5,635 matches
-
Autorului SEMINȚELE-N BRAZDĂ-S CUVINTE... Pământul acesta în care O brazda înseamnă sudoare, Mai are speranțe și vise Și porți către mâine deschise, Și sânge vărsat în izvoare. Trăiește Câmpia Română Când sapă o strângem în mână, Cănd arșiță verii colinda Cu tălpile goale prin tinda Cu buza pe-un ghizd de fântână. Trăiește ogorul părinte, Semințele-n brazdă-s cuvinte Și cântece nasc din țărâna. E mama Câmpia Română La suflet, la flori, la morminte ! Noi trecem cu pacea
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373403_a_374732]
-
rând pe rând în deal, la cimitir. Iar copilele lor, înconvoiate de urgia acelor vremuri, acum poartă hainele grele ale bătrâneții. În acel an, spre toamnă, a trecut prin satul nostru un tânăr poet din satul vecin. Se oprise la vărul său, Minică Stoica, unde a citit din poeziile sale mai multor tineri, învățători, profesori și elevi. Am aflat despre acea serată literară de la colegul și prietenul meu, Radu Ion, (căruia toți îi spuneam Țuțu). El mi-a povestit cum a
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
în vârtejul vieții, uitasem numele autorului acelor frumoase versuri încrustate în sufletul meu. Și când am scris această povestire (oct. 2004), din dorința citării acelui poet, am căutat în dicționarele literare numele său. Crezând că-l cheamă tot ca pe vărul său din comuna mea, am dat peste Petre Stoica, un poet din județul Mehedinți. Din păcate, n-am avut pe cine să întreb. Minică plecase... Dincolo. La fel și Țuțu, prietenul meu drag. Dar mult mai târziu, după publicarea volumului
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
referințele sale biografice mă uit, cu multă admirație, că s-a născut la 22 mai anul 1924 în localitatea Săbolciu din județul Bihor. Tatăl său, Gheorghe, a fost învățător și din anul 1929 și preot, iar mama, Maria- nepoată de văr Mitropolitului Vasile Mangra - a fost casnică. Începutul școlii primare l-a făcut în satul natal, apoi la Oradea unde a și studiat cinci clase la liceul Emanoil Gojdu. Când a venit cedarea Ardealului de Nord, familia a fost silită să
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374846_a_376175]
-
cerului, frunzele uriașei sălcii pletoase, care trona, cu imensa-i coroană, jumătate din gardul curții, rămăseseră inerte. Căldura toridă își anunța venirea, deja era zăpușeală, totul încremenise așteptând văpaia ce avea să vină. Mă pregăteam, să merg la nuntă, un văr dulce se însura. Semnalele primite de la nevastă, erau , de respingerea invitației. Nu puteam refuza, era vărul meu, prietenul meu, îmi trebuia un motiv solid, pentru a declina invitația. Nu-l aveam, să-i spun vărului că, nu vrea nevasta, ajungeam
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
inerte. Căldura toridă își anunța venirea, deja era zăpușeală, totul încremenise așteptând văpaia ce avea să vină. Mă pregăteam, să merg la nuntă, un văr dulce se însura. Semnalele primite de la nevastă, erau , de respingerea invitației. Nu puteam refuza, era vărul meu, prietenul meu, îmi trebuia un motiv solid, pentru a declina invitația. Nu-l aveam, să-i spun vărului că, nu vrea nevasta, ajungeam de râsul satului. Trebuia să găsesc o soluție, tot analizând și scormonind în memorie, mi-a
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
să merg la nuntă, un văr dulce se însura. Semnalele primite de la nevastă, erau , de respingerea invitației. Nu puteam refuza, era vărul meu, prietenul meu, îmi trebuia un motiv solid, pentru a declina invitația. Nu-l aveam, să-i spun vărului că, nu vrea nevasta, ajungeam de râsul satului. Trebuia să găsesc o soluție, tot analizând și scormonind în memorie, mi-a venit o idee, cum să mă salvez, să nu înfrunt rușinea, de a nu participa la un eveniment de
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
de călcat , s-a oprit din lucru. -Unde ai fost? -Afară, va fi o altă zi toridă, m-am plimbat puțin, încă e plăcut. M-am gândit mult, la cele spuse de tine, ai dreptate, nu vom merge la nunta vărului, nu stăm bine nici cu bani, e și cald, mai bine stăm acasă, facem un grătar și ascultăm muzica în surdină, cum ne place nouă, nu cum va fi la nuntă, de ai impresia, că sare tavanul în sus de
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
cum ne place nouă, nu cum va fi la nuntă, de ai impresia, că sare tavanul în sus de mulțimea decibelilor. -Stai puțin, sare nevasta, ai zis, că nu vrei, să mai mergem la nuntă? Cum să faci așa ceva, e vărul tău, mamele voastre surori, aveți același sânge, trebuie să mergem, ce va zice lumea, dacă nu te vede acolo? Toți vor arunca vina pe mine. Nevasta își schimbase opțiunea. -Nu prea avem bani, va fi cald acolo.Eram mirat, cum
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
-si, Narcisa. La fel și, totuși, altfel. - Hai să ne jucăm, Mihai! Ce mă bucur că ne întâlnim..., conversă Gabriela, firesc, cu sufletul care tocmai s-a creat și care se pregătește să vină pe lulme. Și care este al vărului ei, despre care încă nu știe nimeni, nici măcar părinții lui. - Cum o să fie, Gabi?! Spune-mi tu cum o să fie, va fi la fel de multă armonie, la fel de multă lumină și o căldură la fel de plăcută?! Dar dragostea, dragostea, ea cum este, cum
III de LIA BEJAN în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374119_a_375448]
-
situație materială, pe care apoi îi șantajau, în vederea obținerii de sume importante. Marele nenoroc al acelei tinere ucrainence constituit și faptul, că era de o frumusețe deosebită și devenise o unealtă în mâinile lor. Fusese vândută de un așa zis văr al ei, cunoscut pentru antecedente de lipsirea de libertate și a altor fete, victimele sale pe care le obligă, să se prostitueze, le vindea că sclave oricui plătea bine, nepăsîndu-i de ce se întâmplă apoi, acelor nefericite creaturi, multe de vârste
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]
-
șepcuțe; am ajutat-o și eu. A câștigat enorm. Unde-s banii? Nu-s! A câștigat mult, a cheltuit mult! Când am umblat după pașapoarte, am dat de unul dintre angajații lui tata, care a devenit polițist. Eram împreună cu un văr foarte dulce al meu, care m-a prezentat așa: „Asta-i fiica lui Ritter!” La care ăla: „Vai, Doamne, câte palme am primit de la Ritter!” (Râdem) Că nu-i lăsa să fure, știi? Îi cunoștea pe toți angajații, el i-
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
de la judecată...Cum să-l pocesc eu când nici nu l-am văzut când a sărit? Eu n-aveam intenția asta cu el, voiam să-l prind viu și nevătămat să-l invit pe scaun și să-l întreb: Bine, vere, văd că vă iubiți, stai aici să chem și eu un martor și să vă fac papucii la amândoi...Tu nu știi că eu cu amărâta asta am doi copii? N-ai, mă, destule femei în Țara Românească? Dar ce
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
comuniști. Pentru bucătăria casei, cultivau în grădina din curte, toate legumele necesare unei familii. Pâine se găsea și la magazin sau aducea el pe cupoane de la chioșcul fermei agricole unde lucra. Când a apărut oportunitatea să meargă ca ucenic împreună cu vărul său Ionel, la o societate mixtă rus - română numită Sovrom 7, a renunțat la clasa a șaptea pe care deja o începuse și a plecat la Constanța unde după primul an de ucenicie, deoarece nu puteau să le dea diplomă
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
auzi: - Vasile! Măi Vasile, ce faci? - Da! Bine fac mă, da tu ce faci? Sau cine ești? - Hai măi omule, nu mă mai cunoști? Și dându-se jos din mașină, veni spre căpitan și îl îmbrățișă cu tot dragul. Era vărul lui din Dubova, despre care știa că e plecat în Germania de douăzeci de ani. De fapt, uitase complet de el, ca dovadă că nici nu-i recunoscu prima oară. Era un tip puțin mai înalt decât căpitanul și cam
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
Când era tânăr, îi plăcea să se laude că pe el, când îl apucă damblaua, o încurcă toți cu el. Și căpitanul l-a poreclit Damblagiul, și după el, toată lumea i-a spus așa. Prima oară nu-l recunoscu pe vărul său, dar privindu-l atent câteva clipe, după ce acesta îl îmbrățișase și pupase pe ambii obraji de câteva ori, spuse: - Ghiță! Mă Ghiță, tu ești? Bă Damblagiule, chiar ești tu, mă? - Daaa! Eu sunt, mă Vasile, eu sunt. Am ajuns
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
timp. Doamneee! Cum au trecut anii! Ce faci, tu? Ce faci? - Ei, ce fac? Io văd că tu faci mai bine ca mine, io fac rău de tot, mă. Și începu să plângă, în timp ce se gândea cum să-i spună vărului său că era singur, că Marioara și Tanța lui nu mai erau, și cum era acum viața lui. Dar Damblagiul îl luă din nou în brațe și începând să plângă la un loc cu căpitanul, îi spuse: - Știu, mă. Am
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
parcele. Punct. Hai, că m-apucă prânzul și mi-e foame! Ai pus alea la umbră? --Pus, domnu Pascu. Eu am considerat să vă cinstesc, nu cu o votcă și o gustare. Dumneavoastră, ca specialist, meritați o atenție substanțială. --Ascultă, vărule, propunerea ta îmi miroase a mită și nu-i înțeleg scopul.De ce vrei să mă corupi? --Zic să fiu și eu mai pe la mijloc, nu chiar la margine. Care-i problema dacă-mi dai lotul aici și nu în apropierea
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
este vorba fie de un caz de abandonare, fie de o decizie proprie de a întrerupe orice legătură cu familia și cunoscuții, însă nu exclude nici posibilitatea unui accident, a unei depresii sau amnezii ori chiar a sinucideii. Împreună cu un văr al lui Dună stabilit în Statele Unite, Ana a încercat să angajeze un detectiv particular care să meargă pe firul evenimentelor, varianta ce a căzut imediat, întrucat onorariul s-a dovedit a fi mult prea mare pentru bugetul ei sau al
O ULTIMĂ LUCRARE DE ARTĂ FĂRĂ TITLU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371219_a_372548]
-
e „puțin” diferită, dar aspectul acesta e lipsit de importanță). Fântâna cu pricina se află la cinci curți de locuința lui Clăpăugea. Fusese construită cu multă vreme în urmă, de Moș Tufan, bunicul lui Radu Tufan, acesta din urmă fiind văr de-al doilea cu Lucreția. De la fântâna lui Tufan lua apă toată ulița. Chiar și cei care între timp își făcuseră fântâni în curte, veneau tot aici, atunci când aveau de fiert fasole ori vreo pasăre mai bătrână, sau când spălau
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
patra în anul școlar 1933/1934, are media 8, casificat al treilea din 21 de elevi promovați și 72 înscriși. Acum este anul când la constituția lui firavă se vor adăuga și blestematele friguri. Frigurile nu-l slăbise nici în timpul verii când mergea cu oile sau cu caii pe dealuri. Făcea orice ca să mulțumească părinții și să nu se mai pună problema să rămână acasă. Urmează apoi clasa a cincea, acum copilul se maturizează, iubește mai mult învățătura. Are norocul unui
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
involuntar, mâna protectorului. - Bă, noi ne retragem în buncăr! Ai grijă să fie totul pregătit. Vom fi minut de minut la butoane ca să coordonăm acțiunile! Familia mea, adică prima doamnă, primele fiice, primul frate, prima mamă, prima soacră, unchi, cumnat, verii și toți ceilalți, îi știi tu mai bine, vor pleca chiar acum cu avionul spre destinațiile pe care le-am pregătit din timp. Nu vreau să fiu vulnerabil, să mă șantajeze vreun idiot cu dragostea față de neamuri și nici să
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
Publicat în: Ediția nr. 1272 din 25 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Bâlciul deșertăciunilor Din Mauriciu venea Fabriciu, din orașul Bristol primeam un pistol, în Perpignan a crescut un bostan, lăsăm în urmă cetăți și mustăți, băiețelul din șezlong este văr cu Fam Van Dong, mai lăsați voi jocurile, poezia, focurile, un avion a căzut în șezut, pasagerii, pionierii, inimile, creierii, tara-ta-ta, goarnele au sunat, tara-ta-ta într-un glas au cântat, mulțumim din inimă porticului, mulțumim din
BÂLCIUL DEŞERTĂCIUNILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347436_a_348765]
-
de confecționat și vândut bijuterii din aur, argint și nu numai, dar tsunami din 2004 i l-a distrus. Pierderile au fost mari și a renunțat la această afacere deși era o tradiție a familiei. Unul dintre frați și un văr o mai practică chiar dacă” nu mai este cape vremuri”. Ca orice locuitor la malul oceanului și Jara este pescar. Deși cunoaște tainele pescuitului, mi-a mărturisit că nu este o îndeletnicire care să îi placă, o face doar pentru a
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
și inteligența nu au scăpat unui tânăr german care lucra în acea perioadă la Consulatul german din Colombo și și-a dorit-o de soție. Și atunci: - S-a adunat toată familia, îmi povestește fiul lui Jara, Lashantte, unchii, mătușile, verii și au analizat situația pe toate părțile. Nu le dădea inima ghes s-o lase să plece atât de departe de ei. Era perioadă” după tsunami” și vremurile erau sumbre. Au considerat că va avea un viitor mai bun în
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]