2,433 matches
-
Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului luminile și norii - pe-ascuns - treceau înaintea dimineților sale a fost vineri și apoi duminică pe acest om niciodată credința nu l-a pierdut chiar dacă atunci în urletul mării apele au încercat să-i muște din trup nu a fugit nici după ziua aceea în pustiul pustiei cutremurat a căzut și a plâns au trecut zile și luni și mulțime de ani iar Petru încă plângea de câte ori auzea
IAR PETRU PLÂNGEA DE CÂTE ORI AUZEA COCOŞUL CÂNTÂND de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375482_a_376811]
-
ușa se deschisese până la urmă, moșii dădură să iasă afară bucuroși, dar se loviră de năzdrăvanele cotane. În învălmășeala care se formase de graba lor de a ieși, moșii și uriașele păsări se ciocniră unii de alții, doborând colivia în urlete și în cotăneli. Gălăgia era un vacarm de nedescris și până să se desprindă unii de alții, moșii fură atacați de ghearele cotanelor și se aleseseră cu niște răni ușoare. Dar când scăpară de păsările uriașe și se văzură liberi
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
Acasa > Versuri > Iubire > O BLÂNDĂ MÂNGÂIERE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1632 din 20 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Poate limba liniștii să-ndoape al vocalei răsărit cu dor de soare? Din consoana urletului să se-adape cu albastrul infinitului din mare? Poate inima să uite-a ta minciună și să zburde-apoi ca niciodată ca un nor pribeag - a soarelui cunună -, rătăcind tiptil în palma-ți deocheată? Poate gândul meu să te ucidă să
O BLÂNDĂ MÂNGÂIERE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372424_a_373753]
-
suflete și pentru că... «Sunt trup/ De jur împrejurul gurii,/ Ca o scoarță terestră,/ Crăpată de sete.// Sunt trup/ De jur împrejurul indexului,/ Ce deșiră începutul,/ Lăsând să răsară stelele.// Sunt trup/ De jur împrejurul genunchiului,/ Ce stă să mai aștepte,/ Întruparea unei iertări.// Sunt trup/ De jur împrejurul urletului/ Legat de stâlpul inimii,/ Care-l înalță până la cer.” Fiecare cuvânt din acest articol este o înălțare în iubire a cărții Vioricăi Feierdan. Serviciul militar, comemorarea celor mai negre momente din istoria armenilor, petrecute în anul 1915, minoritate ce trăiește
MARIANA CRISTESCU SAU GUSTUL UNEI ARDERI INTERIOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372547_a_373876]
-
au asumat suferinței sfinte spre biruința și spre Învierea tururor celor drepți. Prin Vasile Posteucă și prin ceilalți Mari Fii ai Nației noastre, Neamul Dacoromân s-a așezat la loc de cinste în Divanul planetei Albastre, în Cerdacul Empireului strivind urletele nihiliste, călcând pre moartea nedreptății: „Ca să poți judeca un Neam la justa lui valoare, trebuie să te scobori în vremurile lui de mărire și să urci culmile însorite ale marilor înfăptuiri. Și mai ales, trebuie să vii tu însuți (tu
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
curat; dar pentru pământul acesta a rânduit Dumnezeu ca în fiecare ceas pe glob să fie Sfânta Liturghie așa încât în toată vremea se înalță rugăciuni - este un echilibru pe care nu-l realizăm trăind într-o societate unde auzim numai urlete și înjurături. Dar dincolo de acestea există, clipă de clipă, rugăciunile către Dumnezeu. Da, așa strigau apăsat și repetat tinerii la Cluj în fața Catedralei în zilele Revoluției: "Dumnezeu este cu noi". Era copleșitor! De unde știau ei aceasta, dacă nu de la Biserica
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A PATRUZECI DE ANI DE VIAŢĂ ARHIEREASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/372881_a_374210]
-
de-a emoțiilor îmbrăcăminte. Poate inima-mi îți cântă pe acute note muzicale, poate nopțile-mi devin zile pe acorduri instrumentale. Poate sunt un om ce are multe tatuaje pe suflet, poate-n viață am trecut prin furtună, chin și urlet. Poate mă-mpiedic de așteptări, de infinitele temeri, poate greutățile-mi apasă ai mei împovărați umeri. Poate sufletul dulce vrea să-mi vorbească-n ... Citește mai mult Poate aud tăcerea stelelor pe bolta inimii mele,poate ciripit de păsări răsună
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
de-a emoțiilor îmbrăcăminte.Poate inima-mi îți cântă pe acute note muzicale,poate nopțile-mi devin zile pe acorduri instrumentale.Poate sunt un om ce are multe tatuaje pe suflet,poate-n viață am trecut prin furtună, chin și urlet.Poate mă-mpiedic de așteptări, de infinitele temeri,poate greutățile-mi apasă ai mei împovărați umeri.Poate sufletul dulce vrea să-mi vorbească-n ... XIX. POVESTEA FURTUNII, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015. POVESTEA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
DE IARNĂ, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1460 din 30 decembrie 2014. Ce urât e-n astă dimineață, Totu-i învăluit într-o deasă ceață, Ce reflectă nemiloase bucăți de suflet, Exprimându-și durerea într-un val de urlet. Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
instalează, Iarna puterea absolută și-o demonstrează. Ca un tunet în ... Citește mai mult Ce urât e-n astă dimineață,Totu-i învăluit într-o deasă ceață,Ce reflectă nemiloase bucăți de suflet,Exprimându-și durerea într-un val de urlet.Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit,Copacii triști și mohorâți de peste dealuriSe lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi.O nouă răsuflare rece iarna-și trimite,Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute,Copacii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MARELE LUP ALB, DIVINUL Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului MARELE LUP ALB, DIVINUL Urlet de Lup mă cheamă, sfâșie noaptea minții Mă nasc încă odată, cu sufletul pe scut Și-mi pun capul pe Glie, să-mi onorez Părinții, Lup Alb să reînvie, Divinul din Trecut! Prin sufletul ca jungla, se dezgolesc poteci Și
MARELE LUP ALB, DIVINUL de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372975_a_374304]
-
nu știam despre ce este vorba, veneam fugind tocmai din fundul grădinii, pentru a afla ce e cu gălăgia de pe drum. Venea lumea și de pe deal, și de pe vale, alergând cât putea și ieșea în linia-mare, ca să vadă de unde vine urletul. Cu timpul, oamenii s-au mai obișnuit, - arareori se întâmplă să se mai sperie cineva. Ce te spereași așa? Nu știi că e magaoaia? Copiii încă se mai țin după caravană, ca după urs. Citește mai mult “OAMENI DE NISIP
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
nu știam despre ce este vorba, veneam fugind tocmai din fundul grădinii, pentru a afla ce e cu gălăgia de pe drum.Venea lumea și de pe deal, și de pe vale, alergând cât putea și ieșea în linia-mare, ca să vadă de unde vine urletul.Cu timpul, oamenii s-au mai obișnuit, - arareori se întâmplă să se mai sperie cineva. Ce te spereași așa? Nu știi că e magaoaia?Copiii încă se mai țin după caravană, ca după urs.... XXVII. "GRATIILE DE LA FERESTRE", de Ioana
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
s-a strecurat prin spate și a reușit să-mi bage un deget în creier prin urechea ce-mi mai rămăsese; l-a scos apoi repede, rozându-și de sub unghie câțiva neuroni. Dar din gâtlej i-a vuit brusc un urlet canibălesc ce s-a ridicat peste vacarmul general, a dat ochii peste cap și a căzut mort. Dintr-odată toți ceilalți canibali au început să se uite speriați, urlând, unii la alții; Au luat-o la fugă și au dispărut
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
ne trimite, ploi triste, din când în când în lume. O explozie oprește maratonul lumii, spre sănătatate și viața. Descreerați genetici apar din ce in ce mai des pe scena lumii! Viața se opune vieții. Oare guvernele greșesc? Într-un spital un ghemotoc scoate urlete, furios că a venit pe această lume. Oare se opune unui destin de altii făurit? De tavanul lumii atârnă o candela neaprinsa și uriașă. Un ocean de lumină stă aprins în lumânarea mică a unui copil din biserică unei sfinte
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
existenței, viața, salvând o alta. În buzunarul destinului, numărul cifrelor sunt limitate pentru cei ce adună clipele altora, aici și dincolo, ca preț de răscumpărare. O catedrală privește orașul și bate un clopot de liniște și pace. În altă parte urletul unei sirene, alunga un ucigaș de la locul faptei. Un strigăt se propagă prin întreaga lume. Sărăcia sub multe nume, caută de mâncare. În buncăre, zac aurul adâncului, pietrele luminii și hârtiile prețului muncii neplătite. În parcuri enorme, iedera ascunde întruniri
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii păzitori, îngroziți de hazardul îndrăcit al principelui, părăsiră sufletele din trupurile oștenilor, ridicându-se disperate la cer, implorând îndurare puterii Divine să-i salveze pe tinerii nevinovați. Alergau nebunește de ceva vreme
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
feciorul său cel mare și ceata de oșteni. Se împotmolesc în mlaștina cu mâluri mișcătoare, unde, de picioare, li se încolăcesc șerpi care-i trag spre fundul iazului. Se afundă până la brâu în acel noroi plutitor, apoi până la gât în urlete disperate de durere și groază, căci dracii dănțuiesc veseli pe capetele lor. Pe rând se îneacă până la ultimul oștean în chinurile cele mai groaznice sub chiotele, dansul și dezmățul diavolilor. (Fragment din romanul COMOARA BLESTEMATĂ) Referință Bibliografică: Sub semnul blestemului
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
lumii aruncat- alteori, cu lanțuri legat zăbala până-n sânge spintecă neînduplecată, ochiul, nu gura, să pot spune: -veți pricepe oare că vedeniile nu pot fi furate și destinul nu poate fi ucis? Tatăăă ... ! Vei auzi ... Vei auzi strigăt Ca un urlet planetar, Deodată țâșnit Când Iisus asemeni nouă Nu va mai putea răbda! Și va striga: Tatăăă ... ! Mi-am așezat ramuri De salcie La poarta Ierusalimului Din inima mea și Cu toată puterea strig: OSAANA! Cel care mântuie a sosit! Referință
DE SFINTELE FLORII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347807_a_349136]
-
sălbăticie și măreție totodată, este pe mare. Ca într-un vis. Cum am putut visa ceva ce nu am văzut niciodată”. Valurile erau imense. Veneau val după val, precum companiile unei armate pornită la luptă. Se auzea un vuiet precum urletul puternic al oștirii în plin atac, când valurile se spărgeau de digurile ce protejau petecul de nisip al plajei. Tone de apă treceau peste stabilopozi,[3] împrăștiindu-se pe platforma digului. Razele soarelui, ce se strecurau timide printre norii cenușii
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
Articolele Autorului POEM IEȘIT DIN CUTIE 04.10.2013 Frică asta nu vrea să te scrie și are degete noduroase tremurânde că un copil abandonat maturității reci înainte de vreme mi se umflă în buricele pământului ca si cum s-ar înfiripa în urletele tale și-ar muți ideile pe albul foii nedezvirginat încă te-am întins de câteva ori în șiruri de umbre pofta descoperirii te-a pătruns brutal și posesiv că un viol adâncurile pe unde te-am purtat ți-au ars
POEM IEŞIT DIN CUTIE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347889_a_349218]
-
din 27 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului îmi căutai mâinile prin așternutul acela de junglă ca și cum trupului crud lenevit îi lipseau colți de leoaice în linie dreaptă cu buzele mele peste buzele tale muream fără de moarte eram încă fierbinte în urletul marin ce se-nerba în tine și nu mă găseai aruncasem tricoul pe geam să spele urmele-ți desculțe de sete și pantofii i-am azvârlit aveau găuri ce localizau cu precizie andromeda de rece și eu căutam ființa ta metalică
CÂNTEC ÎN METRU RUGINIT de VASILE PIN în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347335_a_348664]
-
Treptat se întunecă și pe un mic platou oștenii își priponesc caii de niște pinteni stâncoși și apoi se tolănesc extenuați pe piatra dură a masivului muntos. Vuietul vântului se aude șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridică urletele sălbatice ale lupilor. Luna inundă cu lumina sa albă și rece regatul munților, iar stelele licăre într-un joc fascinant. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / ÎN ZORI Reapar zorii.Ceata de vânători continuă să escaladeze muntele, în timp ce nori albi se perindă pe
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
acea învălmășeală, la hotarul disperării, vânătorii cu săbiile le tăie capetele și aproape instantaneu alții cu sulițe și țepușe le străpung inimile. Din curte din arcuri se lansează săgeți spre metereze. Acestea țintesc pieptul oamenilor nopții care se prăbușesc în urlete îngrozitoare. Disperarea vampirilor loviți prin surprindere în curtea palatului îi panică pe confrații lor ascunși în turnurile întunecate. Aceștia se aruncă în vâltoarea bătăliei dar se trezesc săgetați de arcași. Pe terasa unui turn apare din flăcări Paloș. PALOȘ: (cu
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
Arnăutu îl izbește puternic cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșnește împroșcându-i din cap până-n picioare. În momentul următor Sasu îi bagă în gură o torță aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbate și încearcă să-i prindă, dar Arnăutu înfige și mai mult țepușa în pieptul său. În cele din urmă Ursuz se prăbușește pe podea iar coroana îi sare alături. BOIER CIOCOIU: (în batjocoră) Ce faci, Majestate
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]