3,613 matches
-
vioara! Pe când voci sugrumate și cântece vorbite începeau să vântuiască pe scene încropite prin piețe, ori în studiouri cu farafaslâcuri de tejghea și artiști dubioși, melodiile calde, lirice, surori cu soarele iubirii, ale artistei Angela Ciochină trebuia să continuie, pentru că văzduhul începea să se închege de pâcla kitsch-urilor muzicale. Dar, a taină și a singurătate i se vestea artistei o soartă năpăstuită: boala înfricoșătoare avea să curme cântecul glasului ei! Pentru mult timp de acum înainte avea să o aștepte
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
răsare, Întâlni-ne-vom vreodată Pe aceeași rază-n zare? Eu cu lumea mea ce stinsă-i, Tu cu lumea-ți ce se naște, Izbuti-vom vreodată A luci și-a ne cunoaște? Ori în bezna siderală Spulbera-ne-va văzduhul Ca pe două umbre-n umbră, Numai unul dându-și duhul? Ca-ntr-un val doi stropi de apă, Contopi-ne-va hazardul, Ori oceanul înghiți-va Întâi muza și-apoi bardul? Referință Bibliografică: Eminesciană / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN
EMINESCIANĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352460_a_353789]
-
morți, Se moare în stradă la fel cum mor câinii, Se moare-n concediu, se moare-n spital, Se moare de lipsa lumânării și pâinii, Se moare discret sau cu mare scandal, Se moare în apă, sub pământ și-n văzduh, Se moare în mers sau zăcând vlăguit, Se moare-așteptând pentru ultimul duh, Se moare latent ori se moare subit, Se moare-n pădure cum arborii mor, Se moare de verde, se moare de drujbă, Se moare de joagăr și de
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
an nevoindu-se mult în asceza. După un an, fratele Talaleu îi face metanie bătrânului și îi spune: - Roaga-te pentru mine, părinte, ca Dumnezeu pentru rugăciunile tale, a îndepărtat de la mine chinul; nu mai simt nici o oboseală și nici văzduhul nu mă mai biciueste; arșiță verii nu mă arde și nici iarnă nu îngheț de frig; dimpotrivă mă simt foarte bine. Bătrânul l-a binecuvântat. După ce a mai stat doi ani și jumătate cu bătrânul, fratele Talaleu a cunoscut mai
LIVADA DUHOVNICEASCA (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352457_a_353786]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > RĂSCOLIRE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1027 din 23 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Vom dansa cum poate n-am făcut-o niciodată! Vom lăsa cuvântul-poem să cânte și sub degetele văzduhului ținându-ne în echilibrul translucidei noastre povești vom ajunge cu o piruetă în sensibilitățile tuturor celor ce ne-au atins cu privirea Referință Bibliografică: Răscolire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1027, Anul III, 23 octombrie 2013. Drepturi
RĂSCOLIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352513_a_353842]
-
întâia-mpreunare când eram topiți pe jar și înfășurați în noapte ca într-o mătase vie, cu un glas lunatec, sumbru, m-a-ntrebat de vreau să plec, ca o pasăre rănită s-a zbătut bătând din aripi, căutând fulgerul-cheie, aprinzând întreg văzduhul, era parcă o povestea dintre basmele din nord, cu trădări și cu ispite, cu obscenele finaluri, când se dă suprema luptă și cu prăbușiri în vis, îi vedeam ochii hipnotici cu izvor șiroi de lacrimi, scăpărând printre pupile lasere -săgeți
CORBUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350574_a_351903]
-
descâlci și-o va tivi cu fireturi. Vor murmura cântece dulci ca viața, fericite ca iubirea, renăscute din forme ancestrale și umbre bleu, de vis! Vor fi omagiați cântăreții, compozitorii, textierii neuitați, ziditori de cântec ce se topește numai în văzduh, unde se preschimbă în labirint de giuvaere! Tot timpul și cu cea mai serviabilă dispoziție, distinsa Oana Georgescu, Secretar literar la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București răspunde cu informații despre acest spectacol. Pe când atâta vorbărie se-ascultă azi
ŞLAGĂRELE ROMÂNIEI SE-NTORC ACASĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350596_a_351925]
-
V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1243 din 27 mai 2014 Toate Articolele Autorului 22 mai (2014) a fost o zi cu gratitudine când începea să se însereze și sub cupola Sălii Palatului din București se ilumina un prea vast văzduh de cântece și solemnitate. Era fructul unui ceremonial, croindu-și drum printr-un veac de muzică folclorică românească într-o o zi zidită pe soclul nostru sufletesc: începea concertul „Benone ’77”; începeau să urce în neconstrânsă libertate la cristalul vitrinei
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
Sinulescu și dându-i minții, firii și vocii sale cele mai frumoase cântece! La pragul de sus al dealului unei vieți de trude și realizări artistice scânteietoare, unde vârfurile munților sunt înfrunzite cu stele, unde vulturul reazemă pe penele lui văzduhul, unde lumea e pierdută în cer și cerul ia lumea în brațe, unde viața nu se continuă a doua zi, ci în întâia eternitate, unde urcă genialii, unde nu e niciodată nici toamnă, nici ger, ci numai văzduh, artistul Benone
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
penele lui văzduhul, unde lumea e pierdută în cer și cerul ia lumea în brațe, unde viața nu se continuă a doua zi, ci în întâia eternitate, unde urcă genialii, unde nu e niciodată nici toamnă, nici ger, ci numai văzduh, artistul Benone Sinulescu iată, a urcat an cu an! Și a ajuns la argintul anilor, în număr de șaptezeci și șapte! Frumoasă rodnică și lăudabilă scară a vârstei! Imensă a fost puterea dragostei care a primit-o maestrul din partea publicului
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
Inimile tuturor băteau puternic, iar adrenalina le umfla vinele tâmplelor. Bine, nici nu se făcea să știi că, pentru siguranță, animalele mari erau drogate, iar păsările scoase din volierele pregătite dinainte, înțepate cu un ac în cap și aruncate în văzduh unde mai băteau spasmodic din aripi dând o puternică senzație de autentică derută. Cât despre iepuri, sau alte mamifere de talie mică, aceștia nu prezentau nici un pericol, mai ales că aveau deja făcută injecția antirabică o dată cu doza de alcool necesară
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
îi răspunse Tobit, că libertatea, dacă nu știi să te folosești de ea, te duce la pieire. Cum să mă ducă la pieire? Libertatea este cea mai frumoasă formă de manifestare a spiritului. Știu ce este femeia. Delir de îndoieli, văzduhul meu murea, mă amețea, seara pe praf de lună, intram la ea în casă ca într-un templu. Și mă întâmpina ea în toată goliciunea. Un corp de naiadă cu țâțele coapte, cu buze de vișină, cu picioare de sălbăticiune
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
eu. Așteaptă să se culce tata și mama și vom petrece ultima noapte împreună, se roagă ea de mine, mângâindu-mă. Și a venit clipa. Cerul tot era albastru, cu stele, cu lună, cu toți munții dinprejur și cu tot văzduhul și pădurile. Căproara s-a dezbrăcat și s-a băgat lângă mine. I-am simțit corpul rece ca de șarpe, colcăiau toți dracii prin ea, pasiuni venite din tenebre necunoscute ne cuprinseseră. Un crivat al păcatului, fulgere în pustiu, așchii
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
se poartă!), devin un prilej excelent de distracție, de petrecere, de dans și glume îndoielnice, care nu au nimic de-a face cu mortul. Ritualurile simple de înmormântare ori de pomenire la diferite date, pentru ca dispărutul să poată trece vămile văzduhului, doar la țară se mai mențin, dar și acolo e invitat tot satul și familiile se întrec în iscusință și în fantezii culinare care nu au nimic de-a face cu sufletul răposatului. Ne-am obișnuit să dăm de pomană
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
în dualitatea ființei, acordând un loc important metaforei în formula poetică adoptată, cu acea dispoziție lingvistică aparte: „Ninge cu sori peste sufletul meu./ O fi departe, aproape, acel Dumnezeu?//...// Aud lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis,/ Veni-va curând și-nălțarea -/ori,/ poate, căderea-n abis?/ Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu.// Și totuși
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
în jurul cărora s-au adunat serile strămoșii noștri, unde au spus nepoților basmele cu Feti Frumoși, Ilene Cosânzene și zmei. Este Plaiul mioritic sacralizat în scrierile sale de poetul Lucian Blaga! Țara mea este aerul pe care-l respir și văzduhul plin de zborul animat de dragostea pentru viața a păsărilor ce ne prind uneori în vibrația lor, înaripându-ne visele! Țară este inima neamului meu care bate cu același puls când aude cântecele populare ori îi joacă dansurile în sărbători
ŢARA MEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351364_a_352693]
-
nici n-a auzit de România, să citească literatura română. Textele sunt așezate în ordine cronologică, după anul nașterii poeților. Vasile Alecsandri, primul din sumar, este prezent cu un „pastel” bine-cunoscut, plin de o voioșie care se transmite cititorului: „Din văzduh cumplită iarnă cerne norii de zăpadă/ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă/ Fulgii zbor, plutesc în aer că un roi de fluturi albi/ Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi./.../ Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
plutesc în aer că un roi de fluturi albi/ Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi./.../ Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare/ Strălucește și dizmiardă oceanul de ninsoare/ Iat-o sanie ușoară care trece printre vai.../ În văzduh voios răsună clinchete de zurgalăi.” (Iarnă) Urmează Eminescu (bine a făcut autorul selecției că n-a început cu Eminescu, ar fi fost un mod convențional și neconvingător de a-i evidenția valoarea). Din opera lui poetica Daniel Ioniță a ales
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
înger presupus/ Genunchiat într-un surâs!”), golurile de aer ce predispun uneori la melancolie (Pământul tace, parcă mă măsoară/ Nu mă mai știu sau poate mai exist/ Aripile de cer m-au părăsit/ Hulubul alb se roagă să nu moară/ Văzduhul fagurii nu-mi mai întinde/ La porți durerea, rânjitoare sclavă/ Încă lovește hohotind suavă/ Albastrul odinioară paradis/Ce grea povară palidă penumbra/ În inimă, călătorită țara, goală/ De visu-n doi neputincios învins/ Care-a uitat și ce-a mai vrut
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Vouă, celor care nu mă citiți pot să vă spun că nu-mi veți afla vreodată cumplitele căi ale cunoașterii de sine nu veți auzi serafimii din poemele mele rugându-se pentru buna întocmire a văzduhului nici Preludiile pentru trompetă și patru pereți unde ca pe coridoare pustii am împărțit cuvintele și tăcerea ambițiile întunericul și unde dezrourat prin sălile de așteptare ale istoriei am conversat cu bibliotecarul lui Dumnezeu cu soarele negru al cernelii în
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
în jurul Pământului- Soarele nostru, Luna, Planetele. După Artistotel, Cel de al șaptelea Cer este cel prin care Atotcuprinzătorul înconjură lumea cu iubirea lui și cu Legile lui, care-i sunt piloni de boltă și echilibru „formativ”, pentru Teritoriul unic al Văzduhului lui Dumnezeu! Așadar, Tatăl nostru Ceresc lucrează în sălașul înluminării sale și pentru noi, tocmai în cel de al 7-lea Cer al subtilelor energii ale Conștiinței! De aceea, credem că e bine să precizăm aici, între altele și că, cifra
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
CÂNDVA... Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 557 din 10 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Crăiasa anotimpurilor, iarna, și-a etalat colecția veșmintelor de sezon. Mantaua albă de zăpadă acoperă pământul, care hibernează somnoros. Ninge, natura este în sărbătoare. Văzduhul își cerne perdeaua de nea. Fulgii jucăuși se împletesc în părul femeii, privește fascinată cum se topesc, transformându-se în picuri mici de perle. Viscolul formează vârtejuri, spulberând omătul. Un castel dăltuit în gheață se conturează, maiestuos Natura se dezlănțuie
CÂNDVA... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351424_a_352753]
-
despre cea a artiștilor și scriitorilor care reprezintă sufletul românesc, specificitatea lui matriceală și nu le e rușine să se prezinte ca românitate spirituală? Voi, ați ajuns iluștri cetățeni ai lumii, coborând în nume propriu dintr-o bornă zero a văzduhului lui Dumnezeu? N-aveți și voi un neam și o țară, regizorule? E logic și e rațional, pentru Noua Voastră Ordine Mondială, ca asupra circulației și reprezentativității spiritualității poporului român să hotărască unii cărora le pute România și tot ce
ELITELE CU PAPION VERSUS „POPOR PATIBULAR” de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351388_a_352717]
-
nu cădem pe pământul țării să-l împovărăm suplimentar, și zburam spre cer fără nori, doar cu lumina albastră aprinsă, nu știu cum făcea feciorul dar venea după mine înverșunat și se arunca feroce în aer, doar de lanț ținut, trupul tăind văzduhul și mă prindea în aerul acela rarefiat, din scaunul lui înaripat și mă răsucea cu atăta putere, de simțeam cum se împrăștie universul din mine, iar până mă deșurubam mi se părea o minunăție în desfrâu, o rugăciune în dezvirginare
CARUSELUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351468_a_352797]
-
artistului față de marmora, ca suport material al lucrării, este reală, așa cum observa Athena Ț. Spear. Dar ea apare drept corolar al fidelității față de exigențele cu care dorea să sugereze flăcările focului interior, materia ideatica de referință a Păsărilor. „Spre imensitatea văzduhului: asta e pasărea mea, se confesa Brâncuși. Copil fiind am visat întotdeauna că zbor în copaci și în cer. Am ramas la nostalgia acestui vis și, de 45 de ani, fac păsări. Nu pasărea vreau să o redau, ci harul
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]