276_a_318605]
-
română era de 226.507 de persoane. Traian Băsescu a estimat numărul total de moldoveni care doresc cetățenia română ca fiind aproximativ 800.000. Între 1991 și 2006, 95.000 moldoveni au obținut cetățenia română. În toamna anului 2006, mișcarea unionistă a dat un impuls ca subiectul să fie cât mai mult dezbătut, în mod regulat, în ziare importante de limba română și, prin urmare foarte multi moldoveni au depus actele pentru pașapoarte românești numai între august și septembrie 2006. Oleg
Relațiile dintre Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/317556_a_318885]
-
au continuat și după această perioadă și încă se manifestă și astăzi la o scară mai mică. Principalele probleme puse în discuție în acest război civil au fost statutul constituțional al Irlandei de Nord și relațiile dintre principalele comunități protestante unioniste și cele naționaliste catolice din Irlanda de Nord. Acest război a avut atât dimensiuni politice cât și militare(sau paramilitare). Printre participanți s-au numărat politicieni și activiști politici de ambele părți,organizații republicane și paramilitare loiale, Jandarmeria britanica din Irlanda de Nord, Armata
Demografia Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/319614_a_320943]
-
1826, la alegerile generale din Marea Britanie, Partidul Tories sub conducerea lui Earl din Liverpool a câștigat o majoritate substanțială și a crescut peste Partidul Whigs. În Irlanda, candidații Home Rule care lucrează cu Liberal-conservatori, au câștiguri mari din partea candidaților Partidului Unionist. Al șaptelea Parlament al Marii Britanii a fost dizolvat la 2 iunie 1826. Noul Parlament a fost convocat pentru a răspunde la 25 iulie 1826, pentru un termen de maxim șapte ani de la data respectivă.Termenul maxim a fost redus de către
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1826 () [Corola-website/Science/319622_a_320951]
-
care ajunge la 9990550 de alegători înregistrați, cu o rată de participare de aproximativ 23%. Rezultatele alegerilor secundare a dus la câștigarea de 85 locuri a canditaților PND] ], 2 candidați al [[Partidului Nouă Wafd] ], 2 candidați ai Partidului Progresist Național Unionist, un candidat al Partidului de Mâine și 43 candidați independenți. Această etapă a avut următorul rezultat în urmă distribuirii celor 164 locuri: Politicienii cu rezonanță care au pierdut în alegeri sunt Ayman Nour, Partidul de Mâine conducător și candidat la
Alegeri legislative în Egipt, 2005 () [Corola-website/Science/319704_a_321033]
-
a Partidului Parlamentar Naționalist Irlandez(PPNI), care a dominat scena politică irlandeză din 1880. Acest lucru a constituit o victorie radicală pentru partidul Sinn Féin, care nu s-a bucurat până atunci de vreo altă victorie. Totuși, în Ulster, Partidul Unionist a fost partidul cu cel mai mare succes. Urmările alegerilor au cunoscut convenția unui parlament extra-legal, format de aleșii Sinn Féin și cunoscut drept Primul Dáil . În 1918, întregul teritoriu Irlandez făcea parte din Regatul Unit al Mării Britanii și
Alegeri legislative în Irlanda, 1918 () [Corola-website/Science/319741_a_321070]
-
Unit și erau susținuți de majoritatea catolicilor din Irlanda. Dominarea Camerei a fost opusă de majoritatea protestanților din Irlanda, ce au format o majoritate în cadrul populației în nordul provinciei Ulster și favoriza controlul Uniunii cu Marea Britanie (erau astfel numiți Irlandezi Unioniști). Unioniștii erau susținuți de către Partidul Conservator, întrucat din 1885 Partidul Liberal era comis să adopte o oarecare formă de dominare a camerei.Eventual unioniștii și-au format propria reprezentanta, prima fiind Partidul Unionist Irlandez ,apoi Partidul Unionist al Ulsterului. Dominarea
Alegeri legislative în Irlanda, 1918 () [Corola-website/Science/319741_a_321070]
-
și erau susținuți de majoritatea catolicilor din Irlanda. Dominarea Camerei a fost opusă de majoritatea protestanților din Irlanda, ce au format o majoritate în cadrul populației în nordul provinciei Ulster și favoriza controlul Uniunii cu Marea Britanie (erau astfel numiți Irlandezi Unioniști). Unioniștii erau susținuți de către Partidul Conservator, întrucat din 1885 Partidul Liberal era comis să adopte o oarecare formă de dominare a camerei.Eventual unioniștii și-au format propria reprezentanta, prima fiind Partidul Unionist Irlandez ,apoi Partidul Unionist al Ulsterului. Dominarea Camerei
Alegeri legislative în Irlanda, 1918 () [Corola-website/Science/319741_a_321070]
-
în cadrul populației în nordul provinciei Ulster și favoriza controlul Uniunii cu Marea Britanie (erau astfel numiți Irlandezi Unioniști). Unioniștii erau susținuți de către Partidul Conservator, întrucat din 1885 Partidul Liberal era comis să adopte o oarecare formă de dominare a camerei.Eventual unioniștii și-au format propria reprezentanta, prima fiind Partidul Unionist Irlandez ,apoi Partidul Unionist al Ulsterului. Dominarea Camerei a fost în final obținută odată cu întocmirea Actului de Dominare din 1914. Implementarea acestui act a fost totuși amânată temporar din cauza izbucnirii Primului Război Mondial
Alegeri legislative în Irlanda, 1918 () [Corola-website/Science/319741_a_321070]