10,389 matches
-
nimeni nu a văzut nimic erau ocupați, preocupați de nimicul cotidian liniștea îmi devasta tâmplele obosite în picioare a mai rămas un ultim arbust, cuvântul, prea mic pentru lumea asta mare cu pletele în vânt duc flori căzute prin iarba uscată de focul aprig ce ardea în mine aștern pe o coală goală dureri,tristeți din vremuri reci și seci îmi este atât de frig, aici, lângă voi nu cer decât o rază de iubire Citește mai mult DOAR ATÂTastăzi e
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
pot acum a ascultaîn tristul amurgpriveam la eaîncet-încetse prăbușeape solun strop de sânge și nămol... XVIII. LACRIMI MUTE, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016. LACRIMI MUTE meleaguri mute nimic nu adie doar frunza uscată de vie adie nu-i vie știi doar... suflet sărman trecut-a timpul e târziu o viață frântă de ce să plâng aici și lacrimile-s mute un ultim cer pe cer nu cer nimic decât un cer pe cer aș
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
un ultim cer pe cer nu cer nimic decât un cer pe cer aș vrea să plâng dar lacrimile-s mute oare sunt viu tu crezi că știu și dacă știu... Citește mai mult LACRIMI MUTEmeleaguri mutenimic nu adiedoar frunza uscată de vieadienu-i vieștii doar...suflet sărmantrecut-a timpule târziuo viață frântăde ce să plângaici și lacrimile-s muteun ultim cerpe cernu cer nimicdecât un cerpe ceraș vrea să plângdar lacrimile-s muteoare sunt viutu crezi că știuși dacă știu...... XIX. ULCIOARE
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
pe țărmsă zidească alte lumilas trupul ofrandăpentru păcatele lumii... XXXIII. AM SCRIS PE UN CIOT, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016. AM SCRIS PE UN CIOT aseară am desprins gândurile de pe pereți erau uscate și reci am plecat către tine apoi căutând un cuvânt,o speranță pentru noi nu îmi pasă de anii ce pleacă,ce vin iubesc viața privesc drumul ce ne desparte am ochii nesătui să sorb lumina alerg prin infinitul dintre
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
jupuit. Atunci cineva a venit cu ideea împletitului. Se găseau pe jos fel de fel de buruieni pe care dacă știai cum să le împletești ieșea o acoperitoare pe care o puteai croii cum îți convine. Cu timpul însă se uscau și cădeau toate bețele buruienii rămânăn doar niște fire răzlețe. Mintea femeii atunci a sclipit și i a venit ideea de a împleti firele și în felul acesta s- a năcut împletitura. Ea a evoluat în timp și a ajuns
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își scutură parfumul de poame și de miere. Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, Auzi cum se frământă, plângând că se usucă, Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi - Și chiar cum crapă-n ramuri, furiș, coaja pe nucă. Se-ntoarce-n tină frunza, să se tranforme-n viață, Ca niște furi, pe ceruri, se înmulțesc și norii, Ne văruiește bruma în orice dimineață
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
golașe Și m-am prelins în sânu-i uscat și ruginiu, Dar m-au secat fiori de iad și gheață, Simțindu-i inima bătând în clocot viu. Copilă când eram, știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce-i pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
din dinți, apatic, la răscruci de nouri ploaia-și strânge lacrimi. Mai ascunde Doamne! ceara din apusuri mierea plânge buza șterselor iubiri, dă tristețea mării s-o adoarmă-n fluxuri alungând tăcerea morții din priviri. Șterge-nsingurarea somnului din cuiburi creanga uscă dorul plânsului de cuci depărtări-n suflet i s-a scris cu doruri, viața-și plânge moartea pe sub coji de nuci. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: RUGA TOAMNEI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14
RUGA TOAMNEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384387_a_385716]
-
Sensibil! ,,Culorile sunt obsesia mea zilnică, bucuria și tortura.”Claude Monet Și a mea la fel...! A mai trecut o zi și-n zborul ei încerc să-mi prind o amintire, un gând sau orice altceva, care să nu-mi usuce sufletul, atunci când voi avea timp pentru vreo odihnă mai îndelungată. E poate cel mai amprentat timp al zilei, acesta aproape de asfințitul soarelui, când liniștea e numai a mea, când parfumul din grădină numai eu îl strâng și știu a-l
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
vostru e câștigul: să fiți mari, să fiți bogați... Tot ce scrieți, e cenușă... și nici ea n-o să rămână! Conștiimnța nu vă mustră, căci ce scoteți voi din gură E otravă blresetemată: pirul nu se prinde-n arătură... Se usucă. Tot ce-atingeți se preface-n fum și zgură. Vai, cât de bine-ați reușit! Ce succes, pigmei vânduți: Limba dulce o ciuntirăți..., sclavi perverși și-mbogățiți. Căci de straie-ați dezbrăcat-o, lipsind-o de conținut... Și-ați uitat
21 MARTIE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384678_a_386007]
-
apei - - o atmosferă pe care o putem respira și străbate, fără a avea teamă că nu ne mai întoarcem . - Omul, însă, vine el și taie pădurea luând umbra pământului, taie copacul și îl bagă pe foc, deși avea atâtea crengi uscate pe jos, sapă hăuri imense în mantaua pământului lăsându i goluri imense în sufletul lui plutitor, îi topește piatra și o aruncă în ceruri, în tot ce e viu, îi oprește cursul firesc al apelor lui curgătoare tăindu-le drumul
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
nu vorbiți pe limba lui. Ia lăsați-mă pe mine! Menjünk uram szamár,Victor baci!!! Tata: Țin-te, Mărine, că plecă măgarul! Să trăiți, domnu’ șef ! Mulțumim! Fiul:Bă taicule, a dracului jigodie și măgarul nostru. Nici nu i se uscă bine cerneala pe pașaport și, gata, se și crede ungur. Se face că nu mai înțelege ce-i spunem în limba română. Tata: Ehei, Mărine, n-avem decât să punem mâna să învățăm o limbă străină. Că, uite, nu știi
CU MĂGARUL LA FESTIVAL (SCENETA JUCATĂ LA PODUL PESTE RÂUL OLT, CU OCAZIA DESCHIDERII CELEI DE-A XXI EDIȚII A FESTIVALULUI DE UMOR:„OLTENII ȘI RESTU’ LUMII”, ÎN ZIUA DE 8.OCTOMBRIE 2015 de NICOLAIE DI [Corola-blog/BlogPost/382352_a_383681]
-
calce cu vreun papuc pe coasă. Nu rîdeți, spaima lumii ne ciocăne la ușă, Mai dați cu busuiocul, mai stați pe coji de nucă! De-aceea plînge-n noapte, subit, cîte-o păpușă, Fiindcă o sete-n oase ne bea și ne usucă. Referință Bibliografică: CETATEA PROSCRISĂ / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CETATEA PROSCRISǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382429_a_383758]
-
și cu chitare Și apoi întreaga noapte Petreceau în lanuri coapte, Ori în iarba foșnitoare Privind luna visătoare? De ce toamna e pustie? Ce se-ntâmplă pe câmpie? Unde s-a ascuns albina? De ce s-a-ntristat grădina? De ce frunza se usucă? De ce are dor de ducă Chiar și rața din ogradă? Vine iarna cu...zăpadă! Referință Bibliografică: CE SE-NTÂMPLĂ? / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol
CE SE-NTÂMPLĂ? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382440_a_383769]
-
crusta ta solzoasă de șopârlă, Mi-aș construi hamacul infantil. De sete te-aș sorbi ca pe o gârlă în care s-a-necat un crocodil. Iubita mea de iad, dar și de rai! Nu mai sunt frunze, s-a uscat și rugul. S-au copt trei mere. Dă-mi -le și hai! Să îți acopăr de ispite, nudul. Referință Bibliografică: ANOTIMPUL ISPITELOR / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ANOTIMPUL ISPITELOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382453_a_383782]
-
Toată lumina din jurul ei i-ar mângâia petalele însângerate, iar ea ar fi regina. Așa era floarea mea, prietena mea din adolescență. (Se apropie de ușa roșie.) A plâns mult când am plecat. Dacă vântul în încercarea de a-i usca roua lacrimilor de pe îmbujoratele petale le-a răpit? Nu, nu pot să cred că a fost atât de crud. Să încerc ușa cea roșie. (Bate la ușă. Ușa se deschide și se arată în spatele ușii o țigancă bătrână.) X: Am
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ea, prietena mea din adolescență, că eu sunt precum roua ce cade peste natură vara, în zori. Răcoresc, sunt plin de energie o clipă, pe urmă, când soarele își deschide ochiul în văzduh și își aruncă privirea spre pământ, mă usuc ca pomul fără rădăcini. M-a îndemnat să mă înalț, să devin izvor, dar eu râdeam și preferam răcoarea din zori, fără să mă gândesc la focul ce mă pândea din umbră. (Se ridică de pe valiză.) Da! Ușa albă! Poate
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
altor uși și se transformă într-un tânăr plin de viață.) X: Ce nebunie! (Se retrage speriat spre valiza lui.) Bătrânul: Câtă fericire! Câtă verdeață! Câtă lumină! Câtă tinerețe! (Câteva raze de soare aleargă după el.) Soarele! Vrea să-mi usuce chipul și să îmbătrânesc iarăși. Să mă ascund. (Intră pe ușa verde și o închide în urma lui.) X: Iarăși am greșit. O să încerc ușa galbenă. (Merge spre ușa galbenă. Bate la ușă. Ușa se deschide și se arată o copilă
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
UNEI EPOCI DEZUMANIZATE Autor: Octavian Ghergheli Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a așternut noroiul peste pământul trist, Ce-și plânge în tăcere țărâna cea scârbită De Falsitate, plină... E-arid de nedescris, Uscat de Vanitate și viață Ipocrită. Căci Răutatea lumii se simte chiar și-Apoi, ' Nălțând aripi de-otravă, ca 'cea Pasăre Phoenix Ce caută drogată precum niște strigoi, Să își hrănească Ura din Eu-l cel demonic... Dualitatea minții îneacă-un
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
clipei să amețesc... Să alerg cu gândul și să urlu în ploaie , Iar în pleoapele ce iar clipesc Cerul să nu se scurgă în uitare... Vreau să mă ascund de tine în florile... Ce inundă câmpiile orizontului , Să simt vântul uscat din deșert Rătăcind prin briză sărată a oceanului ... Vreau să ascult dintre valuri ... Ritmul apei în nemișcarea clipei , Să -ți uit tăcerea de pe maluri Și umbră ta desenata-n colțul aripei... Vreau să respir văzduhul ... Prin picăturile calde să dansez
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
care se destind în teatre-accesorii. Cele trei pahare, cu niveluri patru, sunt în anchetare la un idolatru. TURNURILE GEMENE Nu două turnuri gemene, cinci se ridică-n cer spre neființă, făcute nu-s din fier și cremene ci, din lacrimi uscate-n neștiință. Trei se văd bine, sunt manipulate de întuneric scurs în loc umbros, sunt cele mai expuse și mai vătămate de bezne, vânate pentr-un descărnat craniu de os. Două sunt adolescente încă, discret pălăvrăgesc ca fetele și ele, visează
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Imaginatie > EMIL SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIȚIE - POEME (2) Autor: Emil Sauciuc Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului OAMENI DE PĂMÂNT Tabloul unu Trei trupuri de pământ colțoase și pietrificate, se uscă-n asprul vânt de vremuri erodate. Tabloul doi Trei corpuri ce arată șase și un sfert de timp mușcă din partea lor curată, din ele însele, din anotimp. Tabloul trei Trupurile olărind se ridică modelate de iarba-pământ, nepurtând ură sau pică
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
amintire de agățat în grindă La oglindă Suflet răsărit Când de pe drum Veneau Mirosuri de feridă Din alte vremuri Rătăcite în pridvorul vieții Când toți credeam Că vom fi veșnici Și vom iubi Ca să ne ajungă Neînchipuindu-ne Că se usucă vrejul Și pruna trece în stadiul smochinei argintii că plânsul de copil e un zadarnic cântec ce nici măcar copii tăi nu îl vor auzi doar pașii aceea din care a venit dansul doar melodiile ce le interpretai voi lua cu
DANSUL UNEI MELODII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382540_a_383869]
-
stare în alta... Spre consolare mi-am zis: frumuseți sunt peste tot, întreaga planetă este frumoasă, numai că de fiecare loc este prinsă o amintire, ca o pioneză înfiptă în creier... Și ca în multe alte dăți, soarele mi-a uscat de îndată obrajii. Am trecut de localitatea Aschville, am urcat spre cabanele amenajate în locurile cele mai frumoase ale muntelui Blue Ridge, de lângă acest oraș din Carolina de Nord, continuând drumul minunatelor serpentine prin munți. Un drum îngust, pe care
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
Toate Articolele Autorului Iubirile mă cheamă din zări de amintire dorind ca a mea fire să le mai ia în seamă, s-admir fără de teamă de vreo dezamăgire superba înnoire a codrilor de-aramă. Stau și admir. Adie prin crengile uscate de-atâtea ierni ciudate, un vânt ce le reînvie și-o sfântă armonie tot trupul mi-l străbate când în singurătate cânt plin de bucurie. O tandră tinerețe îmi mângâie ființa. Îmi văd arzând dorința și nu mai simt tristețe
STAU ŞI ADMIR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382612_a_383941]