8,490 matches
-
era la pensie și, după părerea mea, nu mai putea fi și secretar. Ultima oară, invitația sosise cu doar două zile înainte de ziua mea onomastică, credeam că uitase de mine, dar apoi am găsit în cutia poștală plicul de culoarea untului, cu numele meu pe el, imediat i-am spus mamei, întrebând-o dacă mă lasă, și atunci mama a zâmbit trist, și-a scuturat capul ca atunci când o rugam ceva care nu-i convenea, și mi-a spus că sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fizică m-au conectat la curent, mi-am strâns pumnul de la mâna stângă, știam că acuși și mâna dreaptă mi se va încleșta pe scândură și știam și ce va urma, vârful cuțitului o să-mi treacă prin deget ca prin unt, de-aia n-am vrut cu nici un chip să-mi mișc mâna, știam că n-am voie s-o fac, m-am uitat la Remus Frunză și am văzut că și-a scos vârful limbii, scrutându-și, cu pleoapele întredeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mușcat, de parc-ar fi știut exact ce gândesc, de parc-ar fi știut dinainte care va fi următoarea mea mutare, tot mișcându-și mâna, scârțâind, probabil că s-a încălzit ceva în el, fiindcă a început să miroaă a unt rânced, și în timp ce mă punea la colț tot mai des, luându-mi tot mai multe piese, parcă i s-ar fi accelerat mișcările, și capul și-l ținea altfel, de parcă s-ar fi abținut să râdă, apoi după ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
soțul ei să nu ia parte la efortul general, Pierre-Marie de Kersaint se resemnase moale să cutreiere prin landă ceasuri la rînd În compania ei. PM era tocmai pe punctul de a mușca dintr-o tartină unsă din belșug cu unt cînd soția sa i-o luă autoritar din mînă. - GÎndește-te la colesterolul tău, Îi strecură ea sec, zîmbind În schimb jur-Împrejur. Și la viitorul nostru. Oamenii ăștia sînt toți alegători, așa că fă bine și renunță la aerul ăsta Îngîmfat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două bucăți de pâine care aduc cel mai tare cu niște felii. Iau cuțitul de pâine și încep să curăț coaja până când se subțiază de tot, dar arată cât de cât prezentabil. Alături am un castronel din care iau niște unt și-l trântesc pe pâine. În clipa în care încep să-l întind pe prima felie, pâinea se rupe în două. Fuck. O să le lipesc eu cumva. N-o să observe nimeni. Deschid ușa de la bufet și încep să caut furibundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Deschid ușa de la bufet și încep să caut furibundă printre borcane cu muștar, sos de mentă... gem de căpșuni. Am să fac sandvișuri cu gem. Meniu clasic, englezesc. Pun gem din belșug pe o felie de pâine, mai întind niște unt pe cealaltă și le pun una peste alta. După care mă dau un pic în spate și mă uit la sandviș. E un dezastru cu d mare. Gemul se prelinge printre crăpături. Iar forma e departe de a fi una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am găsit nici o rețetă de foie gras cu glazură de caise. Cea mai apropiată rețetă pe care am găsit-o a fost de prăjitură din foietaj cu caise și zmeură. Poate că o pot adapta pe asta. „Amestecați făina și untul până când se formează un aluat de pesmet”, citesc. Nu înțeleg nimic. Pesmet ? Din făină și unt ? Mă uit la pagină fără s-o văd, și-mi duduie creierii. Tocmai am refuzat poate unica mea șansă de a o lua de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care am găsit-o a fost de prăjitură din foietaj cu caise și zmeură. Poate că o pot adapta pe asta. „Amestecați făina și untul până când se formează un aluat de pesmet”, citesc. Nu înțeleg nimic. Pesmet ? Din făină și unt ? Mă uit la pagină fără s-o văd, și-mi duduie creierii. Tocmai am refuzat poate unica mea șansă de a o lua de la început. Nici măcar nu înțeleg de ce am făcut-o. Sunt avocat. Asta sunt. Ce altceva pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bucăți de carne, pe care să le trântesc apoi într-un tuci superâncins. Îmvăț că aluatul pentru pateuri trebuie făcut rapid, cu mâinile reci, lângă fereastră. Învăț cum se curăță fasolea verde mai rapid, în apă fiartă, pentru soté cu unt. Acum o săptămână nu știam nici măcar ce e ăla „soté”. În pauzele de gătit stau pe treptele din spate ale casei lângă Iris, mă uit la găinile care scormonesc în pământ, beau o ceașcă de cafea abia făcută și mușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
platou... și acoperă-l. Trebuie să rămână cald... Acum înclină ușor tava. Vezi picăturile alea mari de grăsime care plutesc la suprafață ? Trebuie să le scoți cu lingura. În timp ce vorbește tocmai termină plăcinta de prune. Presară foaia de deasupra cu unt și o bagă rapid la cuptor, după care culege din zbor o cârpă și șterge masa. Am urmărit-o toată ziua cum se mișcă iute și precis prin bucătărie, gustând din toate felurile, complet stăpână pe situație. Nu există nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
facem pâine. — Super ! zic. O urmez în bucătărie și-mi pun șorțul cu dungi, ca data trecută. — M-am apucat deja, ca să nu pierdem timpul, spune Iris, ducându-se la un lighean uriaș și demodat de pe masă. Drojdie, apă călduță, unt topit și făină. Le amesteci pe toate și ai făcut coca. Tu o s-o frămânți. — Aha, spun, uitându-mă fără expresie la cocă. Mă privește curioasă. — Te simți bine, Samantha ? Pari cam... întoarsă pe dos. — Mă simt bine. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dau blenderul sau radioul la maxim sau încep să zdrăngănesc cu tăvile. Dacă are nevoie de mine să vină ea. În cele din urmă, apare în ușa bucătăriei, îmbujorată de nervi. — Samantha, te-am strigat ! — Serios ? Ridic ochii nevinovată de la untul pe care-l tai bucăți pentru a face aluat de pateuri. Nu te-am auzit. — Ne trebuie un sistem din ăla cu clopoței sau așa ceva. Pufnește nervoasă. E ridicol să trebuiască să mă opresc din ce fac. — Ce dorești ? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se freacă pe față. Arată ca naiba de la o vreme. Are cearcăne, și strălucirea părului i-a dispărut. — Văd că muncești din greu, mă încumet mai blândă. — Mda, păi așa e. Își înalță bărbia. Dar o să merite, până la urmă. Scot untul din tine la început, dar, după ce intri, se mai așază lucrurile. Mă uit la chipul ei mic, obosit, tras și arogant. Și dacă i-aș spune ce știu, tot nu m-ar crede. — Îhâm, spun după o pauză. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fierbinte peste plicul de mușețel și mă uit la ceai câteva clipe, amestecând cu o linguriță. Și atunci în vine o idee. Nu-mi ia mai mult de douăzeci de minute să ies și să-mi cumpăr ce-mi trebuie. Unt, ouă, făină, vanilie, zahăr pentru glazură. Tăvi de copt. Mixer. Un cântar de bucătărie. De fapt, totul. Nu-mi vine să cred cât de prost echipată e bucătăria mea. Oare cum am reușit vreodată să gătesc ceva ? A, da, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
folosesc un lighenaș de plastic pe care l-am primit într-un set de aromaterapie. După o oră de amestecat și de copt, am făcut o prăjitură. Trei straturi de blat pufos de vanilie, între care am pus cremă de unt ; deasupra am acoperit-o cu glazură de lămâie ornată cu flori de zahăr. Mă uit la ea câteva clipe, cu un sentiment de satisfacție. E a cincea prăjitură pe care o fac în viața mea, și prima cu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă pot abține și mușc dintr-una, după care i-o ofer lui Guy. — Tu ai făcut astea ? Pare de-a dreptul siderat. Nu știam că știi să gătești. Păi nu știam. Am învățat. Deschid iar frigiderul și iau niște unt fără sare, din care rup o bucățică, pe care o arunc în spuma sosului de sparanghel. După care îi arunc o privire lui Guy, care stă în picioare lângă raftul cu ustensile de gătit. Ești drăguț să-mi dai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Guy se uită neajutorat la ustensile. — Ăă... care anume e... — Nu-ți fă griji, zic, plescăind din limbă. Îl iau eu. — Am o ofertă de serviciu pentru tine, spune Guy în clipa în care înșfac telul și încep să bat untul. Cred că ar fi bine să-ți arunci un ochi pe ea. — Nu mă interesează. Nici măcar nu ridic capul. — Nici măcar n-ai văzut despre ce e vorba. Bagă mâna în buzunarul de la piept și scoate o scrisoare pe hârtie albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Evident, cu masa de prînz inclusă și șampanie ! spun bucuroasă. Și papucii poți să-i iei acasă ! — Extraordinar ! spune mama. Abia aștept. Emma, e un cadou foarte frumos. — O, Doamne, spune Kerry, rîzÎnd. Se uită la plicul mare, de culoarea untului, din mîna ei. Mi-e teamă că, după cadoul tău, al meu e un pic superfluu. Dar nu contează. Îl voi schimba. Ridic ochii, alertată. E ceva În glasul ei care mă Îngrijorează. Pune ceva la cale. O simt de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Rezultat : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack, după care să nu mă duc la Întîlnire. Scop : Să fac o partidă de sex nebun cu Jack, Într-un loc romantic. Rezultat : Să mănînc copane de pui la grătar, cu unt de arahide, pe o pătură de picnic. Scop general : Euforie. Rezultat general : Dezastru total. Tot ce pot să fac e să stau tîmp cu ochii În farfurie, repetîndu-mi că chestia asta n-o să dureze la nesfîrșit. Tata și Nev au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la computer, domnule Harper. Reușim cumva să intrăm În casă și să urcăm scările. Jack mă conduce pe un coridor, scoate o cheie și deschide o ușă. Ne aflăm Într-o cameră. O Încăpere imensă, luminată, cu pereți de culoarea untului. Și cu un pat uriaș dublu În mijloc. Ușa se Închide și nervozitatea mă copleșește din nou. Ăsta e momentul. În cele din urmă, iată că a venit. Jack și cu mine. Singuri Într-o cameră. Cu pat. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ești scriitor, ai nevoie să cunoști tot felul de oameni. E natural pentru cineva cu meseria ta. Cunoști oameni din lumea sportului, din lumea filmului, muzicieni, negustori de bunuri de larg consum, chiar și criminali. Ăștia sunt pâinea ta cu unt, carnea ta cu cartofi. - Atunci de ce să nu fi luat masa cu Grielescu și cu soția lui? - Nici o obiecție, atâta timp cât ești conștient de fapte. - Și care sunt faptele În cazul lor? - Grielescu se folosește de tine. În țara lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ba chiar se dă de ceasul morții, căci trec și două sau trei săptămâni și el nu mai scrie. Răscolește printre pachetele unsuroase de salam și lebăr, dă la o parte ouăle din lăcașurile lor, trage ușița de la compartimentul de unt, odată a tras atât de tare încât a rupt-o și a trebuit s-o lipească la loc cu Poxipol. De atunci procedează ceva mai atent, totuși. Astăzi nu i-a răspuns. Sorana se întristează, mai că-i scapă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că nu mi-a povestit tac-su lui Brandaburlea ăl Bătrân? Trecea dincolo la inamic și p’ormă venea și vorbea la megafoane de propagandă să vină și alții, că războiul e pierdut, că nemții le dă mâncare, cafea, ciocolată, unt. Propagandă și la nemți, altfel nu se putea, dacă vroia să câștige războiul. Da’ uite că nu l-a câștigat, că noi am fost mai eroi și mai tare la patriotism și propagandă. - Nu vorbiți în deșert, dom Goncea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mare artă sugeram că ar fi mai bine o altă exprimare. Cea mai bună era odihna veșnică. Va-ați prins? Și aici dădeam puțin în societatea multilaterală. Respectiv, te muncea de te belea aicea socialismul, cu cozile și nevoile, scotea untul din tine, că nu te mai odihneai niciodată și prindeai liniștirea și adevărata odihnă abia pe lumea aialaltă! Înțelegeți cum e arta la anunțuri, stimată doamnă? Femeia se opri la câțiva pași de ghișeu. Nehotărâtă, dădu să se întoarcă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de parcă ar fi fost prinși în flagrant delict; nu puteam decât să bănuiesc ce efect ar fi avut asupra unui răufăcător de-adevăratelea! Ar fi fost un excelent polițist, inchizitor sau director al unei școli de băieți - ar fi scos untul din ei. Ochii săi negri îi scăpărau de furie; avea o voce severă. Te căutam, îi spuse lui Ben, ca și când nu mai era nimeni de față. Trebuie să vorbim despre distribuție. —Vin acum, Philip, spuse Ben, cu o deferență aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]