2,042 matches
-
și Mickey C. sunt pe cale să arunce pe piață o mare cantitate de droguri. Nimic. Ne-am bazat pe descrierea cântărețului de jazz, dar n-am dat de nimic legat de vreun tip cu semnalmentele lui. La fel și cu vagabonzii. Nimic. Și ne-am străduit serios. Niles chicoti. Danny se uită la propriile lui notițe absente: o pagină de zerouri concentrice. — Mike, ce e cu bățul zoot? Rapoartele privind agresiunile cu violență și apelurile informatorilor. Ochii lui Breuning se îngustară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și și-a petrecut ore întregi exersând game și improvizații care îi sunau bine doar lui. Delores nu-l lăsa să repete acasă, așa că s-a dus cu instrumentul pe colinele din Griffith Park, cântându-le veverițelor, coioților și câinilor vagabonzi care își făceau veacul acolo. Uneori mergea la biblioteca din centru și asculta discuri de patefon cu căștile pe urechi. Melodia lui preferată era Wolverine Blues, cântată de un interpret de demult pe nume Hudson Healy. Cuvintele erau încălecate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
victima numărul unu va beneficia de același interes din partea presei. Coleman s-a întors la muzica lui, la cealaltă viață a sa. Uciderea lui Goines n-a provocat publicitatea la care sperase. Dahlia fusese o femeie frumoasă, iar Marty un vagabond anonim. Coleman a tot închiriat mașini și a patrulat pe lângă numărul 2307 de pe Tamarind la tot felul de ore. Nici un polițist nu s-a arătat pe-acolo. Așadar, putea să se mai folosească de apartament. A făcut rost de adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
râse Nory, fericită ori de câte ori se dovedea ceva împotriva societăței actuale. Rezultatele suntem "noi toți"! - ... Erau mulți de tot felul! Unii redați căminului, otrăveau acolo ca niște toxine!. . . Alții de pripas!. Cei casnici s-au încorporat cu încetul... dar ceilalți? Cei vagabonzi?... Dintre ei va fi fost și paznicul meu de noapte, cu ochi șterși, plini de vedenii mistice și cu buze albe, care sărutau poala rochiei. . . Unde vor fi acum'?. S-au orînduit?. S-au vindecat?. Au murit unii de turbarea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acele afaceri de bani dintre ei, dorința de a fi moștenitoare, amorul propriu, toate dispăreau față de durerea și iubirea asta, reală, de pământ și de tradiție. Pentru că Doru Hallipa fără de moșia lui era un om fără rost, fără adăpost. . . un vagabond. în Elena, iubirea pentru tatăl ei era așa de mult identificată cu situația și cu virtuțile lui, încît, în adevăr, ea acum nu-1 mai putea vedea decât micșorat și rătăcitor. Mini se gândi la câte legături trebuiesc pentru a alcătui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se pare cumplit este tocmai faptul că au același sânge. Poate că Harry a avut mai mult noroc decât el, cunoscând bine engleza și învățând să se poarte manierat. Dar au același sânge, fără doar și poate. Harry și micul vagabond se află mai mult sau mai puțin la același nivel, ca două pahare cu chai. Acesta era ultimul lucru pe care voia să-l experimenteze pe drumul spre locul de întâlnire cu Jenny Cash, într-o seară frumoasă, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împrejur după monedele care au căzut din vasul cerșetorului, dar nu le mai găsește. Ca o ultimă speranță, scotocește tarabele închise, dar nu mai găsește nimic care să nu fi fost deja mâncat de alți copii flămânzi sau de câinii vagabonzi care-și fac veacul pe acolo, în căutare de hrană. Descurajat, se așază lângă cerșetorul care sforăie tare. Încearcă să nu se mai gândească la ce i s-a întâmplat. Tatăl lui e mort. Și oricum, nu era tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca acei oameni. Nu se gândește la Anglia ca la țara lui natală. Casa lui este aici, dincolo de poarta albastră. Începe să plângă și în cele din urmă adoarme tremurând, un somn greu. Orașul își continuă viața în jurul lui. Câinii vagabonzi continuă să adulmece prin grămezile de gunoaie și prin șanțuri. Polițaii, hoții, cheflii, cei care curăță haznalele, birjarii, hamalii si alte personaje nocturne își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-le semnificații întreite, împătrite sau într-un alt ordin de mărime amețitoare, oricum, în multiplii mult mai mari decât cei pe care i-ar putea înțelege niște ființe inferioare. Și toate astea înseamnă doar o listă de oameni. Animalele - câini vagabonzi care umblă printre picioarele oamenilor, păsări cântătoare speriate, care vor fi urcate în coliviile lor la clasa a treia, o vacă mestecând niște resturi; mirosurile - de mâncare prăjită în ghee, de cărbune, de sudoare, de unsoare de osii și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
consecințele. O singură scăpare, o vorbă nelalocul ei și te confruntai cu o problemă. Era dezorientant și deși poloul continua să existe, cursele de porci și PVH-ul de asemenea, Privett-Clampe descoperi că munca îl urmărea pretutindeni, ca un câine vagabond, lătrând încăpățânat chiar și-n mijlocul celei mai încântătoare vânători sau a unui meci de polo, dintre cele mai extenuante. Într-un an, chipul i se ridă, iar mustățile ajunseră să capete forma binecunoscută. Pentru a înrăutăți lucrurile și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai știu cine sunt și mai beau, când și când, să-mi îmbăt propriul stil, nu mai sunt nici iubitul cu părul lung, de artist pierzând nopțile lângă căni de minciuni, am îmbătrânit, port ochelari și-s mai conțopist decât vagabonzii uitați prin cărbuni, mă întreb ce înseamnă dragoste pentru mine, dragostea-n general și ca sex și ca dorință de bani, privesc o lumină sălbatică, de noapte în care poate, mor destine, și-n care, poate, iau naștere dușmani, mi-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care au fost apoi preluate de întregul popor. În zilele noastre studierea prin artă a umanului nu mai are înainte nici un fel de prejudecăți care să-i bareze drumul. Cutare erou al lui Becket e un bătrân sordid sau un vagabond, și nu intră în interesul discuțiilor despre artă opinia celor care când aud de romane cu subiecte din lumea țărănească exclamă: A, iar țărani? De ce iar țărani? întrebăm la rândul nostru. E mai interesant cu cerșetori, idioți, vagabonzi, estropiați sau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sau un vagabond, și nu intră în interesul discuțiilor despre artă opinia celor care când aud de romane cu subiecte din lumea țărănească exclamă: A, iar țărani? De ce iar țărani? întrebăm la rândul nostru. E mai interesant cu cerșetori, idioți, vagabonzi, estropiați sau demenți? Nici asta nu mai e nou după Faulkner și Becket, și la urma urmei după Dostoievski și Gogol, care au tratat și mai înainte aceste subiecte. Dacă un scriitor ar ține seama de prejudecățile curente, ar ajunge
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu se opriseră, căci mocanii, pe Întuneric, descărcaseră arma În fața altcuiva, un om nevinovat care n-avea nici În clin, nici În mânecă cu ciorovăielile lor pe miriști mai bogate. Cadavrul fusese recunoscut ca aparținând lui Daie Gulu, țigan alb, vagabond cu mințile nu tocmai acasă, mâncător de copii neastâmpărați și nemuritor. La câteva săptămâni după Înmormântarea hoitului său ciuruit de alice, Daie Gulu se Întorsese În Satul cu Sfinți și trăsese un chef cu strigături În cinstea noii sale Învieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soarele după-amiezei târzii îi scălda ramurile de sus, o mulțime de ciori începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea, bălegarul de vacă de pe străzi dimineața și ciorile de după-amiază. În curtea templului mai erau unele zone libere. Erau necesare multe construcții pentru a termina refacerea celor vreo douăzeci de clădiri, care fuseseră distruse de foc în timpul războaielor civile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva? — Ce, crezi că m-aș lăsa rănit de lancea din bambus a vreunui hoț vagabond? — Nu-ți pierde concentrarea! Mergi mai repede. Abaterile din drum nu aduc decât necazuri. — Ce-i cu Domnia Sa? Cu toții se întoarseră. — Uite, acolo! Dintr-o dată, păliră. Cam la o sută de pași în fața lor, Mitsuhide căzuse de pe cal. Mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
găsit scris undeva într-o publicație, că va rămâne în istoria Capitalei, deoarece în doar câteva luni, Băsescu a reușit cu brio, să stârpească epidemia de pisici vagaboande a orașului, folosind o idee simplă dar eficientă: hoarde întregi de câini vagabonzi. Cred, că s-a gândit inițial să patenteze metoda, însă după o matură chibzuință a hotărât că va trebui să rămână secretă, deoarece metoda băsesciană de folosire a unora împotriva altora fără să te coste nimic decât un „Șo, pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Vancea și din procesul cu bătrâna lovita de bicileta și din excluderea din învățământ care, când cum de ce, vârstele prea repezi amestecă, instantaneu, procesele, pedepsele, plictiselile. Iată-i pe toți: figurația pestriță a marii farse. Bărbați, femei, copii, soldați, preoți, vagabonzi, țărani, prostituate, miniștri, ciocli, ingineri, poeți, măști și înlocuitori, marea armată mută a învinșilor, relicvele ultime ale normalității, sub trăsnetul destinului, incapabili să rămână nepăsători, refuzând sănătatea și nepăsarea și normalitatea. Vin trec grăbiți pe lângă el, mereu grăbiți, cu privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care se concentrase, pentru o instantanee incursiune de contact, vecina Veturia. Simulacre jur-împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a fi Timpuri noi, ceea ce mi s-a părut a fi o alegere surprinzător de inspirată. Nu numai pentru că Lucy nu auzise nicidată de Chaplin (altă dovadă a declinului masiv al sistemului educațional american), dar acesta era filmul în care vagabondul vorbește pentru prima dată. Cuvintele sunt, poate, fără sens, dar sunetele ies în zbor din gura lui și m-am întrebat dacă secvența avea să trezească vreo vibrație înăuntrul lui Lucy, poate dându-i prilejul de a medita asupra sensului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
coreene, sfântul indian cu barbă, în roba lui albă, care îmi face o plecăciune ori de câte ori ne întâlnim pe stradă, piticii și schilozii, pensionarii bătrâni mergând cu pași mărunți pe trotuare, clopotele bisericilor și cei zece mii de câini, populația subterană de vagabonzi solitari căutători prin gunoaie, care împing la cărucioarele pentru cumpărături pe marile bulevarde și caută sticle prin pubele. Dacă nu vreau să las în urmă toate astea, de ce l-am încurajat pe Tom să intre în discuția asta pe teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
decursul anilor, rezolvaserăm câteva cazuri împreună, dintre care cel mai spectaculos fusese așa-numita Afacere Dubinsky, care făcuse din Henry o mică legendă în domeniu. Arthur Dubinsky își simulase moartea la vârsta de cincizeci și unu de ani, omorând un vagabond care trăia pe străzile New Yorkului și substituindu-i cadavrul cu al său într-un accident urmat de incendiu cu derapaj într-o prăpastie din Munții Stâncoși. Maureen, cea de a treia soție, în vârstă de douăzeci și opt de ani, încasase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mèrcile de mașini parcate în fața casei directorului, care o fi oare mașină domnului procuror? opel, wolkswagen, ford, renault, peugeot, mitsubishi, mașini scumpe! domnul procuror e un rafinat, precis are o mașinè nemțeascè, Ia sè caut, am de unde alege! Un câine vagabond se apropie temètor, cu coada între picioare, prevèzètor, te las în pace, îmi spune el, dacè nu mè lovești, sunt în defensivè, dar dacè îmi dai ceva de mâncare, n-am sè te lovesc, bèiete, nu mi-ai fècut nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sat, că se și vedea și ne gândeam că poate ne-om trage și noi sufletu’ olecuță măcar pe lâng-o vatră, o fiertură, ceva - numa’ ce strigă unu că-i un om mort. Era! Sigur că era! Un cerșetor, un vagabond, zicea unii d-acolo, din margine. Înălțimea Sa nici n-a întors capu’. Și armata, după el, tot înainte! Că el este tătucu’ nostru. Om cumsecade, de altfel, Înălțimea Sa. Grozav ce-i place la război! Și iată că dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi! Și asemenea specimene îngălate se pretind a fi semenii mei. Ba mai au și nerușinarea să mi-o latre în gura mare ori de câte ori ies cu parfumata la plimbare. Nu scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]