1,632 matches
-
care ar fi religios, dacă n-ar fi pur și simplu uman, fruntea uscată a primei femei. Nu mai era nimic de făcut aici, Cipriano Algor înțelesese. Ca drumul circular al unui calvar care mereu va întâlni un calvar înainte, urcușul a fost lent și dureros. Marçal coborâse să-l întâmpine, îi întinse mâna ca să-l ajute, ieșind din întuneric în lumină erau îmbrățișați și nu știau de când. Secătuit de putere, Cipriano Algor se lăsă să cadă pe taburet, își înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fanfara oratoriului, șepci cu vizieră, vestoane kaki și pantaloni albaștri, lucind din alămuri, instrumentele de suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș. Din acelea pe care pensionarii, duminica după-amiaza, le parcurgeau jucând popice, o partidă, un popas, câteva sticle de vin, altă partidă, până la sanctuarul din vârf. Câțiva kilometri de urcuș sunt un nimic pentru cine joacă popice, și poate că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș. Din acelea pe care pensionarii, duminica după-amiaza, le parcurgeau jucând popice, o partidă, un popas, câteva sticle de vin, altă partidă, până la sanctuarul din vârf. Câțiva kilometri de urcuș sunt un nimic pentru cine joacă popice, și poate că-i fleac și să-i parcurgi În formație, cu armele pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-ar ascunde secretul care e Însăși nebunia lor. De-a lungul coastelor muntelui Bricco se Întind, rânduri-rânduri, podgoriile. Le știu, am mai văzut unele la fel altădată. Nici o Doctrină a Numerelor n-a putut spune vreodată dacă cresc În urcuș sau În coborâș. Pe mijlocul rândurilor, dar trebuie să umbli pe acolo desculț, cu călcâiul ușor bătucit, Încă de mic, se află piersicii. Sunt piersici galbene care cresc numai Între spaliere, se despică dacă le apeși cu policarul, iar sâmburele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate sluji ca simbol al acestei categorii de autori care a dat pe Anton Pann (și înainte pe pitarul Hristache), pe Caragiale, pe Minulescu, pe Barbu (care se crede așa de altfel decît Arghezi), pe Arghezi, pe Mateiu Caragiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fizică. Era limpede că îi umbla ceva prin minte. Se gândea probabil la vreun plan de evadare, deoarece privea în direcția crângului ascuns acum în pâclă. Endō s-a ridicat și a început să urce iar, tăcut. În mod obișnuit, urcușul i s-ar fi părut ușor lui Gaston, dar nu băgase nimic în gură de când a ajuns la Yamagata și dormise pe apucate numai două-trei ore cu o noapte înainte. În plus, mai avea și greutatea din spinare. — Suntem aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se arăta milos în astfel de cazuri. De aceea am hotărât să merg cu soldații la fața locului. Templul, din care Petru o alungase pe Venus, se afla pe o stâncă mare perpendiculară deasupra mării, alături de ruinele unui castel roman. Urcușul până acolo nu era deloc ușor. Porțile în vremea aceea erau căptușite cu plăcuțe de fier, și zăvoarele de pe dinăuntru rezistaseră până și la un berbece improvizat. Ferestre nu existau pe fațadă; se deschideau sus, doar deasupra prăpastiei. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
venit cam fără de veste Iarna cea imaculată, E așa ca-ntr-o poveste De demult cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu veșmânt frumos și alb Cu steluțe asortată. Pe stradă sus, la un urcuș S-a și făcut alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să ne uităm n-aveam curajul, eu eram leoarcă de transpirație, mi-era ciudă că nu-mi luasem plosca, nici Puiu n-avea apă, după cum gâfâia știam că-i e sete și lui, terenul era deja în pantă, am simțit urcușul, asta însemnând că nu mai aveam mult până la postul de observație aflat la marginea pădurii, acolo unde se termina lanul, și atunci am auzit deodată un țipăt strident în spatele nostru, cineva țipa de parcă-ar fi fost înjunghiat, m-au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atât de tare încât sticlele de bere de la picioare au început să zdrăngăne, iar eu a trebuit să mă agăț de marginea scaunului, bunicul a tras cu mașina direct la limita din dreapta a câmpului, lângă nucul cel mare, unde începea urcușul, a încetinit, a oprit mașina, a stins motorul și mi-a spus c-am ajuns și să cobor. Mi-era cam greață, duba mă scuturase zdravăn, am inspirat adânc de câteva ori, așa cum mă învățase mama, în jumătate de minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doilea se ivi, Înaintînd spre gîtul ei. Începu să fie cuprinsă de panică, simțind tot mai clar vietățile care i se cățărau de-a lungul gambelor și Începu să urle de spaimă: o jumătate de duzină de crabi Își continuau urcușul pe haina ei! Unul Îi ajunse pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unei certitudini. Cu gravitate, dar și cu o anume detașare. Îi zîmbi cu blîndețe, apoi se Întoarse liniștit să plece. Urcară stîncile În tăcere, pînă sus, la faleză. El Îi Întinse mîna ca s-o ajute la ultima parte a urcușului. Ea nu se grăbi să și-o retragă și, Încercînd să-și aranjeze părul, Îi adresă o strîmbătură În chip de scuză. - Atîtea lucruri se Înghesuie acum În mintea mea... Atîta timp cît ucigașul va fi liber, eu... Înțelegi? - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de alamă și cristal. Rosamund și cu mine am luat liftul de pasageri până la ultimul etaj. Niște puști poznași apăsau pe toate butoanele, astfel Încât liftul se oprea la fiecare etaj. Continua deschidere și Închidere a ușilor automate a făcut ca urcușul nostru să dureze vreo cincisprezece minute, și când am ajuns sus, Ravelstein fusese deja instalat În pat, - dar nu În patul său cu patru stâlpi. I se comandase un pat de spital, deasupra căruia un mecanic monta acum un triunghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tot mai mult, un frig pătrunzător cobora din munte în câmpie, iar eu îi dublam tăria urcând pantă după pantă. Nu m-am gândit niciodată cu plăcere că încercam să mă stabilesc la înălțime, ca și cum o oarecare magnificență împletea metafora urcușului cu văzduhul spiritual. Această armonie nu-mi plăcea. I-ar fi plăcut lui John Chu - Moonwalk, odată cu descoperirea cine știe cărui nou adevăr. Cât despre mierlele din Fang Do, frații li se închinau în mod special. M-am lipsit de prostrări în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
seara. - Draga mea, trece timpul, viața! Ce mai aștepți? Nu îl poți învia pe George! Trebuie să îți refaci viața. Ești o fată frumoasă, isteață, harnică, meriți o viață bună! Nu lăsa bucuriile vieții să treacă pe lângă tine! Viața are urcușuri și coborâșuri, depinde numai de noi cum le întâmpinăm și cum putem să le depășim! - Știu, toată lumea îmi spune același lucru dar încă nu sunt pregătită. Mă voi mai gândi la ce mi-ați spus, vă mulțumesc! Acasă, seara, stătea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pe nas, complet atonale. Efectul de ansamblu era un mârâit de câine pe ritm de rap Îndrăcit din Bronx - ritmul inspirației și al expirației artistelor. „Cântecul“, dacă i s-ar putea spune așa, părea să spună o poveste palpitantă, cu urcușuri și coborâșuri ale vocii, o notă joasă la exhalație și una Înaltă la inhalație, cu accelerări de ritm și acalmii, Încât orice cântăreață modernă de jazz le-ar fi invidiat pentru efectul obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe nas, complet atonale. Efectul de ansamblu era un mârâit de câine pe ritm de rap îndrăcit din Bronx - ritmul inspirației și al expirației artistelor. „Cântecul“, dacă i s-ar putea spune așa, părea să spună o poveste palpitantă, cu urcușuri și coborâșuri ale vocii, o notă joasă la exhalație și una înaltă la inhalație, cu accelerări de ritm și acalmii, încât orice cântăreață modernă de jazz le-ar fi invidiat pentru efectul obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ațintite spre pământ, pentru el, nu era același lucru; el, de fiecare dată, pe sub sprâncene, dincolo de acestea, admira, și se fericea, de tot ce merita a fi admirat și a te ferici, În oricare moment al vieții. Și, Își continuă urcușul, tot cu privirile ațintite profund și sigur În ideile sale, și cu pașii măsurând, parcă, timpul, Într-un ritm numai de el știut și apreciat la adevărata sa valoare. Tot așa, conchise, În cele din urmă, când ajunse În dreptul portiței
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
artist, era tot mai convins Thomas, fie că era vorba de un pictor, poet sau muzician; Dumnezeu potrivea mîna, gîndul, glasul, dezvăluia culori, cuvinte, sunete; combinații ale acestora; creator lîngă Creator - W., probabil, urma să aibă sprijinul Cerului, era tînăr, urcușul era lung și greu, nici coborîșul nu era ușor, În Christiania se putea Întîmpla și asta, să te omori Încet, chiar dacă erai născut cu har; În Christiania puteai să dai de scara lui Iacob, chiar dacă avea cîțiva fuștei lipsă, și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Tainicele cărări ale iubirii clipe și s-a felicitat în gând pentru felul în care i-a alungat. L-a privit apoi pe cel care se apropia cu pași târșiți pe zăpadă. Aplecat din mijloc ca un om experimentat în urcușuri și dozarea efortului depus, purtându-și cu o mână schiurile legate pe umăr și trăgând amuzat sania cu cealaltă mână, tânărul s-a apropiat zâmbind. Ajuns la doi pași de femeie, se opri și o salută, înclinându-se ușor: - Bun
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pur și simplu pe credincioși și i-a dezamăgit profund pe cei ce se așteptau să primească de la Biserica lui Isus lumina și mărturia lumii de «dincolo». Dacă cel ce era dator să edifice distruge, ce mai putem spera? Trudnicul urcuș este crucea fiecărui credincios, a fost spaima lui Benedict al XVI-lea, dar e și speranța oricărui om de bunăvoință care nu dorește să se obișnuiască cu aerul nociv ce se respiră. «Trebuie să pornim, în primul rând, de la inimile
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
le promise, gutural, tuturor Sinistratul. Transpirase. Își simțea pe spinare, coborând și încolăcindu-i-se sub coapsele subțiri, mici afluenți de nădușală. Iar aerul înnegrit de fumul platformelor industriale din vecinătate îi necăjea plămânii, dîndu-i senzația că i-ar îngreuna urcușul. - Fîl-fîl! glăsui el hotărât, cu venele tâmplelor și ale gâtului crăpîndu-i de atâta concentrare, reușind din nou, să țâșnească încă vreo trei-patru metri. Ocolind in extremis cablurile electrice și de telefon de pe strada Perone, căpătând iarăși înălțime și depărtîndu-se spre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
praf coborau care. Vântul scutura floarea-soarelui uscată și frunzele de tutun. Cum îl mai chemau plopii Drăgășanilor pe cîrciumar! A dat ghes cailor. - Se grăbește jupînul! ziceau căruțașii. Îi dă inima brînciî Au trecut bariera orașului într-o goană sălbatică. Urcușul era ușor. Drumul îngust și întortocheat printre viile negre i s-a părut nesfârșit lui Stere. Oamenii -lau primit bucuroși. Mirosea a must și a strugure strivit cu picioarele. Între români lipsea Voica. A întrebat. Lumea a râs cu înțeles
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
două categorii: de conducători și conduși. Aceștia din urmă alcătuiesc marea majoritate, ei au nevoie de o autoritate care să ia decizii în locul lor și căreia să i se supună fără rezerve"35. Va fi așadar zadarnic să vorbim despre urcușul către o societate fără zei, fără stăpîni, căci în fiece clipă printre noi se nasc alți și alți conducători. Absența progresului explică autonomia politicului și îl opune tuturor celorlalte domenii. Evoluțiile istoriei îl lasă relativ indiferent. În toate societățile, chiar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
deja familiar, deci sursă de plăcere. Chiar atunci cînd ne închipuim că-l schimbăm, identificarea ne face să reproducem prima alegere, să căutăm un nou partener semănînd cu cel dintîi. În cele din urmă, dacă nu putem face nimic contra urcușurilor și coborîșurilor, contra încărcării și descărcării libidoului în afara cazului în care-l reprimăm putem fi siguri că obiectul rămîne același. Putem găsi o satisfacție complementară în regularitatea raporturilor întreținute cu el și aceasta este îndeajuns pentru a pune bazele unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]