2,062 matches
-
lor se constituie, în cazul de față, într-un sistem de semne care le indică destinația. Astfel, potcoava a sărit chiar din fuga cailor. În reprezentările obișnuite, ea simbolizează norocul. Este posibil ca și în cazul nostru să aibă aceeași valorizare: norocul de a dobândi puteri taumaturgice. Secvența nr. 9 06.10-07.10 "...sula-i pentru săgeți, când ari săgeți, di ti săgeată prin mâini, prin chicioari. Asta-i, asta-i să știi mata." Sula a fost special confecționată la un
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și aduc apă nivorghită (...) șî ca sî cum ar ci făcută aghiazmă di optâsprizeci preoți, nu di unul... sî știi mata." Nelipsită din ritualul turnării cositorului este apa. Ca element primordial, ea se bucură de toate virtuțile conferite de o valorizare magico-religioasă. Proveniența sa accentuează legătura cu sacrul și rolul pe care îl are în ansamblul ritual: purifică, primenește, curăță. La fel de importantă este și apa nevorbită sau neîncepută. Motivul apei neîncepute este deja unul clasic, analizat în lucrările de etnologie românească
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în foc." Prezența intrigilor, a invidiei și a răului este întruchipată, în opinia mătușii Catinca, de o formă plată, asemenea unui bănuț care prezintă mai multe asperități. Pentru subiectul nostru, aceasta este întruchiparea răului în pisică. Astfel de reprezentări și valorizări negative ale pisicii (semn al diavolului, al ghinionului, al ceasului rău) se întâlnesc în spațiul culturii tradiționale destul de frecvent. Secvența nr. 23 16.20-16.59 Interpretează o nouă formă: "Uiti, Maica Domnului..." Prezentăm în detaliu imaginea pe care o interpretează
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
un mix de tehnici de persuadare utilizate pentru influențarea comportamentului de vot"2. În egală măsură, definiția comunicării politice s-a limitat la un corpus de mesaje emise de politicieni sau guvernanți, punând accentul pe binomul conceptual retorica politică în valorizarea conținutului informației politice. Nu este greșită nici definiția, modelului "americanizării comunicării politice", conform căreia ar fi un sistem de relații între actorii scenei politice, respectiv, politicieni, alegători, jurnaliști, profesioniști în consiliere politică, care interacționează printr-un schimb de informații, în
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
discursului și a contra-discursului. Polemica nu vizează, prioritar triumful adevărului (acesta aparține exclusiv dialecticii), ci al individului prin imaginea sa de "războinic" al cuvântului. Acestui aspect care justifică prezența argumentului ad hominem i se atribuie, la un moment dat, o valorizare peiorativă în La parole polémique, atașându-i-se o pesimistă viziune schopenhauriană: "Vrem tot timpul să avem dreptate, nu pentru a ne impune propriile convingeri, ci, în primul rând, pentru a-l califica pe interlocutor ca fiind incapabil să aibă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca discurs social plurivalent, rezultat al întâlnirii scriitorului (homo aesteticus) cu homo politicus în postura gazetarului lider de opinie autorizat, personaj atât de activ și controversat în arena vieții publice de pretutindeni. Lui i se datorează accepțiunea actuală (indiferent de valorizare) a polemicii: dezbatere publică a problemelor (politice, artistice, sociale) fundamentale ale cetății. În acest punct în care discursul polemic ni se relevă și ca produs al presei în sfera opinabilului, e necesar să-i atașăm o altă dimensiune asupra căreia
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
această ipostază, ea reprezintă o atitudine logic-rațională verbală și non-verbală de respingere, într-un anumit context situațional, a unui dat (obiectul polemicii, animat sau inanimat, individual sau colectiv, concret sau abstract etc.), disputabil, asupra căruia se proiectează propriile temeri, convingeri, valorizări etc. Aici ar trebui încadrată imaginea generică a omului polemist a lui Fr. Paulhan: Din diversitate se naște conflictul. Eu sunt alții, dar eu sunt eu. Fiecare este în același timp alții și dușmanul altora. Fiecare este în același timp
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atunci când polemizează explicit, comunică și se comunică în egală măsură, pentru că asumarea individuală a evenimentului, precum și reprezentarea subiectivizată a acestuia presupun operații de integrare a realității date nu doar în universul său ontologic, ci mai ales în planul sensibil al valorizărilor proprii: etice și estetice. Mai mult, în textul publicistic, orice scriitor va fi tentat să depășească finalitatea pragmatică tocmai printr-o foarte atentă utilizare a materiei prime de care dispune: limbajul. Acest aspect e vizibil în ceea ce Monica Spiridon numește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
face greu de atacat și respins. O categorie aparte de definiții o constituie cele personalizate, numite de noi redefiniri, prin care înțelegem operațiile de determinare a însușirilor unui obiect (termen generic pentru ființă, lucru, fenomen, stare etc.) drept rezultat al valorizărilor individuale. Când Eminescu, acuzat de reacționarism, definește reacțiunea în termeni fiziocratici, drept reacția organismului sănătos la "influențele stricăcioase" venite din afara sa, el nu face altceva decât să-și justifice poziția redefinind termenul dintr-o perspectivă avantajoasă. La fel, Arghezi, când
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în termeni semiotici, deixis-ului enunțării, inserând, pentru public, referiri cu privire la poziția locutorului (ofensivă, defensivă, aparent neutră), la situația polemizabilă, la caracterul și culpa adversarului, la mobilul polemicii, în general. Uneori, la Arghezi, descrierea devine un argument metadiscursiv dublu orientat: către valorizarea și legitimarea propriului discurs, pe de o parte, și spre respingerea celui advers, ca necorespunzător criteriilor invocate. Iată o secvență asertiv-descriptivă care introduce perspectiva etico-estetică a autorului: "Polemica e proză frumoasă și pamfletul ei operă de artă. Lucrul care poate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
valorică, consolidată pe fundamentul empiric al unei morale personalizate. Din acest unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente, trădează natura unui spirit inflexibil în raport cu tot ceea ce e incompatibil propriilor sale valorizări. Acest ultim aspect se impune a fi detaliat. Publicistica argheziană relevă cel mai bine distanța dintre polii inegali cantitativ, dar de aceeași intensitate emoțională, ai aceleiași axe: pe de o parte, dimensiunea agresiv-conflictuală aproape că nu există articol de gazetă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemică unde întîlnim cel mai mare grad de tranzitivitate, un discurs marcat de asertivitate, a cărui forță ilocuționară ia naștere din uzul performativelor și verdictivelor. Schimbul direct de argumente punctuale și opinii determină o restructurare a schemei actanțiale, în sensul valorizării egale a actanților principali (enunțiator și enunțiatar, vocea citată) ca poli dinamici, interschimbabili într-un spațiu comunicațional normat, în timp ce publicului, în calitatea sa de terț al discursului, îi este atribuit statutul de martor imparțial a cărui prezență este presupusă prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adresat. Felul în care destinatarul percepe, înțelege și reconstruiește sensul enunțului, angajând, în toate aceste etape, un întreg arsenal cognitiv (în funcție de educație, cultură, disponibilitatea intelectivă și afectivă de a se plasa în orizontul de așteptare al locutorului), este responsabil de valorizarea estetică a, de pildă, literaturii autenticului, dependentă de realul-evenimențial și supusă perimării. Astfel că rezistența în timp a publicisticii scriitorilor, ca literatură non-ficțională, în genere, se verifică prin interesul pe care-l suscită nu numai la nivelul segmentului specializat (criticul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
artiștilor distinge "arta primitivă" de celelalte. Galeristul parizian va trece deci sub tăcere numele autorului, lăsând doar localizarea etnică. Autenticitatea obiectului va fi garantată, în ochii occidentalilor, prin acest mic trucaj, condiție a transsubstanțierii lui estetice, ea însăși condiție a valorizării economice. Pe altarul artei negre, vrăjitorul alb, la capătul lanțului, sacrifică negrul individual și concret, astfel încât, călătorind patru mii de kilometri și trecând din lumea africană în lumea artei, o materie nealterată în forma ei a putut să-și schimbe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care expresia nu face decât să-l aducă din interior în exterior (cum se extrage sucul unui fruct). În videosferă, adevărul este original, nu final. Se crede că originea vorbește de la sine în primele mișcări ale corpului, singurele bune. De unde valorizarea promptitudinii și ingeniozității în replici, altădată apanaje ale inteligenței, acum mărci ale unei "naturi adevărate". Și credința că autorul sau victima unei experiențe puternice va fi cel mai bun actor în transmisie. Aceasta ar fi răsturnarea televizuală a paradoxului Actorului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu transformă cuvintele în pietre și idoli. I.2 Reprezentări axiale și reprezentări concentrice Diferitele reprezentări ale parcurgerii treptelor, așa cum se regăsesc îndeobște în discursul religios, aduc în prim-plan fie ideea centrului, fie ideea axei ca axis mundi, cu valorizarea accentuată a punctului terminus (centrul, respectiv „vârful“, „cerul“, „susul“ etc.). Ierarhia se va desfășura fie circular, în jurul centrului, fie pe verticală, în jurul axei instituite între „sus“ și „jos“. Reprezentările „imaginale“ vor urma cele două tipuri de percepție, sugerând fie mișcarea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și a unicității) propriei viziuni, prin imposibilitatea atingerii unei „clarități“ ultime întrevăzute ca privire necontaminată de propria configurație afectivă, psihică, intelectuală, culturală și, în ultimă instanță, ca ultim prag, umană... Mai precis, „căderea“ inevitabilă în propriile moduri de interpretare și valorizare, prin prisma propriei personalități, a contextului și a tradiției proprii, va deforma privirea „obiectivă“. Asumarea acestei subiectivități, fără a o condamna, prin acceptarea a ceea ce suntem, va da măsura reală a „obiec tivității“ la care putem aspira. Bunul-simț ne va
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
derivată din „valorile demo crației“, ca efect secundar al unui sistem politic, ci ea se cere înțeleasă ca atare, prin calitatea intrinsecă a fenomenului religios, oriunde se întâlnește el. în același mod, aplicarea termenilor „sacru“ și „ierarhie“ este contaminată de valorizarea inegală a realului înțeles ca ceea ce este manifestare pentru noi. De aceea, ambii termeni sunt determinați subiectiv, lucru evident în toate teoretizările, fără excepție, de până acum. Experiența personală este întemeietoare și esențială atât în privința recunoașterii (manifestării) sacrului, cât și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
natura și modul ei de a fi, istoria religiilor este menită să producă opere, nu numai monografii erudite. [...] Hermeneutica se numără printre izvoarele vii ale unei culturi, deoarece, în fond, fiecare cultură este constituită din o serie de interpretări și valorizări ale «miturilor» sale sau ale ideologiilor sale specifice. Dar nu numai creatorii stricto sensu sunt aceia care revalorizează viziunile primordiale și care reinterpretează ideile fundamentale ale unei culturi, ci și «hermeneuții».“ „Nu ești istoric al religiilor pentru că stăpânești un număr
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
trebuie să întoarcem, ca să zicem așa, veșmântul util dar cam uzat al vechilor școli, să facem din revers față, să punem în relief ceea ce ascund ele, să explicăm semnul lucrului semnificat"50. Folosim mult temenul de cosmopolitism 51. "Cosmopolitismul combină valorizarea diferenței și a alterității cu efortul de a concepe noi forme de autoritate politică ce depășesc statul-națiune"52. Universalismul pleda în favoarea ideii că alții au aceeași valoare. Naționalismul căuta să dizolve diferențele în interiorul granițelor prin norme uniforme, accentuînd diferențele față de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
pariuri asupra evoluției unor active... Din categoriile de derivate, două au fost cele mai cunoscute: derivatele neadosate la active (un simplu contract la mica înțelegere, CDS) și derivatele adosate la active (CDO, fondate pe titlurile mai multor active). Mecanismele de valorizare a acestor produse au început să se bazeze pe formule din ce în ce mai sofisticate, din ce în ce mai puțin înțelese 140 chiar de către conducătorii băncilor care le propuneau... Numeroase instituții financiare incitau clienții să-și plaseze economiile în astfel de titluri și le promiteau randamente
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
exterior să se implice nu au nici ei capacitatea de înțelegere a traiectoriei reale a teritoriului rural. Istoria și traiectoria unor actori locali nu le permite sau le interzice să investească în viitorul lor. În acest fel se poate compromite valorizarea teritoriului și (re)construcția liantului comunitar. Mondializarea, europenizarea, NTIC favorizează construcția "societății informației". Dacă nu integrează și nu hrănesc asemenea procese, satele riscă să fie marginalizate. Informarea -cunoașterea comunicarea acțiunea laolaltă pot favoriza constituirea unui capital formal necesar oricărei politici
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de dezvoltare durabilă (din regiunea Rzeszów) au venit cu inițiative de susținere a "comerțului echitabil". Membrii se ocupă de inovare și transferul ideilor în toate sferele vieții sociale, organizaționale, instituționale și culturale, promovează concepte și practici noi de organizare, de valorizare a patrimoniului și identității locale, de redescoperire a unor resurse uitate sau chiar neglijate etc. Proiectul "Inovatour" identifică metode și tehnici de protecție antiseismică a construcțiilor în stil tradițional restaurate, reabilitate în zone rurale din Italia, Spania și Irlanda de Nord. S-
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
locală etc. Asemenea teritorii mai există în câmpiile cerealiere ale Franței, în nordul Italiei, în zone zootehnice din Marea Britanie etc. Teritoriile în care supraviețuiesc mari proprietăți funciare tradiționale se caracterizează prin: prezența salariatului agricol și absența proprietarilor de drept, slaba valorizare a teritoriului și bariere puse altor proprietari decât cei tradiționali; căutarea unor soluții pentru surmontarea acestor bariere (reforma agrară în Scoția, privatizarea marilor domenii în unele landuri germane); habitat specific satului concentrat etc. Asemenea teritorii aflăm în Scoția, Andaluzia (Spania
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
intreprinse acțiuni comune de ameliorare a comunicării cu potențialii cumpărători din mai multe țări. • Implicarea unor proprietari funciari deschiși către investiții locale, către sectoare precum turismul. În Terras Dentro (Alentejo, Portugalia) una dintre strategiile de dezvoltare a comunităților a vizat valorizarea identității teritoriale și a culturii locale în jurul imaginii "Terras do Cante" (Ținutul cântecului), prin mobilizarea unui număr mare de promotori de proiecte care voiau constituirea unui turism cultural de calitate, completat cu activități de construire a competitivității pe termen mediu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]