1,126 matches
-
riscurile sanitare, dezmățul social și politic. Fiindcă Franța a intrat ezitant în era industrială, conducerea orașelor, de la mijlocul secolului al XIX-lea până la al Doilea Război Mondial, a fost dominată, în principal, de considerații igieniste. Acestea erau asociate ideii că urbanizarea era o amenințare, conținea dezordine potențială. Abia după al Doilea Război Mondial, în paralel cu conversia țării la deliciile producției și consumului de masă, statul a considerat posibil să orienteze pozitiv creșterea orașelor. Planificarea urbană devenea mijlocul principal de modernizare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Raportul comisiei speciale metropolitane inaugura, în 1883, primul demers "prospectiv". Acesta proiecta marile artere de circulație prevăzute pentru oraș. Din 1883 până la punerea în act a proiectului, în 1898, aleșii municipali parizieni și-au afirmat progresiv voința de a controla urbanizarea spontană. Extensia urbană nu mai era considerată drept un rău iremediabil, ci o posibilă binefacere pentru toată lumea. Era vorba să se acționeze asupra mișcărilor populației mai degrabă decât să se vegheze asupra costurilor mici, fără preocuparea de a aduce bunăstarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a arăta că știe să mobilizeze expertiza tehnică și capacitatea de împrumut financiar necesare proiectului său. Dezbaterea asupra construirii metroului care avusese loc în ultimii douăzeci de ani ai secolului al XIX-lea semnala prima tentativă de a controla pozitiv urbanizarea. Această atitudine se regăsește și la începutul secolului al XX-lea și se referă la toate aspectele urbane, de la locuință la echipamente și la ocuparea solului. Raționalizarea creșterii urbane trebuia să permită concentrarea în cele mai bune condiții de igienă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbană a anilor 1920 a cunoscut succesele cele mai importante în materie de echipare a habitatului, de infrastructură a transporturilor, de dotare și amenajare industrială (zone industriale portuare), în timp ce construcția locuințelor, politica funciară, controlul folosirii pământurilor și ghidajul spațial al urbanizării au fost eșecuri aproape totale"3. Legea Cornudet din 1919, care încerca să impună comunelor cu mai mult de 10 000 de locuitori necesitatea constituirii unor planuri "de amenajare, extindere și înfrumusețare" pe o durată maximă de trei ani, consacra
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
antreprenorilor de clădiri"2. Curentul municipalist, în fața neintervenției statului în materie de amenajare și echipare a comunelor, a încercat să gestioneze într-un mod cât mai puțin dăunător dezvoltarea urbană, dar toate eforturile sale dispersate nu au putut contracara nenorocirile urbanizării sălbatice, din ce în ce mai dezaprobată totuși. Dacă primele tentative de planificare urbană în Franța aparțin inițiativei municipalității mai curând decât statului, decepționanta aplicare a legii Cornudet a reușit să pună în discuție și insuficienta voință politică a aleșilor locali. Aceștia se arătau
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
racordare la vreo rețea tehnică etc."16. Acestea au fost așadar problemele create de parcelările defectuoase via propensiunea statului spre încrederea în piață pentru a rezolva problemele locuinței familiilor precare -, care vor transforma radical peisajul periferiei pariziene. Această formă de urbanizare s-a derulat și în ansamblul marilor aglomerații teritoriale din provincie, în proporții mai mici însă și, în general, cu mai puține probleme 17. Nu au existat programe ample de construire a locuințelor în perioada interbelică, dar s-au conturat
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
atenuat parțial incapacitatea sectorului public al locuințelor sociale"32. Cât despre moștenirea lăsată de Republica a III-a, Louis Houdeville apreciază: "450 000 de locuințe insalubre, 300 000 cocioabe declarate ca nelocuibile, un deficit de 700 000 de locuințe"33. Urbanizarea s-a desfășurat pe timpul industrializării, fără ca statul să elaboreze o politică veritabilă de intervenție în problema locuinței. Dar epoca nu a fost lipsită de doctrine și de proiecte de reformă asupra a tot ceea ce ar fi trebuit să se întâmple
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a sensibilizat în privința necesității planificării urbane, dar guvernele din perioada interbelică nu au determinat niciodată în mod clar rolurile ce revin pieței, patronatului, puterilor locale sau statului în privința locuințelor și, într-o manieră generală, în privința dezvoltării urbane"34. Capitolul 2 Urbanizarea chestiunii sociale Depolitizarea guvernării orașelor Până la cel de-al Doilea Război Mondial, conducerea orașului a transpus în act reținerea puterii publice de a trata problemele urbane ca pe probleme politice. Problemele urbane, din același motiv ca și faimoasele "probleme sociale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și de asanare morală. Înfrumusețarea orașelor, dacă traducea grija de a oferi confort anumitor locuitori, nu inaugura o gândire globală a orașului. Este vorba în primul rând de intervenții punctuale, de la caz la caz, destinate mai curând să controleze prejudiciile urbanizării decât să sporească posibilitățile bunăstării. O concepție utilă asupra spațiului urban trebuia, în primul rând, să răspundă obiectivelor igieniste. Acestea reclamau o știință a creării intimității și a aprecierii spațiului privat care să preceadă implantarea echipamentelor colective. Devine imposibil de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să ajute Oficiul public pentru locuințele ieftine (HBM), o făcea pentru "a seconda eforturile igieniștilor de luptă împotriva nenorocirii care lovește puternic generația noastră, tuberculoza [...], cauza acestei nenorociri fiind în mod indubitabil locuințele obscure, care nu au suficient aer"62. Urbanizarea chestiunii sociale căuta să ascundă faptul că populația muncitorească găsea tocmai în oraș mijloacele de a rezista condițiilor grele impuse de o muncă stresantă, supusă normelor raționalizării industriale. Atât timp cât nu exista o legislație care să vizeze protejarea muncitorilor și a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
problemei urbane în amenajarea teritoriului este reperabilă în primul rând în inflexiunile discursului politic oficial despre oraș. Acesta din urmă, insistă Olivier Guichard, delegat al amenajării teritoriale, reprezintă o reflectare a civilizației: "Este indiscutabil, din punct de vedere istoric, că urbanizarea a ameliorat condiția materială a oamenilor, nivelul lor de viață, confortul și securitatea lor. În lumea modernă, orașul este cel prin care se distribuie cultura, iar cel mare are avantaj asupra celui mic92". Era vorba de a convinge opinia că
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
împrăștierea subvențiilor trebuiau identificate investițiile rodnice. Ambiția de a raționaliza creșterea economică se baza pe descoperirea potrivit căreia implantările industriale depind de resursele oferite de mediul urban. Este posibil, după cum notează Olivier Guichard, "să ne bazăm pe ipoteza verosimilă că urbanizarea într-o țară dezvoltată trebuie să și contribuie la dezvoltarea economică, nu numai să decurgă din ea. Teoria economică modernă se fundamentează pe noțiunea puțin neclară, dar fără îndoială esențială, a "econo-miilor externe". Este vorba de toate avantajele pe care
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
apartamente. Pe scurt, așa cum precizează Jean-Paul Lacaze: "Industrializarea, concentrarea populației în orașe și construcția masivă de locuințe noi și dotate cu tot confortul modern se întrețineau unele pe altele într-un cerc virtuos al creșterii economice rapide și regulate"131. Urbanizarea obiceiurilor, grație difuzării progresului tehnic, însemna promovarea unei vieți personale conform normelor de consum ale epocii. Viața socială se organiza în jurul familiei și televizorului. Aceasta se desfășura mai curând în interiorul marilor ansambluri decât în parcul orașului. Bugetul era acum distribuit
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Ce era să facă atunci statul? El a creat în 1955 Societatea Centrală pentru Echiparea Teritoriului (SCET), filială a Casei de Economii și Consemna-țiuni151, care asigura, prin rețeaua de societăți economice mixte locale, rolul său preponderent în conducerea operațiunilor de urbanizare. SCET avea ca misiune facilitarea executării lucrărilor întreprinse de colectivitățile publice sau de organismele constituite cu concursul lor, precum Societățile Economice Mixte Locale (SMEL). Asistența era, pe de o parte, de natură tehnică, iar pe de altă parte, de natură
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un proces tehnocratic? Aceasta se întâmpla pe vremea când orașele nu dispuneau de servicii sau de consilii destul de dezvoltate pentru a structura o politică de amenajare și de dezvoltare"154. SMEL vor constitui astfel instrumentul privilegiat al statului în procesul urbanizării Franței. Epoca de aur a planificării urbane a coincis cu afirmarea statului "gaullist", preocupat să iasă din incapacitatea guvernamentală care caracterizase regimul precedent. La începutul celei de-a V-a Republici, statul republican părea să aibă mai multă încredere ca
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a V-a Republici, statul republican părea să aibă mai multă încredere ca oricând în capacitatea sa de a acționa asupra societății. Articularea politicii locuințelor cu dezvoltarea urbanismului operațional marchează, în 1958, avântul procesului de planificare urbană. Noi proceduri de urbanizare sunt create cu scopul de a atenua efectele speculațiilor funciare asupra construcțiilor în Zonele destinate urbanizării prioritare (ZUP) și în zonele Renovărilor urbane. Ele sunt emblematice pentru ambiția lui de a dirija dezvoltarea urbană. În interiorul ZUP, statul și colectivitățile locale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sa de a acționa asupra societății. Articularea politicii locuințelor cu dezvoltarea urbanismului operațional marchează, în 1958, avântul procesului de planificare urbană. Noi proceduri de urbanizare sunt create cu scopul de a atenua efectele speculațiilor funciare asupra construcțiilor în Zonele destinate urbanizării prioritare (ZUP) și în zonele Renovărilor urbane. Ele sunt emblematice pentru ambiția lui de a dirija dezvoltarea urbană. În interiorul ZUP, statul și colectivitățile locale dispuneau de un drept de preempțiune în cazul vânzării terenurilor și puteau schimba prețurile cerute. Această
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
contradicție cu inițiativele private în materie de construcții; vocația rămânea aceea de a controla, nu de a impulsiona. Urbanismul operațional desemna posibilitatea acordată investitorilor de a abate de la aceste prescripții, pe o anumită zonă, pentru a realiza o operațiune de urbanizare; astfel, societățile ZUP trebuiau să permită acțiuni de amploare care să evite împrăștierea construcțiilor 155. La începutul anilor 1960, autoritatea statului în cadrul urbanismului operațional devine fățișă. Înființate prin decret guvernamental, în funcție de studiile întreprinse de către corpul instituțional al Podurilor și Șoselelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
două posturi de adjuncți specializați: adjunctul însărcinat cu ZUP și adjunctul însărcinat cu urbanismul. Acesta din urmă răspundea, în fapt, unei viziuni logice a responsabilității municipale. Gestionarea autorizației de construire îi conferea un rol particular în organizarea "speculației urbane", în timp ce "urbanizarea dirijată" rămânea pe seama statului"162. Legat de repunerea în discuție a acestei împărțiri a sarcinilor a apărut faimoasa Lege a orientării funciare din 1967 (LOF), care concretiza activitatea lui Edgar Pisani la Ministerul echipamentului: ea introducea noțiunile de "elaborare conjugată
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de activitate""178. Pe de altă parte, o mulțime de exemple indică felul în care, prin intermediul ZAC, autoritățile centrale au reușit să realizeze în mod direct, sau prin organismele locale (în special organisme profesioniste) operații complexe de amenajare sau de urbanizare a unui teren colectiv, aceasta petrecându-se cu acordul autorităților locale alese. Acestea rămâneau condiționate de dificultățile ocazionate de realizarea acestor importante ZAC, și în special de problemele ridicate de angajamentele, promisiunile făcute populațiilor care urmau să locuiască sau să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să se degradeze. Angajările promise se topesc ca zăpada la soare. Toată lumea protestează, până și asociațiile pescarilor cu undița. Ce să faci cu HLM-uri în mijlocul câmpului, cu construcțiile pierdute printre muncitorii care încă nu le-au terminat, cu o urbanizare stagnantă, condamnată să rămână și ea neterminată?" (vezi C. Bachmann, N. Leguennec, op. cit., 1996, pp. 254-255). Capitolul 4 Echiparea și animarea urbanului în numele unei noi idei despre democrație Tehnocrații în căutarea unei democrații și a unei cetățenii luminate Spectrul "depolitizării
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prospectivei consta în a face ecou într-o conjunctură obnubilată de schimbare. Societatea este în același timp fascinată și îngrijorată de evoluția științei și tehnicii (puterea nucleară și informatica). Ea se îngrijora de ritmul amețitor al transformărilor (în special, accelerarea urbanizării). Euforia economică mergea în paralel cu nenorocirea sociologică. Prospectiva își datora audiența capacității sale de a integra într-o manieră pozitivă tema "accelerării istoriei", devenită banală și recurentă în privința argumentelor. Devenea inutil să autorizezi clarviziunea cu extrase din lecțiile de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
structurilor create sub această etichetă au fost făcute în perspectiva instaurării unui control politic asupra dezvoltării urbane. Prin această aprehensiune voluntară, statul înțelegea să dispună de un instrument de orientare a creșterii economice care să inverseze schema clasică, făcând ca urbanizarea să decurgă din schemă. În orbita DATAR aflăm cele mai multe lucrări de cercetare prospectivă 230. Sub egida sa s-a înființat în 1968 un Sistem de studii al schemei de amenajare a Franței (SESAME) însărcinat cu elaborarea de scenarii pentru Franța
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
subsistemului rural se baza pe adeziunea aleșilor locali și a funcționarilor teritoriali la normele și valorile comune. "Buna gestionare" a unei colectivități locale era ghidată de apărarea patrimoniului și de grija de a nu interveni asupra puterii economice a notabililor. Urbanizarea era percepută ca o amenințare în sine. Manifestarea atașamentului față de menținerea în aceeași stare a structurilor comunale și departamentale era o condiție sine qua non pentru cine voia să mai aibă responsabilități în sistemul politico-administrativ local. Această manieră de a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la nivelul lui, a responsabilităților"243. La orizontul formulei administrației consultative se contura astfel o nouă viziune mitică a dezvoltării democratice: viața asociativă urbană. Preocuparea de a distruge rigiditățile alianței conservatoare dintre prefect și consilierii săi îi determină pe profesioniștii urbanizării și ai amenajării teritoriului să încurajeze intervenția militantă a asociațiilor în gestionarea afacerilor locale. Modernizarea politică visată de elita administrativă spera să determine cetățenii să adere la mizele locale. Animarea socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni Opera de deșteptare a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]