112,177 matches
-
condeie mai puțin boante decît al d-nei Palade, ca reportaj ori chiar comentariu politic. Particularitatea (ori păcatul) acestei specii nu e că-și dă cu părerea. Ce altceva ar putea face? Particularitatea este că pune opinii personale (întemeiate ori nu, valabile ori nu) pe seama altora, ca și cum, zicînd d-na Palade un lucru, el nu ar reprezenta doar ideea d-sale, ci pe a multor alți scriitori care au fost la Conferință. "Lui Nicolae Manolescu i se reproșează de către cei care nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
ei, își face jocurile. Această oboseală socială, exploatată cu o perversă satisfacție de către clasa politică (Bujor Nedelcovici se referă la legislatura Iliescu, dar dezamăgirea pe care am încercat-o după 1996 ne face a simți observațiile d-sale ca fiind valabile, în largă parte, și pentru guvernarea Convenției Democratice) duce la ispita de-a accepta inacceptabilul. Adică la un nou pact cu Diavolul. Cu același Diavol totalitar, în travesti, care ne îndeamnă onctuos la "reconciliere". O "reconciliere" strîmbă, căci implică neadevărul
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
august, și la care a luat parte și domnia-sa, hotărîre prin care urma să aibă loc un al doilea tur de scrutin pentru alegerea statutară a președintelui Uniunii. Dl Uricaru a pretins că această hotărîre a Consiliului nu e valabilă. Altfel spus, dl Uricaru pare decis să rămînă președinte al U.S. cu orice preț, prezentînd ca fapt împlinit alegerea sa nestatutară. Încercînd să cîștige puncte pe acest teren, dl Uricaru afirmă că organizarea unui al doilea tur de scrutin ar
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
istoric, merită și trebuie studiat dacă voim să înțelegem procesul devenirii noastre. Dacă recitim - cum am făcut eu cu, mărturisesc, delectare profesională - opera critică a lui Maiorescu avem a constata, instantaneu, cît de actuală e ea, de fapt. E, cred, valabil și azi așezarea criteriului estetic în evaluarea literaturii. Or, Maiorescu este cel dintîi care a așezat acest criteriu la fundamentele actului valorizator. Desigur, nu mai stă în picioare a sa diferențiere între condiția materială și ideală a poeziei, valabilă la
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
cred, valabil și azi așezarea criteriului estetic în evaluarea literaturii. Or, Maiorescu este cel dintîi care a așezat acest criteriu la fundamentele actului valorizator. Desigur, nu mai stă în picioare a sa diferențiere între condiția materială și ideală a poeziei, valabilă la începuturile secolului al XIX-lea. Dar chiar din nervurile acestei categorisiri, expusă sistematic, se înalță, sigure pe sine și perene, elementele necesare afirmării principiului autonomiei esteticului, fără de statuarea căruia n-ar fi fost posibilă evoluția modernă a literaturii române
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
deosebi adevărul de eroare și frumosul de urît". Maiorescu a fost chemat de destin să despartă, la început, apele de uscat, afirmînd dreptul suveran al esteticului în judecarea operelor literare. E un merit excepțional nu numai de valoare istorică dar valabil și astăzi. Și tot el are meritul, în studiul din 1871 despre direcția nouă în literatură și cultură, de a oferi modele exemplare și un drum de urmat. Avea dreptate să dezvăluie atunci că "noua direcție, în deosebire de cea
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
simțămînt național, prin adevăr, prin înțelegerea ideilor ce omenirea întreagă le datorește civilizației apusene și totodată prin păstrarea și chiar accentuarea elementului național". E adevărat nu toate exemplele oferite de el (în poezie, proză literară și proză științifică) au rămas valabile, cele mai multe pierzîndu-se pe drum. Dar, tot aici, s-a pus în valoare, pentru prima oară, lirica eminesciană, căreia i-a intuit geniul numai după trei poezii publicate în Convorbiri literare. Cum s-ar putea uita că, atunci, în 1871, Eminescu
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
introduce o îndoială postmodernă veritabilă în ce privește criteriul estetic - autoarea găsește o perioadă clasicizată care a fost o "victimă" exemplară a viziunii exclusiv estetice asupra literaturii. Viața autorului nu are ce căuta în text - iată o teoremă care mai poate fi valabilă doar dacă o completăm cu una nouă: opera unui suprarealist este mai mult decît incompletă fără recunoașterea valorii... biografice a poetului. Altă reușită importantă a acestui studiu este plasarea suprarealismului românesc acolo unde îi e locul - adică undeva în marginea
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
lumea, te-a ajutat în munca ta de regizor, în relațiile cu ceilalți sau ai simțit, la un moment dat, că te incomodează? Nu m-a ajutat niciodată, m-a încurcat tot timpul. Principiul despre care vorbeam mai sus este valabil, dar absolut perturbator. Cu felul ăsta de a fi nu poți sfîrși decît stupid. Într-o lume megalomană pentru care contează manifestațiile uriașe, tu continui să rămîi un bijutier medieval care migălește la cele mai incredibile detalii, la cele mai
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
din respect pentru țara ta și pentru cultura ei, pe care încerci să o reprezinți cît mai onorabil, să fii asemeni altor instituții din lume cu același profil cu care, după împrejurări, colaborezi sau te confrunți. Spre a fi partener valabil pentru Smithsonian Institute, Japan Foundation, Institutul Suedez, Südosteuropa Gesellschaft etc., trebuie să ai o organizare foarte bună, oameni competenți și sentimentul timpului, să fii exact, să te ții de cuvînt, cuvîntul dat să fie echivalent cu un angajament, cu un
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
principalele limbi de circulație. Incredibil de puțini chiar în engleză și aceștia sînt suprasolicitați. În S.U.A., un distins coleg caută de ani de zile un traducător pentru cărțile sale, de exemplu. Deci acești traducători trebuie crescuți, formați, stimulați. Treaba este valabilă și pentru celelalte limbi. După aceea, cartea, o dată tradusă, este necesar să intre în marile circuite de difuzare străine, ceea ce presupune o editură bună și un nume de rezonanță din țara respectivă care să te prezinte. Sigur, ne putem asocia
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
înșiruire sumară ca aceasta, autoarea reușește să le motiveze practic. Apoi urmărim în detaliu organizarea și rolul introducerii, cuprinsului și încheierii. Ultima parte a cărții se ocupă de felurile și etapele argumentației, de modul în care se construiește o pledoarie valabilă, în care se folosesc faptele, opiniile, mărturiile, utilizarea corectă a dovezilor și felul în care ne situăm față de cititor, cum să i ne adresăm pentru a-l cîștiga de partea noastră. Dincolo de importanța ei practică indiscutabilă (de cînd se simțea
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
una din explicațiile acțiunilor disperate și duse până la capăt, orice ar fi, ale așa-zișilor teroriști, știind că numai izbînda totală i-ar scăpa de pedeapsă?... S-ar putea. În orice caz, în violențele celor numiți intră și acest paradox valabil încă de pe timpul reginei intratabile. Nu ea îl făcu Sir pe piratul Drake vînat de spanioli pe toate mările de pe glob și care l-ar fi ars cu mult fast pe rug? Dacă, să zicem, atentatul împotriva lui Hitler izbutea
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
literar. Cel dintîi volum al ediției pe care o comentez acum îl reproduce aidoma pe cel din 1983 (cu excepția prefeței d-lui Adrian Anghelescu). Am comentat, tot în revista noastră, și ediția din 1989. Observațiile de atunci rămîn și azi valabile. M-am întrebat atunci, mă întreb și acum, dacă ceea ce ne propune d-na Cornelia Pillat este o ediție critică. E adevărat, ne-am prea obișnuit cu o fizionomie anume a unei astfel de ediții: textul transcris cu impecabilă acuratețe
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
Gheorghe Ceaușescu Orice istorie este istorie contemporană, a spus undeva Croce. Cu alte cuvinte, trecutul este privit în oricare din etapele sale prin prisma preocupărilor de actualitate. Observația este valabilă nu numai pentru istoria politică, ci pentru orice domeniu: când spunem că Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Victor Hugo, Creangă etc. sunt "contemporanii noștri" înseamnă că am găsit la ei idei, sentimente, modalități stilistice corespunzătoare ideilor, sensibilității și modalităților de expresie
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
întreaga răspundere caracterului oral al textului. Cioran a mai acordat interviuri, dar niciodată n-a fost trădat în acest fel de cuvinte. Mărturisesc că insistența Cronicarului asupra acestei laturi vine dintr-o dorință foarte adîncă: ar prefera să nu fie valabil textul decît să trebuiască a-i accepta conținutul și a-l pune în raport cu alte păreri ale lui Cioran despre evrei, cum face d-na Petreu. În orice caz, dl. Deaconescu are obligații mai grele decît aceea de a o chema
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
picătura, în schimb studierea ei pe bani frumoși, cu expertize care costă bani și mai frumoși, produce munți de hîrtie îndosariată în care, alături de ipotezele celor deprinși cu ideea muncii în zadar, s-ar putea să se sufoce și idei valabile. În ministere, funcționărimea moștenită ca o fatalitate e mai puternică decît cel mai bine intenționat ministru. Și aici nu e vorba de funcțiile invidiate, ci de rotițele obscure în care mecanismele se împiedică, fără a putea fi detectată cauza. De
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
întregii creștinătăți. Sfinții Părinți nu sunt oamenii unui timp și ai unui loc. Nu sunt ceva dus cu trecutul din urma noastră, îngropați cu strămoșii. N-au generație; sunt actuali și universali, chipul lor este prezent și viu, real și valabil azi ca și ieri și mâine și cât va fi lumea. Sfinții Părinți ai Bisericii s-au ridicat peste locul și peste timpul în care au trăit, au depășit contingențele care ne constrâng pe noi a fi ceva doar azi
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
tradiții festivaliere, locul unde în 1884 s-a născut Béla Balàzs. "Cel dintîi sistematizator al materiei cinematografice" - cum l-a numit Aristarco - ar fi meritat să fie desemnat patronul spiritual al manifestării cu un generos Preludiu: cunoașterea reciprocă. Deziderat universal valabil, formulat indirect în "Omul vizibil", lucrarea în care la 1924 teoreticianul evidenția virtuțile complexe ale artei a 7-a. Lăsînd în seama organizatorilor - Ministerul Culturii din România, Ministerul Tezaurul Cultural din Ungaria, Budapest Filmstúdió și Oficiul Național al Cinematografiei - analiza
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
din alte limbi, conțin uneori o mare varietate de formule, dintre care prea puține sînt cu adevărat în uz. Ar fi interesant să supunem unui test cît mai multe din formulele deja înregistrate, pentru a verifica și cîte din cele valabile în trecut mai sînt folosite astăzi. Diferența poate fi urmărită și prin examinarea volumelor de corespondență ale unor personalități culturale din trecut; am ales pentru acest mini-experiment Scrisori către Ion Bianu, ediție de Marieta Croicu și Petre Croicu, vol. I-
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
românesc demonstrînd, pe larg și polemic, că nu arta populară e reprezentativă pentru formula sufletească a unui popor, ci personalitățile lui creatoare. Să mai amintesc de Lucian Blaga cu al său Spațiu mioritic care admitea, ca filosofie a culturii, ca valabilă pentru sufletul românesc resemnarea fatalistă din celebra baladă populară. Și contribuțiile au tot continuat, alăturîndu-se și noua generație, prin M. Eliade, Cioran, mai ales M. Vulcănescu (cu studiul fundamental Sentimentul românesc al existenței), Const. Noica. Întrebarea e dacă se poate
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
încît seamănă mai degrabă cu fenomenele astronomice decît cu cele pămîntești. Istoria oamenilor are unități de măsură mult mai mici. Secolul însuși este o unitate prea mare pentru nevoile lor, fie politice, fie culturale. Mileniul este, el, o unitate gigantică, valabilă doar pentru macroistoricii de tipul lui Toynbee. Știu o singură istorie literară care o folosește: aceea a lui Shuici Kato pentru literatura japoneză, al cărei prim volum se intitulează Prima mie de ani. E necesar pentru astfel de divizări de
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
devenit aproape o dogmă - postula existența indubitabilă în limba literară a stilurilor (sau limbajelor): științific (și tehnic), juridic (și administrativ), literar, eventual și publicistic. Descrierile detaliate ale acestora, cu particularitățile diferitelor lor nivele lingvistice (fonetic, morfo-sintactic, lexical, pragmatic), rămîn perfect valabile și pline de utilitate. Mai puțin fericită ne apare ideea separației nete dintre stiluri, și mai puțin acceptabile excluderile: de pildă, în schemele vremii nu intrau ca entități aparte limbajul religios și cel politic. Justificările erau pur lingvistice, și parțial
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
altă parte. Pentru că țara natală nu-l apreciază. Pentru că e curios să cunoască alți oameni, alte obiceiuri, alt fel de viață. Sontag izbutește însă să anuleze, pe rînd, fiecare dintre aceste răspunsuri. În cazul actriței poloneze, oricare ar putea fi valabil, dar odată ce ne decidem asupra unuia povestea capătă o turnură care te obligă rapid să te oprești și să te întrebi: oare? În Polonia, Maryna e celebră, iubită de public, de prieteni, de rude. Ea trăiește în centrul unui microunivers
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
se apăra, astfel, de macularea la care era supusă. Ea rostea și rugăciuni, dar spunea mai ales scrisoarea orală de dragoste, concepută ca un scut verbal între sufletul ei și trupul sodomizat de torționari. Tortura este incomunicabilă: acest fapt este valabil nu doar la multă vreme după epuizarea supliciului, ci și în timpul acestuia. De aceea, fostele victime așteaptă îndeajuns până să fie apte să-și recupereze "limba" și să transcrie în cuvinte ceea ce nu putea fi rostit și împărtășit până atunci
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]