200,946 matches
-
reale? Să fie oare la mijloc arta și regia unui autor care, fie și fără o dezvoltare convingătoare a unui plan, găsește resurse de a funcționa chiar și în absența unui subiect (sau numai cu jumătate din el - ceea ce, la urma urmei, reprezintă un compliment)? Să mai fie vorba și despre așteptările cititorului, care îmbogățesc lectura cu amintirea altor reușite? Poate că despre toate acestea la un loc. Există un personaj al romanului pe lângă care cititorul român nu poate trece, oricum
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
Să fie oare la mijloc arta și regia unui autor care, fie și fără o dezvoltare convingătoare a unui plan, găsește resurse de a funcționa chiar și în absența unui subiect (sau numai cu jumătate din el - ceea ce, la urma urmei, reprezintă un compliment)? Să mai fie vorba și despre așteptările cititorului, care îmbogățesc lectura cu amintirea altor reușite? Poate că despre toate acestea la un loc. Există un personaj al romanului pe lângă care cititorul român nu poate trece, oricum, nepăsător
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
rînd al acestor două cărți, încît publicarea lor era fără îndoială un act necesar, fie și numai pentru că tinerii nu prea citesc ziare și era păcat să nu ajungă la inimile lor sensibile un așa exemplu de rebeliune. Pentru că, fără urmă de ironie, Dan Petrescu este un model în acest sens. Nu sînt mulți cei care ne reamintesc azi că trăim într-o țară liberă și că putem să spunem ce credem, că sîntem liberi să ne facem de rîs dacă
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
insistent să nu ies din sfera doctă și să produc studii cît mai savante, alții, cînd încerc această formulă, îmi spun că se plictisesc. Așa s-a întîmplat, de pildă, cînd cu incursiunile mele pe piața de idei occidentală, pe urmele utopiilor occidentale, suportate de Național mai abitir decît de o revistă pur culturală: prostii, savantlîcuri fără rost, nu vezi că în România se moare de foame? Ca să fiu sincer, nu prea văd, deși admit că în unele zone se tinde
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
Dialogul a avut loc la standul Editurii Hanser unde a acceptat să stăm de vorbă, senin și liniștit, în fața microfonului, în vîltoarea și forfota atît de specifice Salonului de Carte de la Frankfurt pe Main. R.B.: Domnule Rüdiger Safranski, cam în urmă cu cinci ani a apărut cartea d-voastră Wieviel Wahrheit braucht der Mensch?/ De cît adevăr are nevoie omul. Deci, de cît adevăr avem nevoie azi? R.S.: În primul rînd, avem nevoie de mult mai puține informații decît cele care
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
Și aceasta este o mare problemă, azi. Vorbim de adevăr, dar în fond - e lucru știut - nici nu există un singur adevăr... Dacă mă refer numai la țara din care provin și pentru care realizez emisiuni radiofonice - România -, acolo, în urmă cu zece ani, s-a produs acea "revoluție televizată", iar termenul de "sindromul Timișoara" s-a impus și în mass-media din Occident. Opinia publică a fost bombardată cu imagini și informații de tot felul, care apoi au fost infirmate. Nici
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
e o competiție joasă, "în vacarmul tîrgului", cum afirmă poetul, ci un mod limpede și democratic de vot. Ipocrizia nu constă, cum pare a crede poetul, în a avansa mai multe nume (și ce nume!), spre a ne opri la urmă la unul singur; ea ar consta, din contra, în a induce opiniei publice ideea că juriul a știut din capul locului premiatul, fără dubii, fără dezbateri. Tocmai fiindcă numele sînt cele care sînt, alegerea e delicată și dificilă. Și la
Semnificația unui gest by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15101_a_16426]
-
înfiat prin Queens/ sau crescut fără griji prin Manhattan, viitor de apaș/ în St. Museum of Natural History, colț cu Brâncuși în/ Metropolitan Museum of Art, lecție frîntă pe genunchi ca/ vreascurile uscate în pădurea de acasă, mult prea în urmă/ dar vie aici într-un apartament din Broadway" (ibidem). De reținut, în această imagine de junglă a hipercivilizației, discret punctată de reminiscențe românești, contribuția onomasticii și toponimiei, precum un acompaniament insinuant, de-o specifică sonoritate, un orfism à la page
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
nici o explicație. Atingînd un punct contemplativ (un gol ce instrumentează substanța poeziei, venită parcă din afară, din mirajul citadinismului american), poetul își dă seama de constanța izolării (inadaptării) sale, de lăuntrică factură, manifestîndu-se indiferent de situarea sa pe meridiane: "la urma urmei, fugi de acasă pentru a fi fericită/ sau pentru că fericirea de-acolo nu te mai satisface,/ pare monotonă, la fel de monotonă ca viața de aici,/ chinuită între cîțiva dolari, datorii, speranțe,/ cu șevaletul uitat în debara, uleiurile uscate,/ cu gîndul
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
explicație. Atingînd un punct contemplativ (un gol ce instrumentează substanța poeziei, venită parcă din afară, din mirajul citadinismului american), poetul își dă seama de constanța izolării (inadaptării) sale, de lăuntrică factură, manifestîndu-se indiferent de situarea sa pe meridiane: "la urma urmei, fugi de acasă pentru a fi fericită/ sau pentru că fericirea de-acolo nu te mai satisface,/ pare monotonă, la fel de monotonă ca viața de aici,/ chinuită între cîțiva dolari, datorii, speranțe,/ cu șevaletul uitat în debara, uleiurile uscate,/ cu gîndul la
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
ca o universitate alternativă, mi-au îndrumat lecturile, mi-au îndreptat gustul, m-au hrănit cu informație intelectuală. Tot o mirare fantastică a fost să văd solidaritatea și continuitatea acestui grup de oameni constituit cu (atunci) douăzeci de ani în urmă și de fapt continuat cu cel puțin încă 20 de ani. Cu unii din ei am început să mă întâlnesc foarte des, zilnic aproape, cu alții periodic. Mai ales la Doinaș acasă se întâlnea câteodată grupul, spre anxietatea soției, Irinel
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
atunci când erau împreună, era ceva formidabil, ca la Junimea, presupun, un amestec de voioșie și de inteligență și de erudiție care nu-și găsea egalul, cred, în toată România acelor vremuri. Narativ dominau Gary Sârbu și Dominic Stanca, cel din urmă prin imaginar-dramatic, cel dintâi prin experiența lui colosală, care-l ducea de la culmile olimpice ale filozofiei lui Blaga, al cărui asistent apucase să și fie scurtă vreme, până la grozăviile războiului de pe frontul de est la care fusese silit să participe
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
înțelept devin simple jocuri în "poveștile" din cele două manuale. Iată cum sună un dialog "socratic" între Ruxi și prietena ei cea mai bună: " Isabela, de ce vorbesc oamenii? Isabela a strîns din buze de parcă ar fi vrut să fluiere, pe urmă a spus rar: - Cred că oamenii vorbesc pentru că vor ca ceilalți să afle ce cred și ce simt ei. - Dar dacă n-ar vrea ca ceilalți să afle ce cred și ce simt ei? Isabela se gîndi o clipă, apoi
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
Zuccato, Maria Luisa Vezzali. Selecția nu a fost deloc ușoară avînd în vedere că astăzi, în italiană, scriu circa opt sute de poeți. în afara acestui tip de culegeri, cu caracter general, există multe altele, între care și cel tematic. Acestuia din urmă îi aparține și antologia apărută cu cîteva luni în urmă Poeții melancoliei (I poeti della malinconia, a cura di Biancamaria Frabotta, Donzelli editore, Roma, 2001). Avînd în vedere geneza (congresul ținut la Roma în 1999, ale cărui "roade tipografice", se
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
avînd în vedere că astăzi, în italiană, scriu circa opt sute de poeți. în afara acestui tip de culegeri, cu caracter general, există multe altele, între care și cel tematic. Acestuia din urmă îi aparține și antologia apărută cu cîteva luni în urmă Poeții melancoliei (I poeti della malinconia, a cura di Biancamaria Frabotta, Donzelli editore, Roma, 2001). Avînd în vedere geneza (congresul ținut la Roma în 1999, ale cărui "roade tipografice", se văd, în afara prezentului volum, în cel precedent, Arcipelago malinconia), tomul
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
2-3) sînt precedate de o competentă prezentare, datorată unui specialist. în ultima secțiune, singura care pune alături patru și nu doar trei creatori - Iosif Brodski, Izet Sarailic, Milo de Angelis și Ana Blandiana - sînt găzduite trei poezii ale acesteia din urmă împreună cu versiunea lor italiană datorată românistului Bruno Mazzoni și poetei Biancamaria Frabotta. În afara unei foarte bine venite fișe biobibliografice, consistentă și deloc aseptică, Bruno Mazzoni prezintă sintetic creația poetei noastre în studiul Ana Blandiana. L'ombra delle parole. Urmărind traiectoria
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
la sută din vechii lucrători cu ochiul și timpanul. Dar toate calculele pălesc în fața evidenței că, deși "radical înnoit", Serviciul Român de Informații se ocupa exact cu aceleași măgării care făcuseră faima odioasei Securități. Ce altceva să fi făcut, la urma urmelor, când în fruntea ei se găsea un fost colaborator "amnezic" al Securității și când statul a ajuns să reprezinte doar forma de organizare a noii mafii politico-economice? Cunosc destul de bine situația din orașele transilvănene, unde biografia securiștilor s-a
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
sută din vechii lucrători cu ochiul și timpanul. Dar toate calculele pălesc în fața evidenței că, deși "radical înnoit", Serviciul Român de Informații se ocupa exact cu aceleași măgării care făcuseră faima odioasei Securități. Ce altceva să fi făcut, la urma urmelor, când în fruntea ei se găsea un fost colaborator "amnezic" al Securității și când statul a ajuns să reprezinte doar forma de organizare a noii mafii politico-economice? Cunosc destul de bine situația din orașele transilvănene, unde biografia securiștilor s-a schimbat
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
piața, copiii de ieri, azi absolvenți insubordonabili și artiști lucizi, refuză ostentativ negustoria, muzeul, spațiile consacrate și mitologiile țepene. Dacă părinții luau de mînă estetismul și fugeau împreună în atelier și în sala de expoziție ca să nu-i prindă din urmă implicarea în istorie, ideologiile impuse și crampoanele realismului socialist, copiii coboară acum în stradă, se iau de piept cu istoria, abhoră estetismul și muzeul, recuperează militantismul pierdut și ideologiile corespunzătoare. Prin expresiile alternative, de la happening la performance , de la instalație la
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
tridimensională. Așadar, artistul e bine! Piața mijește, lumea se mișcă și vine eclipsa. Cealaltă, pentru că aceea despre care e vorba aici a trecut nu de mult! P.S. O variantă a acestui text a fost scrisă, cu vreo doi-trei ani în urmă, pentru revista Dilema. Sau poate pentru puiul său Vineri! Cam așa se vedea atunci artistul și se întrezărea piața de artă. Și acum este exact la fel în ceea ce privește relația artei cu mediul economic, însă cu mica diferență că instrumentele pieței
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
cel ce gândește să-și răscumpere patria lui din robia tirănească întâi trebuie să caute folosul cel de obște [...] Iar a începe cineva lucrul căutând numai folosul său osebit și nu de obște, cum acești scriși mai sus căuta, pe urmă ocară și alte rele se întâmplă". O delegație este trimisă pentru a-l opri pe Haizler - orice mișcare de trupe ar atrage invazia turcilor și tătarilor și pustiirea țării. "Neamțul" însă vede în altă lumină situația, așa cum o vor vedea
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
neamți, parola, ce le-ați călcat și toate legăturile și ați stricat și parola". Cât despre "folosul de obște", și aici funcționează alte criterii, căci "Haizler zise că nu să poate nici o mântuință fără primejdie și făr' de pagubă". Până la urmă "neamțul" este luat prizonier de turci și mai are ocazia să-i spună lui Brâncoveanu câteva cuvinte memorabile: "...de sunt și rob, astăzi am căzut în robie, iară tu ești rob de când te-au făcut tată-tău". Adevărul este că
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
data asta salve de tun, mai bine zis prin defecțiunea tragerilor din momentul înscăunarii: "însă două tunuri s-au slobozit, iar unul nu s-au putut slobozi, de care zicea mulți că va fi acesta un semn rău, însă pă urmă s-au văzut că sunt băbești cuvinte" (deși mă simt ispitită, nu mă voi opri asupra acestei formulări cu o excepțională valoare narativă: oare cronicarul folosește conștient tehnica "suspense-ului", sau alături de el scrie însăși viața care curge?). Desfășurarea ulterioară a
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Constantin Țoiu ABSURDUL este excepționalul din existență. Pe urmă, el intră în forță, în existență și se face normal... Pe ziua de 9 martie 1977, de ziua sfinților mucenici, cinci zile după cutremurul nimicitor, împreună cu Gabi Dimisianu, ne ducem la casieria Uniunii de pe Kiseleff să încasăm niște mici colaborări
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
ce-a luat cu japca tot ce poate fi luat (de la pământuri și fabrici, la funcții și onoruri), țoapei nu-i lipsește decât scaunul de senator sau deputat. N-am nici un motiv să plâng de mila P.S.D.-ului, pentru că, până la urmă, conjurația mediocrităților va ști să triumfe. Plâng, însă, de mila a ceea ce-ar trebui să fie opoziția. După un an și jumătate de sângeros atac al ex-comuniștilor la fibra națională, încă nu s-a ridicat, din praful nimicniciei și
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]