2,308 matches
-
corelații Între sentimentele egoiste și stările limitative ale individului, după cum urmează (P. FoulquiéĂ: aă Orgoliul, reprezentând tendința individului de a se autovaloriza, dorința de afirmare În raport cu ceilalți, nevoia de a ieși În față, de a se impune. bă Mândria, reprezentând vanitatea, sentimentul atașării față de stări lipsite de conținut, inutile și frivole. Ea este caracterizată de o satisfacție excesivă pentru particularități fără o valoare În sine. că Decepția, reprezentând un sentiment complex al suferinței sufletești și morale a individului. Ea se manifestă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
brusc vălurile de pe ochi, Îți dai seama cât e de mare ignoranța oamenilor, și ce dureroasă iluzie Îi păcălește zi cu zi, până În pragul morții. Voința și energia pe care o depune un om ca să-și satisfacă ambiția socială sau vanitatea științifică este poate chiar mai mare decât aceea care ți se cere pentru a dobândi lucrul acesta extraordinar: propria ta salvare din nimicnicie, din ignoranță și din durere” (57). Față de Întregul context al construirii textului, poate că simpla și atât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Întregul context al construirii textului, poate că simpla și atât de redutabila comparație Între salvare și formele ei clasice de irosire ar trebui privită și ca un avertisment matur Împotriva propriei sale substanțe proteice, În subsidiar - În orice caz - Împotriva vanității științifice, cu precădere a pozitiviștilor care pur și simplu contestă realitatea acestor experiențe. Dar, de fapt, este primul pasaj nostalgic, dacă nu chiar cel mai important dintre toate pe care și le-a adresat Eliade. Căderea vălurilor, rapidă și beatifică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
recalcitranță publicistică ale poetului care, proaspăt încununat în 1946 cu Premiul Național pentru poezie, nu răspundea - încă - omagiilor prin cooperare și deplora îngrădirea libertății de exprimare. Tribulațiile altei ținte a „reeducării” prin „prigoană”, G. Călinescu, sunt examinate ca preț al vanității unei ascensiuni politice prin compromis, dar și, pentru demolatorii lui, ca patologie a resentimentului. Se mai trec în revistă cazurile Al. A. Philippide, Cezar Petrescu, Marin Preda, muștruluirea de către partid a propriilor aderenți, ca Ov. S. Crohmălniceanu și Nina Cassian
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
pentru protagonist, un modest inginer de provincie, doar o capcană, un „joc viclean” care îi stimulează veleitarismul. Pentru a se sustrage unui mediu meschin și agresiv, personajul pretextează că lucrează la un roman, ceea ce stârnește curiozitatea tuturor. Prins în jocul vanității, elaborează „fragmente”, prilej pentru autoare de a insera diverse încercări cu caracter parabolic, experimente ale „scriitorului”-personaj, care începe să se bucure de atenție locală. În căutarea gloriei, el demisionează din funcție și se stabilește în capitală, unde frecventează cercuri
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
mai importanți în formarea personalității și caracterului copilului sunt: instinctul de dominare, care garantează forța personalității și capacitatea de adaptare a individului, sentimentele sale de onoare; în cazul tulburării acestuia, pot apărea diferite tipuri de devianțe, cum ar fi: orgoliul, vanitatea, invidia, conflictele afective, complexele de inferioritate; teama de risc, de necunoscut și de durere, care dă naștere la prudență, aprecierea rațională a situațiilor, scopuri utile etc.; devianțele ce pot apărea în aceste situații sunt lenea, lașitatea, superficialitatea, rutina; apetența alimentară
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dezacord legat de „rangul de fratrie”, precum și a refuzului de a accepta dominarea unuia de către celălalt; este un sentiment de revoltă; acest tip de ură ne amintește cazul „fraților Karamazov” ai lui Dostoievski; ura dintre surori are la baza ei vanitatea și amorul propriu; ea este expresia dorinței fiecăreia de „a fi” mai mult sau altceva decât sora sa; cauzele le regăsim în neînțelegeri, în sentimentul de gelozie etc.; ura dintre frați și surori are la bază gelozia, rănirea amorului propriu
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și amorul propriu; ea este expresia dorinței fiecăreia de „a fi” mai mult sau altceva decât sora sa; cauzele le regăsim în neînțelegeri, în sentimentul de gelozie etc.; ura dintre frați și surori are la bază gelozia, rănirea amorului propriu, vanitatea; ideea de superioritate a fratelui asupra surorii sale poate declanșa sentimentul tandru de protecție, dar și revolta acesteia de a fi supusă; impresia că unul sau una sunt mai avantajați de părinți sau neglijați etc.; ura maternă; T. Ribot afirmă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Ribot); la femei, tendințele ostile față de copii se pot manifesta în două direcții: manifestări pasagere de ostilitate, iritabilitate, injurii, care apar la mame tandre și afectuoase în perioada premenstruală; din punct de vedere psihologic, instinctul matern se poate perverti în vanitate, ambiție, idei greșite de educație morală sau igienă; ura maternă poate fi nediferențiată, în cazul copilului nedorit, al copilului adoptat sau vitreg, dar ea poate fi și diferențiată în mod preferențial, orientată fie către fiu, fie către fiică; e) ura
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de altă parte, pe discordanța acestuia în raport cu realitatea; tinerii sunt ursuzi, izolați, apatici, inactivi, indiferenți, prezintă bizarerii, manierisme, inafectivitate cu o stare discordantă, izolare autistă; paranoicii; tendințele paranoice constau într-un orgoliu funciar, constituțional, manifestat prin egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului, vanitate, neîncredere și suspiciune, mergând până la idei de persecuție, o judecată falsă bazată pe o logică rigidă și tenace de tip paralogic; este un tip de gândire refractară în raport cu realitatea obiectivă; la paranoici, elementul esențial este reprezentat prin „refracția gândirii”. pseudoparanoicii
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a găsi soluții de rezervă. În ceea ce privește evoluția personalității, se consideră că la adult personalitatea este complet formată, iar evoluția acesteia încheiată. Cu toate acestea, apar și elemente noi: ambiția de a menține un echilibru între viața psihică și rezultatele activității; vanitatea; posturile avantajoase, premiile, distincțiile, favorurile, stima, recunoașterea meritelor, superioritatea, reputația. Onoarea mai întâi, apoi onorurile, acestea trebuie să fie deviza morală a adultului temperat, echilibrat, conștient. Cultul onoarei devine o pseudomistică, dominatoare, care va conduce persoana și viața individului. Mai
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
se manifestă foarte independent, căci refuză să fie „legată” de vreun tratat, respingând chiar tratatul comercial al marilor puteri cu Poarta, din 1861. De asemenea, crede că statul român este păzit de regimul garanțiilor colective, dar că „ambiția unora și vanitatea altora Îl vor conduce probabil pe prinț, care acum este numit invariabil, suveran, până la titlul de rege” <ref id="27">27 Ibidem. </ref>. Afirmația este fără echivoc: există o imensă voință politică de a schimba statutul politic al României. Chiar dacă
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
duce, fără nici un temei, abnegația până la martiriu, piesa a repurtat succes, nu doar de public, ci și de critică, G. Călinescu, de pildă, considerând-o „una din cele mai bune comedii românești”. Ea poate, într-adevăr, să intereseze prin demența vanității nobiliare a lui Fotin Bujorescu, comică prin modul absurd de concesiv în care se finalizează: Amos - crede bătrânul boier - e asemenea unui malac al său, devenit, prin îngrijire, cel mai frumos taur. Se anticipează oarecum apoteoza omului și a mârțoagei
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
ești, glorie, rezultat al sintezei influențelor - mai evidente fiind cele preluate din Ecleziast și din Vita nuova a lui Dante -, se remarcă prin acuratețea adaptării la contextul modernist, poetul găsind actualizarea optimă a substanței lirice tradiționale: „Unde ești, glorie și vanitate, / unde, iubito, ai dispărut / cu picioarele tale ce sprijineau universul / unde-ai plecat, ce drumuri ai mai bătut, / ce gropi aprinse ai sărit, / pe unde ai mai plâns cu pumnii în gură?” Obstinația de a păstra formula odată descoperită în
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
revină la convențiile firești, dar nu va mai găsi pe nimeni și nu va recunoaște nimic, ca într-un fel de amnezie. „La anii treizeci...” este cel mai interesant roman erotic al lui U., după cum Glorie (1987) este unul al vanității omului de a-și închipui că e divin. Ca într-un déjà vu al realităților paralele, unde indivizi banali se confruntă cu eroi generici „așteptați”, scriitorul provoacă iar, prin arsenalul schimbărilor, într-o poveste despre soartă; reapare Goreac ca persona
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
sens, de autenticitate în accepție gidiană ori camilpetresciană (G. Călinescu), opinie discutabilă având în vedere predispoziția evident calofilă a esteticii lui V. („E o socoteală a neputinței acea pornire de a obține arta prin cât mai multă sinceritate, prin sacrificarea vanității, a rușinii și a amorului propriu, pentru a cădea în cealaltă vanitate, a realizării artistice. Confesiunile sunt cea mai josnică literatură”.) Cu Lunatecii, roman flamboaiant al crepusculului și declinului, situat în descendența prozei lui J.-K. Huysmans, Oscar Wilde și
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
având în vedere predispoziția evident calofilă a esteticii lui V. („E o socoteală a neputinței acea pornire de a obține arta prin cât mai multă sinceritate, prin sacrificarea vanității, a rușinii și a amorului propriu, pentru a cădea în cealaltă vanitate, a realizării artistice. Confesiunile sunt cea mai josnică literatură”.) Cu Lunatecii, roman flamboaiant al crepusculului și declinului, situat în descendența prozei lui J.-K. Huysmans, Oscar Wilde și Mateiu I. Caragiale, scrisul lui V. se întoarce la rădăcinile obscure ale
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
să moară. O istorie întinsă pe treizeci și ceva de ani, o cronică a vieții interioare și a lumii prin care trece o femeie inteligentă și fără noroc, devotată în conjugalitatea ei tumultuoasă, cu o certă vocație creatoare, lipsită de vanitățile care, de regulă, devastează femeile din clasa ei. Nu scrie ușor, nu are ceea ce se cheamă talent literar, unele fragmente din jurnal par a fi traduceri din altă limbă, dar are idei și chiar o imaginație a ideilor, lucru mai
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
autenticitatea interioară, fiind În permanență preocupat de impresia produsă altora, de ceea ce gândesc ceilalți despre dânsul. Libertatea sa de acțiune intuitivă, spontană și creativă este astfel inhibată la maximum și În caracterul său Își face loc cea mai răspândită trăsătură, vanitatea”. Și dat find faptul că nu te poți impune dacă Îți afișezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camuflează, luând diferite trăsături. Poți fi vanitos și sub masca unei anumite modestii. Vanitatea Îl constrânge pe om la tot felul
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
despre dânsul. Libertatea sa de acțiune intuitivă, spontană și creativă este astfel inhibată la maximum și În caracterul său Își face loc cea mai răspândită trăsătură, vanitatea”. Și dat find faptul că nu te poți impune dacă Îți afișezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camuflează, luând diferite trăsături. Poți fi vanitos și sub masca unei anumite modestii. Vanitatea Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și efortutri care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
Își face loc cea mai răspândită trăsătură, vanitatea”. Și dat find faptul că nu te poți impune dacă Îți afișezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camuflează, luând diferite trăsături. Poți fi vanitos și sub masca unei anumite modestii. Vanitatea Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și efortutri care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl face să se gândească mai mult la sine și să nu țină seama de ceilalți decât, cel mult
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
protecție, cerșește afecțiune, nu are șanse să reușească, prin acest comportament, feed-back-ul primit, intărindu-i certitudinea că nu poate fi iubit. Din cauza sărăciei spirituale a societății contemporane de multe ori oamenii, din păcate, sunt Încurajați În direcția competitivă, iar termenul de vanitate este Înlocuit, În acest caz, prin cel de ambiție, care sună mai frumos. Așa se face că există o mulțime de oameni care declară cu mândrie că sunt ambițioși. Adesea se mai folosește și termenul de „tenacitate”. De regulă Însă
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
care sună mai frumos. Așa se face că există o mulțime de oameni care declară cu mândrie că sunt ambițioși. Adesea se mai folosește și termenul de „tenacitate”. De regulă Însă aceste expresii nu fac decât să ascundă o nemaipomenită vanitate și agresivitate. Pentru acești „ambițioși” viața este o luptă nesfârșită În care, firește, ei Întâmpină noi dificultăți, ce le crează o tensiune implacabilă, iar adevăratele bucurii ale vieții le sunt răpite. „Esențială pentru vanitos este orientarea egocentrică, permanenta Încercare de
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
și „progresie”, între „sănătate” și „boală”. La baza „naturii umane”, E. Fromm pune nevoile și pasiunile umane considerate ca reprezentând totalitatea condițiilor de care depinde realizarea (sănătatea) sau nerealizarea (boala) acestora. Nevoile la care se referă E. Fromm sunt puterea, vanitatea, adevărul, iubirea, înfățișarea, distructivitatea, creativitatea. Satisfacerea acestora va depinde de condițiile oferite de modul de organizare și de funcționare al societății respective. Dacă acestea sunt satisfăcute în mod liber, rezultatul va fi starea de sănătate. Dacă ele sunt blocate, va
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupele de instincte, de mai sus, îi corespund anumite caracteristici proprii. Instinctul de conservare se raportează la nevoile sau apetențele nutritive; posesiunea de bunuri materiale, respectiv instinctul de proprietate și, în fine, la sentimentul propriei sale personalități (egocentrism, ambiție, orgoliu, vanitate etc.). Instinctul de reproducere privește funcțiile genezice, viața si activitatea sexuală a individului, perpetuarea speciei, dorința de a avea copii, sentimentele de ocrotire și de creștere a copiilor. Instinctul de asociere, privește instinctele sociale, altruiste, în raport cu viața colectivă. Aceste instincte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]