34,286 matches
-
URME DE CIOCOLATĂ ÎN COLȚUL GURII Acum câteva zile i-am auzit șușotind, dar nu credeam că o să se întâmple așa de curând. După prânz aș fi vrut să rămân în bucătărie și s-o văd pe Maria cum spală vasele, dar a sunat telefonul și a trebuit să mă întorc la mine în cameră. Știam că nu le place să fiu de față când vorbesc cu cineva de la serviciu. Prin fața ușii mele pașii lor treceau grăbiți, șoaptele lor sunau la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
era plecat, mama nu vorbea niciodată despre el, de fapt nu vorbea despre nimic, în afară de nasul meu înfundat, lecțiile mele și desenele animate cu Mickey Mouse. Mamei îi plăceau mult desenele și se uita aproape în fiecare seară după ce spăla vasele. Eu stăteam lângă ea pe canapea. De multe ori mă bucuram că tata pleacă din nou, căci știam că mama o să-mi facă toate poftele, o să mă lase la film și cu rolele, o să-mi dea multă ciocolată și mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
muncea, pentru un bilet rezervat, era arca. Luis încercă să-și vândă obiectele din casă, dar nu i le cumpără nimeni, apoi mașina și casa, însă nimeni nu era interesat să cumpere. Acum se căutau plute, bărci, șalupe, chiar și vase, orice plutea pe apă era ca și vândut. — De ce nu încercați la spital? — La spital? — Da, se caută organe. Poate vă găsește compatibil cu cineva și așa mai faceți rost de niște bani. Se plătește bine? — Cum să nu... mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
înalte clădiri și continua să crească. Din loc în loc pluteau tot felul de ambarcațiuni încărcate aproape la refuz. Se auzeau strigăte,motoare funcționând, valuri și ploaia. Arca Guvernelor Aliate se putea vedea de departe, fiind cea mai mare din toate vasele; luminile îi străluceau peste întinderea de ape ca lumina unui soare de care nimeni nu-și aducea aminte. Deși orchestra cânta melodii vesele de jazz și cha-cha-cha, în jurul vasului pluteau regrete și tristețe. Singurul pasager fericit era Luis. Din păcate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se putea vedea de departe, fiind cea mai mare din toate vasele; luminile îi străluceau peste întinderea de ape ca lumina unui soare de care nimeni nu-și aducea aminte. Deși orchestra cânta melodii vesele de jazz și cha-cha-cha, în jurul vasului pluteau regrete și tristețe. Singurul pasager fericit era Luis. Din păcate trupul său nu rezistase operației și se stinsese în mai puțin de o oră de la transplant, însă fiecare organ donat se afla acum pe arcă, respirând din plin aerul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la fel cum prinzi un loc de parcare. Ajunseseră să tânjească după un port oarecare, căci simțeau nevoia de chipuri noi. Parcurgeau zilnic zeci de kilometri. Călătoreau fără o țintă anume, doar de dragul călătoriei, însă ceva lipsea. Petrecerea timpului pe vas nu mai avea nici un farmec și tot ce își doreau era să atingă din nou pământul, să apară un port. Experiențele au început să se succeadă din ce în ce mai repede. După plăcere și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai avea nici un farmec și tot ce își doreau era să atingă din nou pământul, să apară un port. Experiențele au început să se succeadă din ce în ce mai repede. După plăcere și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe mare. Vasul se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei nu puteau decât să ghicească ce se petrecea deasupra. Restaurantele și toate sălile de pe vas fuseseră închise, paharele, vesela și șezlongurile fuseseră strânse, iar televiziunea cu circuit închis nu mai funcționa. Majoritatea călătorilor zăceau în cabine, doborâți de răul de mare, care îi făcuse să treacă peste limita indiferenței, dincolo, spre teama unei posibile catastrofe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
portul promis. Seara numărau cazurile de sinucideri și cedări nervoase de peste zi. Victimele erau în primul rând turiștii, dar se înregistraseră unele cazuri și printre membrii echipajului, chiar și printre animatori. Cele trei săptămâni de călătorie pe mare într un vas de lux se transformaseră în trei luni de naufragiu, și se așteptau la experiențe din ce în ce mai disperate. Astfel, au avut loc câteva incendii, distrugeri de mobilier, bătăi, scurtcircuitarea televiziunii și uciderea căpitanului. Nimeni nu se gândi să facă vreo anchetă pentru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Înverșunarea mea a început să crească de când vizavi s-a mutat un cuplu de tineri îndrăgostiți. Era iar vară, colecția mea de fluturi întinsă pe balcon, vacanța prea lungă și prea caldă, multe texte neterminate, jazz și limonadă într-un vas imens pe masa din bucătărie. În după-masa aceea vorbeau despre pantalonii ei recent modificați pentru cocktail, doar nu o să meargă la terasă în vechii ei pantaloni albaștri. Tăcere câteva clipe și apoi vocea ei chemându-l la micul dejun. Încă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de rudenie, datoria de a da ajutor persoanelor rănite sau aflate În primejdie (v. art. 593 și 652 din Codul penal ital.), datoria de a asigura pe muncitori contra accidentelor de muncă, obligația impusă navigatorilor de a veni În ajutorul vaselor aflate În primejdie, chiar străine (v. art. 120 din Codul marinei comerciale) etc. Prin urmare, dreptul nu are un caracter pur negativ, impune a face sau a nu face ceva, de aceea el e o normă universală a acțiunii, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Întotdeauna o datorie pozitivă, datorie generică de supunere față de ordinea juridică (de ex. În cazul serviciului militar, chiar și obligația sacrificiului suprem; datorie de a ajuta pe muncitori contra accidentelor de muncă; obligația impusă navigatorilor de a veni În ajutorul vaselor aflate În primejdie etc). Așadar, Dreptul este o normă universală a acțiunii, care cuprinde Întreaga conduită umană (desigur, cele mai multe norme În Drept au forma de a nu face, forma prohibitivă - neminem laedere! Sunt norme care opresc orice lezare a integrității
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scrisoare dezlânată. Într-o seară, când se îngâna ziua cu noaptea, ni s-a luat lumina, timp de aproape două ore. Am aprins o lumânare la flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-am luat copiii lângă mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de a lumina. Nu mai aveam o altă lumânare în casă. În acel moment, mi-a venit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
liste de medicamente, o convorbire cu medicul de serviciu despre igiena care lăsa de dorit în unele saloane, fu distrasă de la gândurile care o împresuraseră nu cu mult timp în urmă. Acasă, Alex se achită conștiincios de obligația asumată. Spălă vasele, le rostui pe un grătar la uscat, apoi se așeză pe pat cu gândul să fure o oră de somn. Ce bine i-ar fi prins puțină odihnă! Dar... când puse capul pe pernă și voi să o așeze pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care constituia acum un adevărat eveniment. Dar viermele întrebării care-i omorâse după-amiaza aceea o sili să-l iscodească pe un ton de firească nevinovăție: - Parcă era vorba să te odihnești în după-amiaza aceasta, ce s-a întâmplat? - Tocmai spălasem vasele și voiam să mă întind un pic când un mesaj telefonic m-a anunțat că un muncitor angajat ieri a avut un accident. Nu-ți închipui prin ce am trecut! Omul nu avea făcut instructajul de protecția muncii. Lucrurile se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să nu-l mai lase liber. Părintele turiștilor N-ar fi vrut să se ocupe, în viață, cu ce sa ocupat, dar așa a fost să fie. La vremea visărilor, visa să se facă medic, artist, profesor, aviator, comandant de vas marinăresc, mare om politic. și mai visa și la altele. Însă, o dimineață cețoasă, de vară nu tocmai călduroasă, i-a surprins, pe câțiva oameni de prin alte locuri, pe meleagurile sale, între pădurile munților masivi, pietroși, și câmpia largă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un târnăcop pe care le avea cu el. Am pus cufărul jos și am rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă cu toată dexteritatea unui specialist. Săpând în pământ, găsi un obiect care mi se păru un vas emailat. Îl înfășură cu o batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe măsura valizei, ha! M-am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs uscat și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs uscat și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
noapte. Nu-ți fie frică, trăiesc cu morții; sunt gropar. Nu-i nimic rău în asta, ha! știu și cele mai mici cărări de pe aici. Ca să vezi, astăzi am fost să sap un mormânt și din pământ a ieșit acest vas. Știi, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Și-apoi, nu-i nimic, ți-l dau ca amintire. M-am căutat prin buzunare și am scos doi gherani și un abassi. Cu un râs sec și îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
frică, trăiesc cu morții; sunt gropar. Nu-i nimic rău în asta, ha! știu și cele mai mici cărări de pe aici. Ca să vezi, astăzi am fost să sap un mormânt și din pământ a ieșit acest vas. Știi, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Și-apoi, nu-i nimic, ți-l dau ca amintire. M-am căutat prin buzunare și am scos doi gherani și un abassi. Cu un râs sec și îngrozitor, bătrânul spuse: - Niciodată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
scos doi gherani și un abassi. Cu un râs sec și îngrozitor, bătrânul spuse: - Niciodată, nu face nimic. Te cunosc, îți cunosc casa. Am o drișcă la doi pași de aici. Hai să te duc, ha! E foarte aproape. Puse vasul pe pulpana hainei mele și se ridică. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Am luat obiectul și am urmat silueta aplecată a bătrânului. La cotul drumului staționa un car funebru rablagit, cu doi cai negri costelivi. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o agilitate deosebită, bătrânul se cățără pe capră. Am urcat și eu în drișcă și m-am întins pe locul în care se amplasează sicriul, cu capul sprijinit pe pervaz, în așa fel încât să văd în jurul meu. Am pus vasul pe piept, ținându-l cu mâna. Biciul pocni în aer. Caii porniră spumegând. Înaintau cu salturi înalte și ușoare, atingându-și copitele de pământ, cu eleganță și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu eleganță și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori țâșnind dintr-un sânge negru, închegat. O tihnă plăcută mă cuprinse. Dar vasul îmi apăsa pe piept ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]