1,109 matches
-
al națiunii române - categorie ale cărei granițe se fixează acum pentru a cuprinde românitatea în întregul ei, dincolo de diviziunile confesionale. Această fuzionare a celor două confesiuni în categoria singulară a națiunii române este sesizabilă și în Suplicile în care națiunea valahă din Transilvania își revendica egalitatea de drepturi cu celelalte trei națiuni politice în contextul restaurărilor demarate după moartea lui Iosif al II-lea. Eșecul acestor demersuri petiționare ale românilor transilvăneni se soldează cu reluarea luptei de emancipare națională prin acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
iobagii refugiați pe latifundiile lor (Roller, 1952, p. 171). În fine, ca exponent al clasei asupritoare, "Mihai apăra interesele clasei boierești, fie aceasta română sau maghiară" (Roller, 1952, p. 178). Factorul etnic nu juca așadar niciun rol în politica principelui valah. Departe de a aspira la făurirea unității naționale, Mihai a încercat să constituie un "stat centralizat" în care etnia era irelevantă, ca formă politică de luptă împotriva dominației otomane: "Unirea în lupta împotriva jugului otoman era un factor important pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
morminte.234 În mentalitatea arhaică românească, pasărea este ambivalentă, întruchipând atât forțele întunericului, cât și puterile luminii, prevestind binele sau răul, supunându-se metamorfozelor continue pentru a răstălmăci lumea înțelesurilor simbolice. Astfel, în hieraldica românească, pasărea prezentă este corbul, corbul valah și corbul corvinilor. În unele steme, corbul este înfățișat cu aripile deschise și cu ciocul orientat spre emblema soarelui. Corbul încadrat de soare și de lună apare pe stema Țării Românești în cronicile și cărțile de cult din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
guste” violența pharmakon-ului francez: exigența pentru claritate, simțul nuanțelor, acuratețe, rigiditate, exactitate, precizie, paradox, fapt ce l-a determinat să afirme că „nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă. Asta înseamnă patrie și nimic altceva”. Lirismului pre-parizian, lamentării valahe i-a urmat o „alchimie internă” ce a presupus autodistrugerea / otrăvirea pentru „a-și face auzite cuvintele”, „pentru a se salva” și a dobăndi o „unitate interioară” cum precizează S. Barsacq. Scriitura-împotriva-sinelui elaborată de Cioran, este cum spune Derrida despre
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
de bună seamă, degustarea cu măsură a licorilor de calitate. Boala e însă altceva. În prima mea zi de profesor, pe 1 septembrie 1986, am aterizat năuc în comuna Corni, din județul Botoșani, acolo unde mă trimisese patria (și bandiții valahi de la minister, care inventaseră o monstruozitate numită "repartiția zonală" prin intermediul căreia înșfăcau toate posturile din țară în orașe și le dădeau clientelei lor de la București; celorlalți, de la Iași sau Cluj, neră-mânându-le decât posturi la țară în maghiarime, pentru noi, și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-se, bunul plac și lipsa celei mai elementare politeți fac legea. Recunosc, de asemenea, că bunul Dumnezeu m-a ferit de traumele zilnice ale nesimțirii barbare combinată cu tupeu, claxoane, înjurături și răngi care fac legea în Magna Cloaca noastră valahă. Dar, fie de deochi și crăpa-le-ar conturile off shore celor responsabili, nici cu draga noastră capitală închipuită a culturii nu mi-e rușine, pentru că nicăieri în lume, la Paris, la Chicago sau la New York, unde am condus, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
balelor, veninului, a izurilor fetide și a jeturilor inconitente de necurățenie pe care, fără pudoare, le aruncă asupră-ne o clasă politică dezbumbată la pamperși. Mă stăpânesc cu greu, ca brav (și simbolic!) urmaș al vechi-lor conspiratori ieșeni împotriva stăpânirii valahe, etern adăpostiți între zidurile Palatului Roznovanu, să nu spun public, fără perdea, ce cred despre blestemata Cetate a lui Bucur și despre soluția simplă a liniștirii viermuielii toxice și gălăgioase de acolo, obraznic aburcată pe nefericirea și exploatarea tuturor celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
jalonează viața, în ritmul respirației. Exacta pană a cronicarului, reluată în superbul eseu despre munteni scris de boierul moldovean Alecu Paleologu, ne dă cheia ADN-ului bucureștean așa cum este el dezvăluit de istorie: "Olio, olio - se tânguie fiica de domn valah mazilit - las' că pune taica pungă dă pungă pân' la Țarigrad și ia el domnia îndărăpt!" Chiar așa, nu? Ca-n ziua de azi, nu alta. Că nu degeaba blestemul tradițional al românului a fost, de secole, cel plasat de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
inițiați: da, are legătură cu "fascinus"). Vajnică alpinistă de alcov, din specia hulită și invidiată a moldovencelor care au încălecat Bucureștiul, pe sticlă sau în viață, doamna Rădulescu s-a dovedit o foarte abilă și rezistentă figură a scenei publice valahe (mediu coroziv prin excelență), strunindu-și cu mână sigură imaginea și brand-ul personal de mai bine de un deceniu și jumătate. Nimic din ce este omenesc nu i-a fost străin divei noastre: după un început mitic, (nim)formator
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o rară ingeniozitate și cu o excepțională finețe și acuratețe, autorii, atât cei ai "stabilimentului academic", cât și cititorii lor și mai inteligenți, au fișat haios și creativ o mulțime de exemplare și subspecii ale mitocanului urban contemporan, cu precădere valah, dar cu o generoasă acoperire pe întreg teritoriul țării. Nu vom trece aici în revistă clasificarea percutantă a amintitului atlas, fie și pentru a nu răpi plăcerea cititorilor de a-l descoperi singuri și de a se amuza gânditori la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
despre adevărata obscenitate publică, precum și de relația cu personajul de mai sus, ca să nu mai fie nevoie să reiau tema). A mai fost vorba, de asemenea, de buna stăpânire a unei anumite tehnici de persiflare activă și bășcălie agresivă, tipic valahă, pe care personajul o avea nativ și pe care acum a putut să o transforme nestingherit în stilistică publică (de unde impresia falsă a profanilor că ar avea vreo urmă de talent literar). Lipsită de un cod moral, societatea românească s-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
gusturile se schimbă neîncetat, coexistând școli și figuri antagonice, astfel încât și la finele anilor '60, când proaspătul "proprietar de poduri" descăleca în București, la fel ca și astăzi, poetul avea suporteri înfocați și detractori neobosiți, în egală măsură. Micul Rimbaud valah a scos în acest timp, netulburat, un morman de cărți, a absolvit târâș (împins de la spate de "nașul" său literar, Fănuș Neagu) facultatea de ziaristică de la Școala de partid "Ștefan Gheorghiu" (singura care exista), a dormit în subsoluri, a iubit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
spune fără opreliști ceea ce gândește o zdrobitoare majoritate a alegătorilor, anume că "în jurul președintelui nici iarba nu crește" sau, după alte relatări, că președintele ar trebui să se înconjoare și de oameni capabili să-i spună "nu". Obișnuit cu mentalitatea valahă, potrivit căreia tupeul și iuțeala de replică țin loc de argumente, președintele "i-a tras-o" rapid politicianului imprudent, amintindu-i, pe bună dreptate, că partidul a avut posibilitatea de a-i zice "nu" deputatului Păsat, dar că a preferat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
scoase vreodată la licitație (o licitație anterioară, încercată de proprietara unei firme de vechituri care a evacuat lucrurile din mansarda cu chirie de pe Rue Odéon unde acesta locuise câteva decenii, fusese blocată de "Fundația Cioran" de la Paris). Astfel încât, desigur, mahalagiii valahi din presa centrală vor tăia, ca de obicei, frunza la câini, cu presupuneri asupra misteriosului cumpărător (cin' să fie? Patriciu? Vântu?), sau vor glosa la nesfârșit, de data asta nu chiar fără îndreptățire, despre impotența blamabilă a autorităților românești, dezinteresate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
structuri gramaticale importate. Când un român de peste Prut spune "Amuș îți dau un sunet" pentru "Te sun eu imediat înapoi", el pune în evidență o realitate culturală și lingvistică care nu are absolut niciun motiv să stârnească ilaritate sau bășcălie valahă dizolvantă. Nu e, în egală măsură, argument că ar fi vorba de limbi diferite, ci, doar, de ceea ce lingviștii descriu drept particularități ale unui grai. Tot pe același palier mai trebuie, totuși, subliniat ceva. De peste cinci decenii rușii au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aproape două decenii și jumătate, de a-și depăși, până la strivire, modelul de import de la care au plecat, francezul Le Canard Enchaîné. Acesta fiind azi doar un fel de Arici Pogonici în materie de inventivitate umoristică fața de surata sa valahă. Desigur, anchetele și investigațiile jurnalistice explozive au rămas, și pe malurile Senei, la fel de dure și de documentate, dar în privința umorului, asta e!, ai noștri i-au învins fără drept de apel. Cum a fost posibil acest tur de forță? Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
unde la Marele Consiliu, iau parte și alte căpetenii de haiduci printre care și legendarul sîrb Baba Novac, popularizat prin cîntece și balade. La sfîrșitul convorbirilor avute, Sava Împreună cu ceilalți căpitani de haiduci de față, jură credință și ajutor domnului valah. Sava Își ține cu sfințenie jurămîntul, ba chiar ia parte, la luptele de la Călugăreni, În fruntea haiducilor săi, făcînd minuni de vitejie. Fiind urmărit de turci, Sava nu a mai putut trăi În Serbia, trecînd În țara Românească. Tot pentru fapte
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
neamul pelasgilor nu a dispărut niciodată din sudul Dunării la fel ca cel din nordul fluviului, chiar dacă fiecare l-a botezat după timp și nărav: illac în tătară; ulagh în persană; olah în maghiară; olaci și blahi în italiană; vlahi, valahi și mesi în greacă; valasky în cehă, volosky în poloneză, volohi în rusă; blaci în franceză, walati, balacorum, valachorum și balachorum în latină, dar poate mai sînt și alți termeni pe care eu nu îi știu. Ei își ziceau în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cît de vrednici au fost strămoșii noștri în feudalismul timpuriu din secolele Xl - Xlll, trebuie să punem alături informațiile care se găsesc în documentele bizantine, papale, ungare, germane, rusești, morave dar și alte surse. Împăratul bizantin Alexie Comnenul, năimește oștiri valahe cu care luptă împotriva normanzilor ce au intrat în Elada în anul 1098 pentru ceva prădăciuni acătări luîndu-i pe bizantini drept sarazini! Cîțiva ani mai tîrziu fratele său, Manuel Com-nenul întărîtă pe valahii de la nordul Dunării să-i atace pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și să dobîndească doar toparhia Moe-siei, ci nu mai îndurau să nu aducă daune împărăției romeilor și să nu unească domnia misienilor și a bulgarilor într-una singură, așa cum fusese odinioară”. La aceste lupte participă și un grup de oaste valahă din stînga fluviului. Tot el ne mai amintește că în anul 1198 o ceată de valahi și cumani au trecut Dunărea și au făcut mare jaf în imperiul bizantin! Dacă nu erau aliați cu valahii din sudul fluviului nu putea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pre el însuși îl vor arunca în întunericul trecut al unui neînsemnat om privat”. De aici pleacă zîzania care l-a înrăit pe Ioniță împotriva latinilor și după înfrîngerea catastrofală de la Adrianopol din aprilie 1205, Balduin cade în captivitatea regelui valah unde va și muri. Ioniță moare în anul 1207 cînd asedia orașul Thessaloniki iar tronul este uzurpat de Borilă, nepot de soră al regelui, fiind înlăturat de la succesiune Ioan Asan care era copil. Acesta s-a refugiat în Valahia și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în diferite articole, restul, după spusa unora, nu au valoare pentru cultura română chiar dacă multe din informațiile pe care le voi da în continuare sînt tot din această sursă! Ca o ciudățenie, dar tot a istoriografiei române, numele întemeietorilor regatului valah de la sudul și nordul Dunării, transformat apoi în regatul vlaho-bulgar, este scris de români sub forma Asan iar bulgarii îl scriu Asen, întocmai cum apare și pe tăblițele de plumb, ceea ce arată că ei știau cine sînt numai noi cei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cumani care vor fi incluși în dioceza cu-mană care-și va termina organizarea în anul următor O scrisoare a papei Grigorie lX din anul 1234 spune: ,,după cum am aflat în episcopia cumanilor sînt multe popoare care se numesc Walati(valahi sau români) care deși după nume se socotesc creștini, îmbrățișînd diferite rituri și obiceiuri într-o singură credință, săvîrșesc fap-te care sînt străine acestui nume. Căci nesocotind biserica romană primesc toate tainele bisericești nu de la venerabilul nostru frate... episcopul cumanilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în care își identifică totemul, curge vijelios, spre a se vărsa în Dunăre împreună cu puhoiul de pești învălmășiți cu stelele cerului răsturnat în vâlvătaia acvatică. Romanul Zahei orbul, mai curând o povestire mai întinsă, e odiseea picarescă a unui Samson valah. Pierzându-și vederea, Zahei, o namilă de om, ajunge învârtitor de roată la bâlci, grădinar, ocnaș, purtător în spate al unui preot moșneag și infirm. Mediile traversate de nefericit sunt descrise cu mijloacele celui mai necruțător realism, apogeul viziunii tragic-grotești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
pref. edit., București, 1991, Secretul Anei Florentin, pref. edit., București, 1992; Vasile Alecsandri, Poezii. Despot Vodă, București, 1995; Tudor Vianu, Scriitori clasici români, pref. edit., București, 1998; I.L. Caragiale, Momente și schițe, pref. edit., București, 2000; Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, pref. edit., București, 2000; Ion Pillat, Perpessicius, Antologia poeților de azi, I-II, pref. Cornelia Pillat, București, 2000; G. Coșbuc, Poezii, pref. Ion Dodu Bălan, București, 2002; Întâlniri la masa umbrelor, București, 2003. Repere bibliografice: Mihai Drăgan, Despre unele omisiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]