2,974 matches
-
-lea, Hoarda de Aur, afectată de lupte intestine, nu mai reprezenta o amenințare reală pentru regatele creștine din estul Europei. Dacă statul mongol era în defensivă, regatul Ungariei, în schimb, sub dinastia angevină, promova o politică activă, expansivă, camuflată sub vălul transparent al cruciatei împotriva păgânilor (tătari) și schismaticilor (ortodocși). Expediția militară din 1359 și impunerea suzeranității ungare în teritoriile est-carpatice se înscrie în această politică ofensivă a regatului de extindere a sferei lui de dominație. Locul unde a "descălecat" voievodul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a încercat să lase în urmă: „În tinerețe, am aruncat discuției cuvântul de lirism absolut. Mulți l-au întâmpinat cu potrivnicie. Astăzi pare sigur că dreptatea a stat de partea acelora, nu a mea. Poezia e încă valoare relativă. E vălul de aparențe și încântare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi” (Cuvânt către poeți, 1941). Încheiere, ultimul poem din Joc secund, aduce în același spațiu Isarlâkul pitoresc, târg hilar și balcan peninsular (și de-acum familiar), și un „Eptagon
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
începeți - că șira spinării și gâtul sunt aliniate și drepte, fesele sunt contractate spre interior, umerii relaxați, iar greutatea se sprijină pe pernițele tălpilor. În acest exercițiu, limba trebuie să fie complet întoarsă în gură, atfel încât vârful să atingă vălul palatin din partea superioară a gâtului. Pe măsură ce începeți o inspirație lungă, lentă și profundă, întindeți mâinile încet în afară spre părți, menținând palmele spre cer. În timpul fazei de inspirație, degetele mari de la picioare trebuie să fie puțin curbate pentru a „apuca
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
mari, gri. Mai întâi tânără, în albumele mai vechi, cu zâmbetul pătruns de vraja misterioasă a lui „petite pomme”. Apoi, cu vârsta, în albumele din ce în ce mai noi și mai apropiate de vremurile noastre, expresia aceea se estompa, nuanțându-se cu un văl de melancolie și de simplitate. Femeia aceea, franțuzoaica aceea rătăcită în imensitatea înzăpezită a Rusiei, era cea care le învățase pe celelalte cuvântul care te face frumoasă. Bunica mea din partea mamei... Se născuse în Franța, la începutul secolului, în familia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rochie lungă cu o croială foarte elegantă, o rochie cum birjarul văzuse numai la doamnele frumoase care ieșeau de la teatru, seara, în plin centrul Boiarsk-ului. Părul îi era strâns într-un coc - o pălărie mare îl încununa. Vântul primăvăratic ondula vălul aruncat peste borurile largi, îndoite grațios. - Mergem la gară! a spus ea și l-a uimit și mai mult pe birjar cu sonoritatea vibrantă și foarte străină a vocii ei. La gară, a repetat fetița care-l chemase adineauri pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ochii înroșiți. Cele două zile se contopeau într-una singură - colorată de un cer strălucitor, însuflețită de clopote și de vântul de vară care accelera parcă și mai mult du-te-vino-ul invitaților. Iar adierea caldă lipea pe obrazul tinerei femei când vălul alb de mireasă, când vălul negru de văduvă. Mai târziu, timpul acela năstrușnic și-a reluat mersul lui regulat și a fost ritmat de nopți fără somn și de o lungă perindare de trupuri mutilate. Orele aveau acum rezonanța sălilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se contopeau într-una singură - colorată de un cer strălucitor, însuflețită de clopote și de vântul de vară care accelera parcă și mai mult du-te-vino-ul invitaților. Iar adierea caldă lipea pe obrazul tinerei femei când vălul alb de mireasă, când vălul negru de văduvă. Mai târziu, timpul acela năstrușnic și-a reluat mersul lui regulat și a fost ritmat de nopți fără somn și de o lungă perindare de trupuri mutilate. Orele aveau acum rezonanța sălilor mari de clasă de la liceul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-un amurg rece, măturat de rafale de grindină. Era pavată ca pe vremuri - cu lespezi mari, rotunde, de granit. Ploaia a făcut să urce dinspre ele un miros puternic de piatră udă. Priveliștea caselor s-a estompat de după un văl de apă - și, datorită mirosului aceluia, te puteai crede într-un oraș mare, seara, sub o ploaie de toamnă. Vocea Charlottei, care, la început, abia se auzea de zgomotul picăturilor, avea aerul unui ecou asurzit de valurile de ploaie. - Tot
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
smulsă, a cărui limbă atârna peste pansamentele murdare, altul - fără ochi, fără chip... Dar, mai ales aceia, din ce în ce mai numeroși, care-și pierduseră brațele și picioarele - trunchiurile oribile fără membre, priviri orbite de durere și disperare. Da, îndeosebi ochii aceia sfâșiau vălul delicat al viselor ei. Alcătuiau constelații ce scânteiau în întuneric, o urmăreau peste tot, îi vorbeau în tăcere. Într-o noapte (coloane nesfârșite de tancuri traversau orașul), somnul i-a fost mai ușor ca niciodată - un șir de momente scurte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
traversat calea ferată îngustă năpădită de buruieni. De departe, Cucușka și-a făcut auzită chemarea șuierătoare. Am văzut apărând micul convoi care parcă alerga printre tufe de flori. S-a apropiat, ne-a întretăiat cărarea și s-a topit în vălul de căldură. Charlotte l-a însoțit cu privirea, apoi a murmurat încetișor, reluându-și mersul: - Mi s-a întâmplat, în copilărie, să iau un tren care era oarecum înrudit cu Cucușka asta. Transporta călători și, cu vagoanele lui mici, șerpuia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o singură privire, puteam cuprinde toate micile jocuri afective care se țeseau pe platou. Rivalități, sfidări, trădări, îndrăgostiri la prima vedere, rupturi, explicații, încăierări incipiente, strunite repede de un serviciu de ordine vigilent. Dar, mai ales, dorința, care străbătea prin vălul muzicii și ritualul dansului. Am regăsit în talazul acela omenesc fata căreia tocmai îi atinsesem în treacăt sânii. I-am urmărit un moment traiectoria de la un partener la altul... Simțeam că, în rezumat, iureșul acela îmi amintea insidios de ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Privea câmpia învolburată de furtună. Părul, fluturând în vânt, i se răsfira pe față. Îl dădea la o parte din când în când, cu un gest rapid. În ciuda soarelui, începea uneori să cadă o ploaie măruntă. Charlotte îmi zâmbea prin vălul acela scânteietor. Ceea ce s-a întâmplat pe neașteptate pe palierul ce se legăna în mijlocul stepei a semănat cu încântarea unui copil care, după o îndelungă cercetare zadarnică, descoperă în liniile încurcate savant dintr-un desen un personaj sau un obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea dușmanii țării, prădalnicele neamuri: Nu sar toți pentru unul și unul pentru toți. Și roiurile-s bune, prisaca înflorită, Dar ce folos când toate nu au un prisăcar? DRAGUL Bogdane, iată cheia... din scrin adu-mi coroana Și-un văl înuntru, un negru văl, tu scoate-l... (Bogdan face tot ce i se spune) Acuma vino-ncoace. (el își pune coroană) Șezi în genunchi-nainte-mi. (Dragul îl acoperă cu vălul din creștet, de nu vede nimic) Bogdane! Dar acuma
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
neamuri: Nu sar toți pentru unul și unul pentru toți. Și roiurile-s bune, prisaca înflorită, Dar ce folos când toate nu au un prisăcar? DRAGUL Bogdane, iată cheia... din scrin adu-mi coroana Și-un văl înuntru, un negru văl, tu scoate-l... (Bogdan face tot ce i se spune) Acuma vino-ncoace. (el își pune coroană) Șezi în genunchi-nainte-mi. (Dragul îl acoperă cu vălul din creștet, de nu vede nimic) Bogdane! Dar acuma mai ieși tu la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iată cheia... din scrin adu-mi coroana Și-un văl înuntru, un negru văl, tu scoate-l... (Bogdan face tot ce i se spune) Acuma vino-ncoace. (el își pune coroană) Șezi în genunchi-nainte-mi. (Dragul îl acoperă cu vălul din creștet, de nu vede nimic) Bogdane! Dar acuma mai ieși tu la vînat? B[OGDAN] Da, preanălțate Doamne, ci niciodată singur, Că vărul Sas îmi spuse că unui fiu de Domn Nu i se cade astfel să meargă singur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu muieri frumoase tu să nu stai la sfaturi: Ușor te biruiește poftirea frumuseței Și-n inimă îți bagă ea viermele vieții. Să nu pătrundă amor în mintea lunecoasă. Priviri iscoditoare a fețelor frumoase Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi-s tineri, Venin e-n sărutarea păgânei zâne Vineri. 5 2262 Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă. {EminescuOpVIII 144} Ușor te biruiește poftirea frumuseței Și-n inimă îți bagă ea viermele vieții. Să nu pătrundă amor în mintea lunecoasă. Priviri iscoditoare a fețelor frumoase Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii. Și vălul dulce, umed, a păcii ș-adormirii: Și o privire-n treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi-s tineri, Venin e-n sărutarea păgânei zâne Vineri. 5 2262 Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce se-nalță rece, sur, Cu fantasticul lui mur {EminescuOpVIII 180} Printre stânci cu poala-n mare Și cu fruntea-n cer de-azur, În castel c-umerii-n, nouri Stă-n fereastră ca un arc, Într-a mărei triste-ecouri, Fața-n văl de gând și nouri Al serafilor monarc, Un monarc cu fața pală Și cu păr de-un aur blond, Iar în ochiu-i vagabund Vezi lumina matinală, Stele-albastre fără fund. Cine-i îngerul pe maluri Ce -viseasă în castel Când al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de gheață câmpiilor așterne Și din ruini de gheață reci vânture respir Ce turbur marea tristă pin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce, senin și liniștit. Dar noaptea... când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Neci noaptea în visarea-i, neci nourii ce plâng. Eu, palida poveste, ce trec din gură-n gură, Bătrână ca și lumea, cu fruntea slabă, sură, Eu ce-am văzut odată lumea din nori născând Și am învălit știrea în vălul meu de-argint, Eu ce-am văzut și steaua când s-a născut, senină, Ș-am învălit cu taină destinu-i de lumină, Eu știu unde petrece, eu știu unde s-a dus: Mai dulce și mai mândră, din ceriuri n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numai acesta e modul meu de-a trăi. Am avut noi un poet... nebun acuma... care zice lumei cumcă un om își găsește fericirea în locoarea armelor, altul în iubirea soției ș-a copiilor, altul... poate cel mai fericit... sub vălul cel blând al rugăciunei. Prin astă chemare a mea acuma a trecut un vis... visul unei altfel de fericiri... Cu toate că vis nu-l pot numi. A fost o realitate crudă, care mi-a tâmpit și mintea și inima. Lui Dumnezeu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum s-ar zice, din materiile simțuale ale omului. Cum se impune din unele structuri de fețe omul adevărat, cu adevăr învingător și cu putere de convingere, astfel încît pare că sufletul și-ar fi format din el diafanul său văl, tot astfel irumpe din unele voci umane însuflețirea cu o putere miraculoasă și pare a-și fi creat în tonul natural deja un corp care e cu totul pătruns de lumina ei . Marta! Marta! "Voci favorizate așa de mult de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a reprezintă, cari în artiștii cei mari se prezintă numai ca o frângere deosebită a razelor spiritului lor poetic, capătă în aciia cari le împrumută de la aceștia numai caracterul unei haine imperiale împrumutate, sub care însă nu arareori poți vedea vălul cel sărac. În situațiunile acelea cari cheamă ca cu o vrajă sufletul cel mai intern din abisul lor se va [evidenția] cu deosebire într-o coloare grelă neputința reprezintatorului de-a se familiariza cu o speție de espresiune care nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea mai urâtă. Pe cât de puțin trebuie să auzim ritmul în elementele sale pe-atât de puțin și rima. Precum are artistul dătoria de-a lăsa să răsune impresiunea etică a ritmului și învălui în el sensul ca cu un văl des, tot astfel trebuie să reproducă urechei noastre și elementul muzical al rimei, fără însă de-a sili urechea noastră ca să stăruie asupra rimei. Numai acolo unde rima e intenționată și esprimă vo greutate a cugetării or o șfichiuire epigramatică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unui narator liniștit. Neliniștea internă ce-l animă pe Beaumarchais să se vadă cu deosebire în pauzele și întreruperile pe cari le conține narațiunea; aceste pauze sânt totodată espresiunea lucrărei interne a sufletului și espresiunea silinței de-a trage un văl peste marea lui turburare internă. Cu cât însă narațiunea s-apropie de sfârșit cu-atît mai liber se va descărca mișcarea sufletească a lui Beaumarchais, cu-atît mai puternic va pătrunde din narațiunea sa afectul ce-l domină; afect care la finirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]