25,587 matches
-
luminos, fără ploi, iar Soarele Încălzea și lumina sufletele oamenilor plini de nevoi și de binefacerile dictaturii muncitorești. Într-o zi În care cutreierând peste Întinsurile lanurilor de porumb, aproape bun de recoltat, peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că În curând vor fi deposedate de ciorchinii cu boabe aurii ce se vor transforma În lacrimi de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
literaturii și găsește una, care, într-adevăr, o diferențiază, dar nu este... poetică. Textele care rezultă din această strădanie sunt abracadabrante și nu emoționează: „Gargară / cu supa / de particule, / tichetul pierdut / al ceasului / apărat, / în palma / psalmului/ credul. // Mestec / miezul uscat / al strigătului / umed... / diger/ refularea ideii, / piesă metalică / refuzată.“ (Compostare) Originalitatea de acest fel este lipsită de lirism ca și versificarea mecanică și desuetă, despre care vorbeam la început. De fapt, nici nu ar trebui numită originalitate, ci extravaganță. A
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
face remarcat de cititori. Cititorii îl remarcă, într-adevăr, dar îi și aruncă, îngroziți, cartea din mâini. Cum ar putea rămâne indiferenți când descoperă, în aproape fiecare poem, imagini de o mare cruzime, evocând Evul Mediu: „femeia urâtă cu sânii uscați / zace pe eșafodul / din fața porții în așteptarea / celui ce va ridica piatra“; „cu limba scoasă de un cot / îți retez carotida / să simt otrava / ca pe bunavestire“ etc. Cât privește lirismul, el a fost de multă vreme strangulat de autor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma „bube șiroind“ nu este în spiritul limbii române. Pot „șiroi“ sângele, puroiul etc., nu bubele. De altfel, în carte apar și alte formulări improprii, de exemplu Ontologia existenței simple care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
special, cu mască, mănuși, ciorapi etc. și din nou: "La gard adunarea!" După o oră, absolvenții cad leșinați. Comanda: "Dezechiparea!", îi descotorosește de cauciucul de pe ei. Să reluăm, de ce se tem oamenii? Nimeni nu răspunde. Toți au fețele livide, buzele uscate și oxigenul inspirat nu-i satisface. Hai, de ce se tem oamenii? În pluton era un absolvent micuț, cuminte și deloc conflictual. Pentru prima dată se amestecă în vorbă. De colonei. Cataramă rămîne împietrit și repetă întrebarea: De cine? De colonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spune pentru el. Aleargă printre tarabe, ochii caută piersici, dar putea găsi orice, numai de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș urît de tot, cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape aleargă spre spital. Totul este învelit cu hîrtie, ca să nu se mai vadă. Ce mult ai întîrziat..., reproșează moale soția. Dragoș dezvelește comoara cu frica celui prins cu mîța în sac. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai erau trei amici și pe banca de sub nuc cu măsuță pe măsură, se bea bere. Nu bem vodcă, bem bere, avertizează gazda. Dar eu nu le am cu berea..., se codește Vasile. Atunci bea vodcă. Bărbații vorbesc verzi și uscate, beau cu lăcomie și mănîncă salamul ultimului musafir. Noi plecăm în Spania, l-au anunțat tovarășii de masă. Ce să faceți voi acolo? Lăsați copii, neveste, neamuri și vă duceți aiurea, să vagabondați pe acolo? Se dau salarii foarte mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul "înghițiturilor în sec" ale unui aspirant. Și dumneavoastră, ce veți...? Și noi vom... Se încearcă înghițirea salivei de către cel care răspunde, dar are gura uscată și, din acest motiv, înghite cam des. Unul pare mai dezinvolt și acela este Rodion. Și mata? Ce vei face? Antevorbitorii mei bat cîmpii.. Fără atac la persoană... Eu voi face și voi drege, dar ei... Te știu de elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu pot să le spun. Parșivu, spaima cuțitarilor, pistolarilor, ninjiștilor și parșivilor, a căzut lat, inert ca un tăbîltoc, în plasa drăcoaicei Rodica. Hai cu mine la Soare Apune, o ruga Ceaun cu o voce seacă, ieșită dintr-o gură uscată. Și mama? Doamne, s-o las pe mama singură, fără nimeni pe lume? Această poziție fermă l-a făcut pe Parșivu să accepte și nenorocitul de arest din Vaslui. Deși zilnic le amintea polițiștilor "drepturile omului", aceștia aveau o memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vitele satului umblau flămînde cît era ziua de lungă și așteptau venirea serii ca să se îndestuleze cu buruieni aduse în saci enormi de către stăpînii lor. Oamenii mergeau la pădure sau prin ogoarele cu porumb și floarea soarelui și culegeau fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă și moale ca mătasea de porumb în pîrg. Proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot, cum a concluzionat satul. Fiind mai "prostuță" acum, unii flăcăi, fără suflet, îi promiteau verzi și uscate, iar Lara îi accepta în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau și o ajutau cu ce puteau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Veta mi-a spus că nu-i bine așa..., și tot satul n-o scotea din cucoană. Băieții au fost cu uratul și coana Veta i-a pupat cu foc, le-a dat cîte 25 de lei, mere, pere, prune uscate, hidromel și alte bunătăți. Vă momește, dragii mamii. Își întinde scorpia plasa. Doamne ferește de japița asta! scîncea Aneta. Lumea spune că popa a lăudat-o în biserică. Spune că a cumpărat un nou clopot din banii ei. De unde bani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nici o țintă Cozmin, un flăcău handicapat și al nimănui. Este mereu flămînd și ochii săi caută obsesiv ceva de mîncare. Handicapul lui Cozmin este mintal, nu însă foarte pronunțat. Cineva l-a pus să care un cărucior, plin cu crengi uscate, luate din pădure. Cozmin tîra căruciorul și crengile zgîrîiau toate mașinile parcate. Bietul băiat nu se sinchisea, rîdea satisfăcut că producea o pagubă barosanilor cu mașini. Oamenii de pe strada Florilor îl foloseau la diverse treburi și-l compensau cu puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
maxilarul lui Dumnezeu. Limbricii târgului și-au recâștigat dreptul suprem de parazit într-o pagină de istorie. Revoluție! Sub acea vestimentație sărăcăcioasă se ascundea un copil scund: părul creț, capul plecat, umerii lăsați, palmele mărunte, privirea tristă, buzele cărnoase, mereu uscate, obrajii alungiți, tot mai alungiți. Un copil parcă coborât dintr-un Renoir, pentru a face echilibristică pe o balustradă de pod deasupra Senei. (Intenția spărgea cercuri concentrice.) Nostalgia adâncului sfredelea cerul. Gândurile încețoșau oglinda, țăndări de apă pe un cadran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
60 (a douăsprezecea mireasă astrală a poetului) a scos din poșetă un ciob de oglindă: obrajii căzuți, ochii spălăciți, buze vineții, bucle tip Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce nu se lasă întinsă și o jumătate de lingură cu gem de caise. În stomac cârtițele făceau tumbe. Gata, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mea este ulucul puștii, pupă ulucul, răcar, îngenunchează și pupă ulucul! Pupă, în pizda mă-ti, arma, apleacă-te, arcuiește-ți șalele, ca o vioară te vreau, soldat, ca o vioară. Pluton? Ce pluton sunteți, bă? Un braț de vreascuri uscate, asta sunteți, un braț de vreascuri, trosniți din toate încheieturile, partidul vă îmbracă, partidul vă educă, partidul vă hrănește, iar voi vă mișcați ca niște babe căcăcioase! Scot eu untul din voi, ia te uită ce guri de vădane au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumină; holul de la unu era luminat cu o lampă, acolo erau "famuiștii", ăia cu o șatră de copii. Tu, închide-ți ușa, că năvălesc scamele! Frate-tu îi scamă, curvă, acesta-i copil! Stai deoparte că sar lățăii pe mine, uscato! Nu vezi că roade șancăru-n tine? Ai dat sculament la toată armata Sibiului. I-am dat și lu bărbat-tu, proasto! Crezi că el este sfântul Bartolomeu cel fără de pulă? Te omor, mizerabilo! Te omor, îl omor pe el, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gratii creșteau până la cer. O grădină vară se învecina cu o grădină iarnă, fără ca florile să înghețe, fără ca țurțurii să pălească. O grădină toamna se învecina cu o grădină primăvara și barza își făcea cuib într-un morman de frunze uscate. La balamuc se întâmplă să fie toamnă în toate intențiile lui Dumnezeu. În grădina lui Petru, gratiile pocneau muguri; Petru culegea florile, cu grijă, fără să tulbure parfumul ferului forjat; Petru ascundea florile după icoană; în zori, la mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spate, roua descuie ușa, soarele trage zăvorul, fereastră în firul de iarbă. Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
roșie, mâzgălea noaptea cu lumină, luna spăla cămăși de sfinți pe malul gârlei, cineva scapără chibrituri în cer: O să plouă. Mai bine ai trece, Dumnezeule, lumina prin sită decât printre gratii! Petru a adormit ca un prunc pe o rogojină uscată; luna, sub fereastră, împletea pănuși de păpușoi. Neliniștea este sora mai mică a morții, vine de mai multe ori: întâi, așa, ca de "bună ziua!", apoi ca de "ce mai faci?", mai târziu, când ți se pare că te-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și ceară iertare, smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul furnicilor. No, gata, ajunge! Nu mai bate câmpii! Tacă-ți gura, că te croiesc peste meliță! Îndrugi verzi și uscate, te ascult de-o oră, dar nu înțeleg nimic. Măi copile, tu ești bolând de-a binelea. Asta ne mai lipsea nouă aici în creierul munților. Nu ești în stare să ucizi o găină! Auzi la el, patru morți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oasele prin pustietatea asta. Eu m-am prăbușit de pe marginea oalei cu lapte, atât am râvnit în 3 ani de ascultare la vaci. Canon: o lună am cărat apă cu coșarca de la Bistrița până aici, 2 kilometri. Ajungeam cu nuielele uscate și o luam de la capăt. Stai mata cuminte aici, în chilie. După slujbă vine părintele Ioan să te spovedească. Vezi, ai pe masă un îndreptar pentru mărturisire, citește-l și scrie prin câte ai trecut. Scrie-le pe înțelesul părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frântă în vin, despre un rămas bun. Pe cine să mai vinzi, pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de cer: Ochii nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fântână, casă, necurății în intențiile Tatălui. Taie ce-i uscat, arde ce este putred, aruncă peste umăr ce-i vechi, îngroapă necinstea și o ia de la capăt! Păstrează pentru tine atât cât să-ți umezești buzele, păcatul zace cu limba uscată doar în sângele ce a uitat curgerea spre izvor. Ești în lume cu umerii tăi, cu palmele tale, coastele, fruntea, irișii, limba, pentru Sine te-a lăsat Dumnezeu cu venele deschise, pentru lume. Învață să deosebești apa după asprimea pietrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]