1,952 matches
-
ultimul costumaș rămas. — Știi că, la Harrods, e o listă de așteptare de șase luni pentru ele? Posesoarea mîinii e o fată blondă cu o burtă uriașă și o bluză turcoaz petrecută, stretch. — O, Doamne, au toată gama „Baby in Urbe“. Începe să Îndese hăinuțe de bebe În coșul alb de nuiele. — Și uite! Au și pantofi Piglet. Trebuie neapărat să le iau fetelor mele. N-am auzit În viața mea de „Baby in Urbe“. Și nici de pantofi Piglet. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Doamne, au toată gama „Baby in Urbe“. Începe să Îndese hăinuțe de bebe În coșul alb de nuiele. — Și uite! Au și pantofi Piglet. Trebuie neapărat să le iau fetelor mele. N-am auzit În viața mea de „Baby in Urbe“. Și nici de pantofi Piglet. Cum e posibil să am atîtea lacune? Cum se poate să nu fi auzit de nici una dintre mărcile astea? Trec În revistă veșmintele minuscule cu ușoară panică. Nu știu ce se poartă și ce nu. N-am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sînt brodate, moștenite de la generațiile anterioare și cîrpite de servitoarea de-o viață a mamei ei, iar copiii dorm În pătuțuri antice de stejar, În reședința aristocratică a familiei. Înșfac două perechi de pantofiori Piglet, mai multe combinezoane „Baby in Urbe“ și o pereche de Jellie Wellies, ca să știu o treabă. Apoi zăresc cea mai dulcică rochiță roz din lume. Are nasturi În culorile curcubeului, chiloței asortați și ciorăpei minusculi. Îți vine s-o mănînci. Dar dacă o să am un băiat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
GEORGESCU, Paul Alexandru (11.II.1914, Craiova), comparatist și traducător. După ce urmează studiile medii la Liceul „Frații Buzești” din urbea natală (1925-1932), se înscrie la Universitatea din București, absolvind în 1936 secția de sociologie a Facultății de Litere și Filosofie, sub îndrumarea lui D. Gusti; în același an obține și licența în drept. După susținerea, în 1939, a tezei de
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
îmbrățișări de inițiere. Mai puțin îi izbutește prozatorului șarja, lucrată în pastă groasă. Aceeași atmosferă în Orașul din amintire (1944). Pecetluit de inerții maligne, sfâșiat de contraste, Chișinăul pare „cel mai trist oraș din lume”. În descrierea alert monografică a urbei se insinuează și sugestia poetică, D. - care, fapt semnificativ, și-a spus și Dorul - fiind un prozator ce compensează insuficiențele epicului prin discrete respirări lirice. SCRIERI: La fetița dulce. Jurnal basarabean, București, [1933]; Viața și opera lui Leon Donici, Chișinău
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
și în liceu (1972). În răstimpuri a scris, pentru sertar, versuri și piese de teatru; incidental, a abordat și istoria literară (Primele amintiri în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții mele”, 1973). În structura personalității sale, boemul, intrat în legendele urbei, și profesionistul de incoruptibile rigori coexistă sub semnul unei cuceritoare libertăți de spirit. Dramaturgia lui F., multă vreme rămasă necunoscută, a surprins întrucâtva la apariția volumului de Teatru (1994). Între îngândurare și surâs, erudiția, trecută prin filtrul gândirii proprii, și
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
reportericești, „fără pretenții literare”, unde meritele sale sunt doar „sagacitatea și ținerea de minte” care îi sunt proprii, ele se înscriu printre paginile cele mai bune ale genului. Portretizarea subtilă, descrierile ambianței naturale, desenul unor medii, mai cu seamă chipul urbei moldovene, și evocarea lirică, referința la operă și citarea unor caracterizări sau aprecieri memorabile, șarja îngăduitoare și replica epigramatică, amănuntul pitoresc și anecdota savuroasă sunt chemate să stea alături de mărturisirile celor evocați, înregistrate într-o prezentare policromă, predominant lirică, de
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
Botoșani prin 1750, iar pe linie maternă imediată, din politicieni și dregători. Printre înaintașii din ambele ramuri se numără oameni de carte, cu preocupări predominant istoriografice. Străbunicul Manole Iorga, băcan înstărit, îngrijea arhiva orașului Botoșani și colecționa documente asupra trecutului urbei; un străunchi după mamă, Manolachi Drăghici, a publicat în 1857 Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani până în zilele noastre (lucrare parțial memorialistică), după ce tradusese Iconomia rurală și dumesnică și întocmise o carte de bucate, Rețete cercate; bunica, Elena
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
de treisprezece ani, debutul publicistic. Rămas orfan de tată înainte de a fi împlinit cinci ani, băiatul a urmat, în condiții de strâmtorare materială, școala primară „Marchian Florescu” (1878-1881) și primele cinci clase secundare la Liceul „A.T. Laurian” (1881-1886) din urbea natală, trecând la Liceul Național din Iași, unde în 1888 își ia bacalaureatul. În ultimele două clase activa în mișcarea socialistă, răspândind material propagandistic și conferențiind la clubul ieșean al socialiștilor. O caracteristică primordială a naturii lui I. este precocitatea
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
a anecdoticului dezvăluit cu voluptate, la modul hilar, în secvențe narativ-reportericești: lui Coșobea cel cu mustăți atât de lungi, acestea îi sunt scurtate ca să îi încapă în sicriu (Coșobea); un colonel xenofob își lasă averea celui mai pauper localnic din urbe, care se nimerește a fi chiar „o evreică - surdă și mută” (Norii); un preot de țară își achiziționează crucea de veci, care, însă, îl răpune, prăvălindu-se peste el (Amilcar Barca); unui ceasornicar numeroasele orologii din prăvălia „La țanc” nu
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
mai greu în balanța și "criteriile personale", și nu puteam să nu fiu puțin părtinitoare față de orașul meu...dar fiecare avem dreptul de a avea un oraș favorit, și sunt convinsă că nu în puține cazuri orașul favorit coincide cu urbea natală! "Comoara", precum în "Alchimistul" lui Paulo Coelho este de fapt "acasă"...Sunt convinsă că alegerea mea nu o să coincidă neaparat cu alegerea voastră, dragii mei cititori, dar sper fiți blânzi și nu mă criticați prea aspru:) Referință Bibliografică: Cel
CEL MAI FRUMOS ORAȘ DIN LUME!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381295_a_382624]
-
întâi, chiar papa Innocentius III (1198-1215) care, în sec. XIII, dorind a-l aduce în sânul Bisericii Romei, amintea �țarului" Johannitza Kalojan (Ioniță cel Frumos?) că �se spune" (lat. asserit) că el �ar descinde" (lat. descendisse) din nobili strămoși ai �Urbei Roma" (lat. de nobili Urbis Romae prosapia progenitores tui originem traxerint). Alt papă, Clement VI (1342-1352), scriind regelui Ungariei Lajos I (Louis) d'Anjou (1342-1382), îi atrăgea atenția asupra unor �Olachi Romani commorantes in partibus Ungariae Transilvanae" (�tam nobiles quam
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
celor care i-au ctitorit faima. Oricum, în publicațiile de la Bârlad au poposit multe creiere luminate și este meritul lui Ion N. Oprea că le deshumează acum din negura timpului și le aduce la lumina tiparului pentru a înnobila această urbe cu umbrele trecutului. M-a surprins două poezii de o profunzime rară scrise de Elena Farago - a cărei fotografie ți-o trimit chiar acum pentru a vedea și tu chipul unei poete premiate de Academia Română la vremea respectivă și care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
voința unor personalități luminate despre care autorul amintește în prefață: Pălădeștii, Epurenii, Sturzeștii, Cantemirești, Rosettiștii, Cantacuzinii, apoi Al.Ioan Cuza, Gheorghe Codreanu, Stroe Beloescu, George Tutoveanu și mulți alți latifundiari și oameni de carte. Toată această emulație pentru înălțarea unei urbe pe culmile civilizației și progresului, o dată cu perioada istorică de care se ocupă Ion N. Oprea, cade în duritatea unei ideologii dizolvante de trecut. Ultimii mohicani supraviețuitori (George Tutoveanu, George Nedelea, G.G.Ursu) încearcă să mai salveze ce se mai poate
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
SĂTEANU, C. (pseudonim al lui Carol Schönfeld; 23.I.1878, Iași - 28.II.1949, București), publicist și traducător. A învățat în urbea în care s-a născut, urmând clasele primare la o școală de pe Sărărie. La un pension ieșean își însușește limba germană, pe care ajunge să o stăpânească bine. În rest, despre pregătirea lui se știu prea puține lucruri. Se poate
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
în război se înrolează voluntar, botezul luptei primindu-l în vara anului 1917. După un an, mobilizat din nou, cu gradul de sublocotenent, face parte din primele trupe românești care intră în Brașov. Ofițerul participă la reînfiriparea vieții culturale în urbe, colaborând la „Gazeta Transilvaniei”, iar peste câteva luni, după demobilizare, va fi angajat redactor al venerabilei publicații. În august - noiembrie 1919 scoate și o foaie umoristică, „Ghimpele”. Își adună poeziile în volumul Șoapta clipelor trăite, apărut tot în 1919. Va
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
și lângă ultimele informații vom lăsa să picure și câțiva stropi din literatură”. Ca urmare, încă din numărul 1/1922, sub semnătura G.D.M., este evocat Victor Ion Popa, în același număr, sub inițialele N.M., apărând și o prezentare romanțios-ironică a urbei moldovene. În seria a doua, mai puțin preocupată de probleme culturale, se publică totuși articole cum e cel aparținând lui Irimia Jitaru, Bârladul cultural. De reținut și intervențiile pe teme de actualitate ale lui A. Z. Volbură, Antisemitismul - o inepție
SARJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289501_a_290830]
-
județul Neamț descria În paginile sale serbarea organizată cu prilejul aniversării zilei naționale a României. Programul oficial anunța desfășurarea festivităților În gradina Primăriei din Piatra-Neamț, unde alături de elevii și institutorii școlilor primare urbane erau invitate să participe autoritățile și cetățenii urbei. Manifestările se bazau În principal pe activitățile Întreprinse de elevi: recitări, interpretări corale, concursuri de tip tombolă și pe cuvântarea ocazională ținută pe această temă de către revizorul școlar, ca reprezentant de drept și delegat al corpului didactic. Discursul său expunea
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
Despre Aratos informează pe larg Casiodor (Monumenta Germaniae Historica, Auctorum Antiquissimorum, vol. XII, p. 242). De asemenea, o frumoasă mărturisire a acestuia (Epistula ad Parthenium, în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena, 1866; LXXII, p. 150): His quoniam laribus tenebamus în urbe Ravennae/ Hospes hians aderam nocte dieque tibi/ Quos mihi tu libros quae nomine doete sonabas. Ceea ce s-ar putea tălmăci astfel: „Locuitor al Ravenei/ vecin și oaspete fiindu-ți Parthenie/ Cărțile ale căror nume tu le rosteai/ cu înțelepciune, eu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sediul în str. Sfinții Apostoli nr. 14, pendinte de MI”. La acea dată Institutul era lichidat. Iar peste câțiva ani clădirea în care funcționase, consolidată, după cutremurul din 1977, prin munca voluntară a cercetătorilor, a fost rasă definitiv din peisajul urbei, spre a face loc celui mai ambițios complex al totalitarismului. Restricțiile și provizoratul sub care mi-am petrecut restul anilor, până în 1989, dar și după, sunt de-acum o poveste. Aspecte ale vieții cotidiene și strategii de adaptare după eliberarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
perioadă, Mircea Eliade o considera extrem de rară în literatură română - constituie tema centrală a cărții. Un tânăr violonist, Paul Manolache, care nu e prezent nici o clipă direct în paginile cărții, ajuns o celebritate la Paris, devine punct de reper pentru urbea din care s-a desprins, cu micimile și josniciile ei, și mai ales pentru Annibal Ionescu, profesorul lui de vioară, care nu a avut tăria să se lepede de plumbul vieții materiale și să-și urmeze chemarea. Visând încă la
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
având șansa, la clasa de declamație și mimică, să fie eleva unui maestru, Mihail Galino. Nu-i trebuie mult ca să-și afirme calitățile ieșite din comun, astfel încât în 1886, după producția de sfârșit de an, e angajată la teatrul din urbe. Devenită Aglae Pruteanu prin căsătoria, în 1887, cu actorul Dimitrie Pruteanu, urcă repede treptele: societară clasa II în 1894, societară clasa I în 1895. Până în 1896, când se inaugurează edificiul Teatrului Național, actrița evoluează la Teatrul cel Mic din Copou
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
1897, Brăila - 16.III.1986, București), poet, traducător și bibliograf. Este fiul Coraliei-Alexandrina (n. Pavlu) și al lui Heraclie Ralli, funcționar, poet de expresie franceză, cu două plachete tipărite la Brăila în 1885 și 1886. După terminarea școlii primare în urbea natală, R. a urmat ciclul secundar la liceele „Sf. Gheorghe” și „Gh. Lazăr” din București, trecându-și bacalaureatul în 1916. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din același oraș, absolvită abia în 1921, după război, la care a
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele versificate în care predomină șarja lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de provincie. Dacă „jurnalistul n-a avut o conștiință estetică pe măsura fanteziei comice” (Constantin Ciopraga), publicistica de atitudine a lui R. dovedește în schimb o anumită ținută civică. Sunt abordate aici teme la ordinea zilei: răscoalele țărănești, războiul balcanic
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
Tranzacțiuni literare și științifice”. Romanul În Iași (1871), scris după mai vechea rețetă a romanului de mistere, împinge tehnica senzaționalului până în preajma aberației. Dar, ca și înaintașii săi, M. află registrul potrivit, caracterizat prin naturalețe și vervă, atunci când observă moravurile, urbea de pe Bahlui devenind obiectul unei priviri lucide, câteodată aproape cinice. Poate de aceea, îndreptându-se spre comedie, a avut și un oarecare succes. Piesele Socrul unui ginere (1873), 1-ul aprilie stil nou (1874), Fata lui chir Troancă (1874), Gulgudachi
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]