1,771 matches
-
mătase vișinie. O femeie Încerca să părăsească ascunzătoarea, pășind de-a-n dăratelea. Când se Întoarse și dădu cu ochii de tânărul prinț, țipă speriată. Conrad fu și el surprins. Nu se așteptase s-o vadă pe Ingrid, frumoasa soție a vasalului Siegebert din Solden, pe care Bertold Îl numise de curând maestru de vânătoare. — Nu știam că sunteți la castel, frumoasă doamnă! V-a chemat ducesa aici ca doamnă de onoare? În acest caz am s-o cert, cu tot respectul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cea mai de sus din lanțul trădării. Cel care stă alături de fratele meu... Siegebert și ca momeală nevastă sa... Ea l-a convins pe Bertold să-i dea soțului ei slujba aceasta Înaltă! Nu m-am Înșelat! Oh, Bertold, tocmai vasalii pe care i-ai copleșit cu favoruri și danii! De ce nu m-ai crezut?“ — Omule, se Întoarse el spre pădurar, povestești și povestești, dar până acum n-am aflat ce s-a Întâmplat cu ducele. N-am găsit cadavrul lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
folosit republicii. De altfel, În acest timp, la sfatul Celor Zece, m-am Împrietenit cu Amadeus din Geneva, ceea ce n-a fost greu deloc, pentru că el este aievea ceea ce eu am Încercat să par, un mare tâmpit. Se dă drept vasal credincios al ducilor din Breisgau, dar În adevăr este doar o marionetă a Împăratului și n-are nimic În cap decât să-i păgubească pe cât poate. O să mă Întrebați de ce m-a pus signoria pe urmele lui. Nu trebuie uitat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se ascunde o istorie cu rădăcini adânci, care, dacă s-ar afla, ar putea face să cadă unele capete. Cum ți am spus, unii nu se satură niciodată, vor mereu mai multă putere și mai multă bogăție. Iar noi, bieții vasali, n-avem decât să ne plecăm capetele și să Înghi țim toate Înjosirile și jignirile. și doar ca obârșie nu suntem cu nimic mai prejos decât suzeranii noștri! Deseori numai un pas Îi desparte pe cei care stăpânesc de cei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noștri! Deseori numai un pas Îi desparte pe cei care stăpânesc de cei care sunt stăpâniți. Numai că foaia s-ar putea să se și Întoarcă! Amadeus nu-și putuse ține gura, era evident despre cine vorbea când pomenise de vasali și suzerani. Fiecare știa că atât el, cât și Eglord erau ministeriali ai ducilor Zähringer. Taina Începea să capete contururi precise, pentru că unele lucruri erau deja cunoscute. În aceeași seară, mi s-a făcut deodată rău. Aveam dureri groznice În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sistem care și-a arătat timp de secole roadele și chiar calitățile, un sistem bazat nu pe clase tiranic departajate precum Antichitatea, și nici pe onoare, sângele și gloria unor familii ce-i adunau În jurul lor pe acei aliați numiți vasali - ambele, durând mai bine de o mie de ani și lăsând urme penibile, nostalgice și glorioase În inconștientul nostru colectiv sau individual -, un sistem bazat pe ban și pe liberul schimb de mărfuri, un sistem care a dăruit Europei o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dominus). Nu puteau fi — potrivit ierarhiei feudale a Evului Mediu — pe plan de egalitate cu regatele vecine. Regele Ungariei s-a considerat de la bun Început suzeran al celor două țări. Pentru a contracara pretențiile ungurești de dominație, domnii Moldovei, inițial vasali ai Ungariei, au depus apoi jurământ de vasalitate regilor Poloniei. țara Românească a rămas În mai mare măsură apropiată de Ungaria, alternând manifestările de independență cu perioade de recunoaștere a vasalității.<endnote id="3"/> Condiția aceasta, destul de modestă, chiar În raport cu vecinii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
polon, prinții și împărații solicitați de diplomația foarte fină a Venețienilor, se mișcau cu greutate și întârziere având fiecare interese și încurcături. Primejdia, amplificată în măsura intereselor imediat amenințate, nu le apărea în finalul ei apocaliptic. Numai acel prințișor neînsemnat, vasal al unor mari împărați și regi, vedea limpede până în ultimele ei consecințe ascensiunea înfricoșatei puteri otomane. Pentru el primejdia momentului putea fi înlăturată cum a și fost printr-un tratat de supunere, care-i asigura autonomia punând un sfârșit strădaniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu ținuturile de dincolo de Cracovia, care din cauza depărtării nu sunt plăcute poporului nostru”. În 1402 Alexandru cel Bun depunea și el jurământul de credință, iar în 1436, Iliaș, fiul lui Alexandru cel Bun, depunea la Liov omagiul său de vasal al regelui polon. În afara unui sprijin militar, pe care Moldova se obligă să-l acorde Poloniei în momente de mare primejdie și când însuși regele polon se afla în fruntea oastei regatului, Moldova nu mai avea nici o altă îndatorire. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
capul nostru, de câte ori va fi nevoie de aceasta”. Până la acest tratat, Ștefan promisese prin trimișii săi credință regelui polon. Dar formulele actului pe care l-am reprodus nu ne pot duce la concluzia că Ștefan contracta prea multe obligații de vasal față de regele polon. Ele sunt prea generale ca să ne îngăduie o asemenea concluzie. Asemenea acte de credință, pe care Ștefan le-a dat cu prodigalitate suveranilor vecini, au constituit în istoriografia noastră un motiv de lungi explicații, pentru a se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au constituit în istoriografia noastră un motiv de lungi explicații, pentru a se demonstra că, prin ele, independența și considerația de care se bucura voievodul Moldovei, n-au fost știrbite cu nimic. Dar asemenea acte scrise, în jurisdicția relațiilor dintre vasal și suzeran, contează foarte puțin. Esențial în raporturile dintre senior și vasal era numai jurământul de credință depus de vasal în fața seniorului. Prezența fizică a vasalului, îndeplinirea gesturilor rituale prin care vasalul jura credință seniorului erau singurele care contau în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se demonstra că, prin ele, independența și considerația de care se bucura voievodul Moldovei, n-au fost știrbite cu nimic. Dar asemenea acte scrise, în jurisdicția relațiilor dintre vasal și suzeran, contează foarte puțin. Esențial în raporturile dintre senior și vasal era numai jurământul de credință depus de vasal în fața seniorului. Prezența fizică a vasalului, îndeplinirea gesturilor rituale prin care vasalul jura credință seniorului erau singurele care contau în relațiile feudale. Actele scrise puteau să premeargă sau să consemneze actul omagial
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de care se bucura voievodul Moldovei, n-au fost știrbite cu nimic. Dar asemenea acte scrise, în jurisdicția relațiilor dintre vasal și suzeran, contează foarte puțin. Esențial în raporturile dintre senior și vasal era numai jurământul de credință depus de vasal în fața seniorului. Prezența fizică a vasalului, îndeplinirea gesturilor rituale prin care vasalul jura credință seniorului erau singurele care contau în relațiile feudale. Actele scrise puteau să premeargă sau să consemneze actul omagial, dar ele n-aveau nici pe departe puterea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
n-au fost știrbite cu nimic. Dar asemenea acte scrise, în jurisdicția relațiilor dintre vasal și suzeran, contează foarte puțin. Esențial în raporturile dintre senior și vasal era numai jurământul de credință depus de vasal în fața seniorului. Prezența fizică a vasalului, îndeplinirea gesturilor rituale prin care vasalul jura credință seniorului erau singurele care contau în relațiile feudale. Actele scrise puteau să premeargă sau să consemneze actul omagial, dar ele n-aveau nici pe departe puterea pe care o avea prestarea reală
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dar asemenea acte scrise, în jurisdicția relațiilor dintre vasal și suzeran, contează foarte puțin. Esențial în raporturile dintre senior și vasal era numai jurământul de credință depus de vasal în fața seniorului. Prezența fizică a vasalului, îndeplinirea gesturilor rituale prin care vasalul jura credință seniorului erau singurele care contau în relațiile feudale. Actele scrise puteau să premeargă sau să consemneze actul omagial, dar ele n-aveau nici pe departe puterea pe care o avea prestarea reală a jurământului de credință. De aceea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan erau lipsite de valoare reală, atâta vreme cât domnul nu se prezenta personal, în fața regelui, pentru îndeplinirea actului omagial. Așa se explică de ce voievodul a acceptat cu atâta ușurință, în timpul domniei sale, să promită în scris suveranilor vecini că le va fi vasal credincios. În actul din 2 martie 1462 se menționează de altfel necesitatea prestării jurământului de credință personal: „Mai departe, spune Ștefan, făgăduim că în ziua și la locul pe care domnia sa craiul ni le va hotărî și ni le va
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pune întrebarea legitimă, de ce acceptau regii Poloniei și Ungariei asemenea formule ale jurământului de credință ? În relațiile feudale există de multe ori și o anume doză de ipocrizie, dar și de infatuare. Fiecare nobil dorește să aibă cât mai mulți vasali, singura formulă în care se stabileau în cadrul lumii feudale relațiile dintre oameni. Chiar și împăratul, titlul suprem la care se putea ajunge în vremea respectivă, era într-un anume fel vasalul lui Dumnezeu, pentru că de la el se considera că deține
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
infatuare. Fiecare nobil dorește să aibă cât mai mulți vasali, singura formulă în care se stabileau în cadrul lumii feudale relațiile dintre oameni. Chiar și împăratul, titlul suprem la care se putea ajunge în vremea respectivă, era într-un anume fel vasalul lui Dumnezeu, pentru că de la el se considera că deține puterea pe care o distribuia la rându-i vasalilor săi. În relațiile dintre state s-a stabilit o anume ierarhie și, în afara unui număr de coroane regale, recunoscute de papă în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
feudale relațiile dintre oameni. Chiar și împăratul, titlul suprem la care se putea ajunge în vremea respectivă, era într-un anume fel vasalul lui Dumnezeu, pentru că de la el se considera că deține puterea pe care o distribuia la rându-i vasalilor săi. În relațiile dintre state s-a stabilit o anume ierarhie și, în afara unui număr de coroane regale, recunoscute de papă în primele secole ale evului mediu, cu greu s-a putut ajunge, după aceea, la dobândirea unui asemenea rang
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cneaz al Moscovei. În cadrul acestei lumi atât de riguros ierarhizată, în afara marilor regate, relațiile care se stabileau cu puteri de rang inferior erau numai relații de vasalitate. Fiecare rege, pentru a-și spori faima, dorea să aibă cît mai mulți vasali. Dacă nu puteau impune o vasalitate reală cu multiple obligații reciproce, se mulțumeau, atunci când unii principi erau prea puternici, cu o suzeranitate nominală, bazată numai pe acte scrise sau pe declarații verbale în fața unor solii. Suzeranitatea nominală joacă de fapt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
regele polon i-a scris regelui Matei, la 16 martie 1468, prin care-i cerea să nu atace Moldova, care era vasala sa. De asemenea, nobilii poloni i-au scris și ei regelui Matei, arătând că Ștefan cel Mare este vasalul regelui polonez, iar în legătură cu această relație există „drepturi și înscrisuri cunoscute”. De aceea, îi cereau regelui Matei să nu mai atace Moldova. Un asemenea act ar dăuna relațiilor dintre cele două regate, polon și ungar, și ar slăbi poziția acestora
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
său este foarte tânăr și încă nedeprins să îndeplinească o slujbă. El îi cere iarăși regelui să intervină în aplanarea conflictului cu Radu. În ceea ce privește pericolele care amenință Moldova, domnul exagerează și o face pentru a justifica neîndeplinirea obligațiilor sale de vasal. E posibil să fi avut loc o incursiune a tătarilor în acest an în Moldova, dar nu este nici un document care să indice anul 1471. În vara aceluiași an, Radu cel Frumos a năvălit și a prădat ținuturile de margine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să slujească cu armele pe sultan și, proporțional cu veniturile feudului, să aducă un număr de oameni înarmați. Dar, spre deosebire de situația din statele feudale din Europa, aceste feude nu erau domenii ereditare. Fiind la discreția lui, sultanul le putea lua vasalului său când voia, pentru a le împărți altor slujbași capabili și credincioși Porții. În afară de aceasta, conducerea oastei otomane era dintre cele mai valoroase. Ridicarea conducătorilor atât pe plan militar, cât și administrativ, se făcea indiferent de starea socială și, începând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în 1477, reiese că domnul „avea jurăminte și învoieli” cu „principii creștini și vecini cu dânsul”, din care cauză acești principi trebuia să fie gata să-l ajute pe cel împotriva căruia ar fi mers turcul.188 Nici domnul Munteniei, vasal supus sultanului, nu putea întreprinde nimic împotriva lui Ștefan cel Mare, deoarece el trimisese în Asia 12.000 de oameni, care se aflau în tabăra sultanului. Părerea potrivit căreia Ștefan cel Mare a riscat, provocându-l pe sultan, deoarece nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu-l părăsească pe „un principe și un luptător atât de însemnat și de strălucit”. Regele s-a mulțumit să trimită un sol, și acesta neînsemnat, cum considera Dlugosz, care să-i ceară sultanului să nu-l atace pe Ștefan, vasalul său. După furia provocată de înfrângerea de la Vaslui, Mahomed al II-lea face un plan mult mai vast de acțiune care să ducă la supunerea Moldovei. În primul rând, sultanul caută să anuleze orice intenție ostilă din partea Veneției. Sugerând prin intermediul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]