2,982 matches
-
străvechiul jilț arhieresc râmnicean la data de 2 decembrie 1984. În data de 19 iunie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ridicarea Înaltpreasfințitului Părinte Gherasim în demnitatea de Arhiepiscop al Râmnicului. Drept urmare, în iureșul zilei și în vârtejul timpului, acum la împlinirea a trei ani de la trecerea sa la Domnul nostru Iisus Hristos, mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Înaltpreasfințitul Părintele nostru Arhiepiscop Gherasim a cărui plecare o regretăm foarte mult și astăzi... De ce acest lucru
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A ÎNALTPREASFINŢITULUI PĂRINTE ARHIEPISCOP GHERASIM CRISTEA AL RÂMNICULUI (1914 – 2014)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2 [Corola-blog/BlogPost/374563_a_375892]
-
timpul era bun și ploua puțin. Când în schimb timpul era ploios și apele se umflau, mergeam de-a lungul văii până la puntea de scânduri legănătoare, care fusese construită de săteni peste gârlă și treceam pe acolo, privind cu teamă vârtejul amețitor, tulbure și înspumat al apei care se zvârcolea sălbatic dedesupt. Fiind copii ai acelor locuri le iubeam și eram fascinați de lumea noastră. Ne imaginam ca descinzând din poveștile fraților Grimm pe care le citisem cu asiduitate sau din
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
Și, Dumnezeule, chiar știu o persoană ce-a publicat cât Balzac, sau mai de pe la noi, cât Mihai Beniuc, și ca el, având un troian de titluri, vreo două doctorate, fiind membru a tot felul de uniuni și asociații, umplând în vârtej enciclopediile, dicționarele, antologiile care mai de care... Cum de se poate așa ceva? Când îi oprim? Unde duc unii cultura noastră, ce rămâne copiilor noștri, ce învață ei de la mersul societății noastre după o busolă cu ac strâmbat, ce se alege
DEZAMĂGIRI RICOŞATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373567_a_374896]
-
DE DANIELA POPESCU (MADRID) - PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1694 din 21 august 2015 Toate Articolele Autorului De-ai întreba De-ai întreba vântul, unde mi-a dus gândul, S-ar face vârtejuri de oglinzi în jurul vorbelor tale, S-ar cuminți, poate, pornirea-ți spre tot mai la vale, Și-ar naște curcubee de stele pământul. De-ai întreba marea unde mi-a dus nemișcarea, S-ar naște uragane de alge în jurul vorbelor
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
ei? Nu cumva...Nu, nu! Nu mai vreau coșmarul cu frunzele galbene ca mahmudelele! Mai bine păstrez în memorie imaginea legendarei hore din ziua de Înălțare. Ce horă sclipitoare!.. (din volumul „FERMECATE OBICEIURI”, ed. Școala Gălățeană, 2005) Post-scriptum: Intrat în vârtejul vieții, uitasem numele autorului acelor frumoase versuri încrustate în sufletul meu. Și când am scris această povestire (oct. 2004), din dorința citării acelui poet, am căutat în dicționarele literare numele său. Crezând că-l cheamă tot ca pe vărul său
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
eu eram cea care-i invadase lumea, nu el. Știam că se bucură de ceea ce făcuse. Îi citeam într-un fel absurd, gândurile. M-am reîntors să admir în tăcere simfonia mării. În larg, cineva îmbrăcase crupele mării, într-un vârtej. Nu era niciun nor, nici măcar o briză. În fața mea, zăcea răstignită ca-ntr-o icoană, o scoică. Am luat-o și am dus-o, involuntar, la ureche. Curgea marea prin sângele ei. Simțeam în urletul ei, durerea cu care-și
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
orbește vechi cutume... Și m-ai iubi, topind, ca un vulcan, Adâncurile mele înghețate, Aș înota, sirenă-ntr-un ocean De liniște, nu de singurătate... Iar amândoi, pe-un nor incandescent, Înfierbântați de lava pasiunii, Ne-am contopi într-un vârtej ardent, Uitând de noi, de ce vor zice unii... Întemnițată de iubirea ta, Sclavă ți-aș fi întreaga noastră viață, Pe-o stea cu tine-aș naufragia, Nu ți-aș da drumul până dimineață... Referință Bibliografică: TE-AȘ IUBI... / Camelia Ardelean
TE-AȘ IUBI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371630_a_372959]
-
structura și poziția a tot ce a apărut în urmă declanșării procesului respectiv. Desigur, la nivel individual au apărut unele modificări structurale datorate unor fenomene cosmice, masa însă a rămas aceeași, pierderea ei însemnând dispariția corpului respectiv. Omul însă, în vârtejul evoluției lui, a modificat prin anumite activități acest dat inițial al Pământului. Că fiu al lui Dumnezeu (cum îl înaltă religiile azi), el a crezut că a primit această putere de a interveni în forma inițială a impulsului. Este pentru
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374879_a_376208]
-
atâtea propuneri și nu cedase deși, unele din ele, erau tentante cu adevărat. Chiar se îndrăgostise de doi băieți care, întâmplător, aveau și situații materiale foarte bune. Hotărâtă să-și clădească un viitor după dorința ei, s-a desprins din vârtejul jocului iubirii și a rămas lucidă. Dorea să fie fericită. Iar fericirea pe care o întrezărea atât de aproape și ușor de realizat se baza, printre altele, pe fecioria ei la începutul căsniciei. Dorea să aparțină numai bărbatului pe care
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cânta oda bucuriei peste dealurile înghețate de durere. Cântă, nu pleca mai departe ca și cum nu ai auzit glasul vieții. Zbaterile sunt ale omului. Pentru că vede. Vede binele, vede și răul. Amețit de vârtejurile vieții confundă, aleargă se zbate și cade frânt nu odată sub povara amenințătoare a greului, a urâtului, a săgeților însângerate. Se ridică și aleargă din nou. La capatul unui drum rătăcește peste cărările neștiute, se amestecă în strigătul neputincios al
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CU ULTIMELE PUTERI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce vârtej e-n sens, ce liniște-n zbucium! Nefiresc colinzi ciudata-ți amiază nesuflând în nai, ci într-un vechi bucium ce-abia vibrează. Parcă-ai fi un arc a cărui săgeată caută mereu doritele ținte care-atinse par păsări ce speriate
CU ULTIMELE PUTERI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373838_a_375167]
-
TOAMNA CARE VA SOSI Sosește iarăși toamna cu frunzele de-a valma, Cu cețuri încâlcite printre copacii goi, Să-ți răvășească părul și să-ți înghețe palma, Să-ți ude iar obrajii cu lacrimi și cu ploi. Și-aduce în vârtejuri frunziș uscat și veșted, Așează strai de brumă pe parcuri și alei Și-un fir de lămâiță îți pune iar pe creștet Și-n gene iar îți prinde alai de funigei. Sosește iarăși toamna cu limba amăruie, Cu serile tăcute
TOAMNA CARE VA SOSI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373851_a_375180]
-
ne-a dat cu atâta generozitate. Cu toate astea, adică în pofida evidenței privind dureroasa șubrezenie a fericirii plămădită din comori pe care „le mănâncă moliile și le fură hoții”, până și cei mai lucizi oameni se lasă prinși în atrocele vârtej al interesului și concurenței, cele două motoare sociale ale extrem de discutabilului progres material. Neliniștit și într-o necontenită alergătură (printr-o perpetuă intercondiționare, cele două stări tind statornic spre patologic), omul modern nu mai are nici timpul și nici răbdarea
SĂNĂTATEA – BUNUL CEL MAI DE PREŢ AL OMULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373926_a_375255]
-
nici afectiv-sentimentală, ci contemplativă, reflexivă și interpretativă. Pe scurt: o poezie ce cultivă emoția rece a ideii: Învârtit de lucruri pe degete mă pierd în viața lor în viața celorlalți în consumul acesta mașinal care mă ingerează subit într-un vârtej calm mă citește sub auspiciile nopții de mai din preambulul gândului care nu s-a rotunjit Doar o lumină discretă între ochii mei și perpendiculara mișcării... (Noapte de mai) Suprarealism sui-generis, așadar, cum prea bine se vede, supravegheat, temperat, strunit
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI ION SCOROBETE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374141_a_375470]
-
PRINS SUFLETUL Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-am prins sufletul în spinii lumii, Cănd rătăceam pe dealuri,zbenguind Și căutând făclii,iubind,s-aprind. Mi-am prins gândurile în vârtejul lumii... Am rătăcit privirea în zarea sângerie, Iar macii m-au privit sfios și tremurând. Atunci când mi-a tremurat tristetea-n gând, Am transformat trăirea într-o poezie. Mi-am prins o aripă în norul plumburiu Și-a fulgerat cu
MI-AM PRINS SUFLETUL de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375339_a_376668]
-
Iubirea-i o vrăjeală ce umblă-n pielea goală cu ochi scoși din orbite dar și cu mațe fripte Iubirea-i o poveste prea spusă-i fără veste e-o simplă nebunie eu ție, tu-mi dai mie Iubirea-i vârtej oblu cu mintea-ți prinsă-n cablu la sutele de volți sub crăcănate bolți Iubirea-i vechea gafă neprinsă c-o agrafă se pierde-n remușcare și-n primul val de mare... Referință Bibliografică: Iubirea-i o vrăjeală / Mihaela Tălpău
IUBIREA-I O VRĂJEALĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375368_a_376697]
-
și puterea de a-l urma. Ajuns într-o zonă cu tavanul mai înalt, care semăna foarte mult cu o încăpere, flăcăul se opri, își smulse un fir de păr și îl aprinse de la flacăra felinarului. Imediat se stârni o vârtej de aer rece și în încăpere apăru ca o nălucă o fată atât de frumoasă că bătrânul miner își acoperi o clipă ochii de teama de a nu orbi. Părul lung, de culoarea celui mai curat aur, strălucea risipind întunericul
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
să-mi luminezi, Iar lacrima-ți rotundă să îmi adape setea. Și dac-o fi cândva să-nmugurească rugul Iar barca neputinței o să înalțe vele Atuncea împreună să ne-nvățăm cu jugul Asemeni edecarii pe drumul către stele. Și în vârtejul vieții și-n iureșul trăirii Trecând discret dincolo, ca apa într-un râu, Când spre sfârșit de cale tribut am dat iubirii Tandrețea să ne fie cel mai cumplit desfrâu. Referință Bibliografică: TANDEM / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TANDEM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375549_a_376878]
-
mai frumoase ființe create de însuși Dumnezeu: Femeia. Poetul pătrunde în cele mai tainice locuri ale sufletului, minții și trupului său, aducându-i binemeritatul sacrificiu pe altarul vieții: iubirea. El nu i se substituie acesteia, ci o înalță într-un vârtej amețitor pe culmile cele mai înalte ale dorinței. Și plutesc spre veșnicii cu tine Și topesc pe buze dulce-amor, Și mă pierd în răsuflări divine Și făr-de aripe... pot să zbor. În același timp, el știe să o aducă din
PATIMI ȘI IUBIRI, DRAGOSTE ȘI RECUNOȘTINȚĂ de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375625_a_376954]
-
duce către sălașul veșniciei. Și, mai mult decât orice, pătrunse adevărul strigat cândva de ea. Acum abia se legară hotărât în minte, precum zalele unui lanț, murmurele din apă și sufletele oamenilor morți. Deși erau nenumărați, unii, tineri, alții, bătrâni, vârtejuri de bucurii ori de nevoințe, unii, senini, alții, plini de regrete, Scorbură îi simțea doar ca pe niște unde, unele mai calde, altele, mai reci ori ca pe niște zvonuri, mai blânde sau, dimpotrivă, mai zgomotoase! Atât! Până la urmă îi
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
cât timp încă avea biletul în mână. Atunci cine l-a sustras așa de repede? Era furioasă la culme. Cum toți elevii s-au grăbit să părăsească clasa, nu mai avea pe cine să-și verse întreaga furie. Ieși val vârtej din clasă, nedumerind elevii pe lângă care trecea, aceștia neștiind ce putea să o înfurie atât de tare pe profesoară. Sorin găsi grupul de fete în curtea liceului. Pe lângă Ramona și Angela, se mai afla și Simona, Maria, Nicoleta și Elvira
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
e suspect, ce a fost pur, acum e maculat. Această instabilitate și nesiguranță, această hegemonie a umorilor este însă trăsătura de bază a mahalalei, în care absolut nimic nu este cu adevărat respectabil și unde totul poate fi târât în vârtejul invectivelor”. Cu câțiva ani în urmă încheiam un poem cu cuvintele: „Istoria mahalalelor se repetă!/ Și anii mei, anii tăi, anii copiilor noștri se duc...” Ar trebui schimbată gândirea, comportamentul, măcar al generațiilor viitoare, de revenire la modestia, cugetarea și
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Analize > CORNELIU FLOREA - PUȘCAȘ NUMIT BREBAN Autor: Corneliu Florea Publicat în: Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului intr-odată s-a pornit un vârtej, în jurul unei vorbe aruncată în vânt, ce s-a preschimbat într-o adevărată furtună de vorbe mari și grele, de replici și acuze scrise cu aldine, să facă impresie puternică, vijelioasă de să ia țiglele de pe case. Furtuna boierilor minții
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
înnegrit, a vărsat negru și s-a dus. Avea vreo trei anișori. Mamă-sa n-a mai putut avea alți prunci. Cum îi năștea cum mureau, parcă erau să fie dați morții. Și toți se negreau, ca cel lăsat în vârtej. Eu am văzut multe și am obosit. Am văzut pe fereastra aceasta a casei, în ziua aceea, nepătrunsul care juca imaginii urâte și înfricoșătoare. Eram chemat afară și eram singur în casă. Feciorul baciului meu a fost găsit după o
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
specificau următoarele: Canara - Velichioi pendinte (dependentă) de comuna Carvan, suprafața 2 ha aproximativ, conține piatră de var și construcții; garanția provisorie lei 200. (Monitorul Oficial, 1891:907). Copii nu mai sunt, s-au risipit odată cu creșterea lor, pe la orașe, în vârtejul vieții care i-a îndepărtat de munca câmpului, a grădinăritului, a culesului fructelor, a îngrijirii animalelor și a casei țărănești. Școala, o clădire dreptunghiulară, fără etaj, cu vreo trei încăperi, acum este închisă de mai bine de douăzeci și ceva
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]