10,163 matches
-
că trăiești clipa, fie că nu, e cam același lucru, pentru ca totdeauna vei mai dori altele. De fapt, doar prezentul contează. Ce lume minunata e în mine. Să mor prizonieră în viața mea pentru eternitate ar fi o plăcere. Inactivitatea, veșnica virginitate, ce răspunde tuturor posibilităților(și totuși, uneori a nu face nimic e o greșeală). Și iubești oglinda (Căci ce e oglinda dacă nu o infinitate de lucruri). Iar eu trag. Fuga infinită, viața infinită. Totul se va termina. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
țurțurii cristalini ce te păstrează intact ce alegi? Viața sau imortalitatea? Iubirea sau moartea? Îți pui privirea pe o luminiță veselă, sclipitoare, încântătoare și vrei să te ducă departe. Îți place exact așa: clipa înghețată. Nu vrei schimbare, vrei iubire veșnică. Pură. Îi poți cere, de ție frică, să te ia în brațe, să fii cu el. Să fii cu tine. Credeam că mi-ai spus adevărul. Nu tocmai! · Însă când se stinge lumina, ești singur. Va fi totul bine? Sorry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici prea slabă ș.a.m.d. Dar era absurd și contrar cu totul bunului simț! Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama de modele? Însă avea să afle aceasta curând, căci, deși niciodată nu auzise de cuvântul „fatalitate”, fatalitatea auzise de el. Ea i se făcu cunoscută în magica clipă, în care se îndrăgosti... Marius nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
etern al viciilor - atributul oamenilor slabi -, se vede că pe Victor nu-l mai îndemna altceva la apropiere acum, decât numai natura, din care răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit. Totuși, cu putere de stăpânire și cu demnitate sporite, el nu uita deloc să își repete
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Cred că se vede destul de limpede și pentru mine, și pentru ceilalți, că sufăr greu de o boală care presupune un leac dintre cele mai rare și mai scumpe. Iar boala aceasta, ei bine, eu socotesc a fi însăși nestatornicia, veșnica mea nestatornicie, o nestatornicie vie, puternică, care nu îmi dă nicio dovadă că s-a săturat de mine și că dorește să mă părăsească. Și, chiar dacă aproape că am ajuns să mă resemnez cu prezența ei în sufletul meu, încă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie vie; se simțise că porniseră din inimă. Era profund mișcată, răscolită de-a dreptul în suflet. Totuși, cu eforturi, ea își păstră același veșnic 146 Rareș Tiron înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire intensă, îi aruncă însuflețită replica Adrianei, într-un stil pur caracteristic: - Și ce mai aștepți, draga mea, să încărunțești de tot? Dezrobește-te odată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și mai rău. Dacă un mădular de Gulliver poate, la o adică, dobândi virtuți eliberatoare, groaza de a fi înghițit într-o peșteră fără sfârșit, așa cum este imaginat vaginul alb, sau strivit sub sâni imenși, spre deosebire de contururile abia ivite, de veșnice adolescente, ale japonezelor, este paralizantă. Nu este de mirare că Pamela Anderson nu are prea mulți fani în Japonia. Uimirea scriitorului Donald Richie, care, cu vreo patruzeci de ani în urmă, pe parcursul unei călătorii pe așa-numita Mare Interioară a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
God", probabil nu există nici un Dumnezeu. Este ușor de înțeles această campanie mediatică dacă se cunosc faptele anterioare. Era vorba despre un răspuns la mesajul unei propagande precedente, mediatizat pe aceleași autobuze de fundamentaliștii religioși, mesaj care promitea necredincioșilor condamnarea veșnică în flăcările infernului. Amenințarea unui sfârșit neplăcut, nelipsită de o anumită plăcere diabolică, avea scopul să strice bucuria de a trăi necredincioșilor. Acesta este motivul pentru care acei atei declarați au adăugat la negarea existenței lui Dumnezeu fraza ironică: "Now
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o avalanșă de întrebări: "Departe de orice soare? Oare nu suntem într-o eternă cădere liberă? Iar în spate, or pe margine, înainte sau pe toate părțile? Există încă un sus și un jos? Nu rătăcim oare precum într-un veșnic neant? Nu adie oare peste noi spațiul gol? Nu a devenit mai frig? Nu continuă să se facă tot mai noapte? Nu trebuie oare să aprindem lanterne dimineața? Din zgomotul groparilor în timp ce îngroapă pe Dumnezeu nu auzim chiar nimic? Nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
despre sensul și valoarea propriei existențe. Sunt subordonat aceluiași ciclu de devenire și moarte? Bertolt Brecht avea această părere și a rezumat-o în celebra poezie didactică de patru strofe intitulată Împotriva seducției. Încă din 1982, în cartea mea Viață veșnică?, mi-am permis să propun, cu mici intervenții, o versiune inversată, o versiune ce respectă seriozitatea și demnitatea celei originale. Este o alternativă cu rațiunile ei. Citez în continuare Împotriva seducției, iar lângă, versiunea mea inversată 13: Nu vă lăsați
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu trebuie să mă îngrijoreze ziua de mâine. "Rugăciunea", spunea Mahatma Ghandi, "este cheia dimineții și zăvorul serii". Nu sunt necesare multe cuvinte, uneori mă folosesc chiar de un scurt verset dintr-un psalm: "Lăudați pe Domnul pentru că este bun: veșnică este îndurarea sa" (Psalmi, 136, 1). Iar într-o situație de urgență sau o noapte de insomnie pot spune chiar foarte simplu: "Doamne, Dumnezeul meu...". Mă întărește, mă consolează. În orice moment al zilei, o întrerupere de câteva secunde în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a terminat totul într-un neant, ci în realitatea cea mai reală. Învierea lui Isus, care foarte repede va cunoaște numeroase legende, nu este o continuare a acestei vieți spațio-temporale sau reîntoarcerea la ea, ci mai curând intrarea în viața veșnică dumnezeiască, confirmată de mărturisitorii neînfricați în fața morții, ce depășesc orice imaginație umană. Modelul de viață în carne și oase Astfel, crucifixul devine semn de speranță. Din perspectiva intrării lui Isus în viața veșnică a lui Dumnezeu, discipolii săi încep să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ea, ci mai curând intrarea în viața veșnică dumnezeiască, confirmată de mărturisitorii neînfricați în fața morții, ce depășesc orice imaginație umană. Modelul de viață în carne și oase Astfel, crucifixul devine semn de speranță. Din perspectiva intrării lui Isus în viața veșnică a lui Dumnezeu, discipolii săi încep să vadă și să interpreteze diferit persoana Maestrului din Nazaret. El apare tot mai intens ca întruparea vie a cauzei sale: întruparea unui comportament nou față de viață și un nou stil de viață. O dată cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu se poate deloc identifica suferința și moartea omului din Nazaret cu moartea lui Dumnezeu. În el moare "Fiul" lui Dumnezeu, dar nu Dumnezeu Tatăl. Mai degrabă, Fiul lui Dumnezeu (Tatăl său) învie din morți și e primit în viața veșnică. În filozofia religiei a lui Hegel, în schimb, este Dumnezeu însuși Cel ce revine aproape în mod automat de la moarte la viață, într-o necesară devenire a procesului dialectic. Impotența lui Dumnezeu în fața Holocaustului Holocaustul, uciderea sistematică a șase milioane
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
boală incurabilă, cine a fost abandonat de propriul partner... Lor Crucifix-ul poate să le indice că și într-o astfel de situație de dificultate extremă, deși abandonați de către ceilalți și de Dumnezeu, nu sunt complet pierdute. Adesea însă, sunt veșnicele dureri ale vieții de toate zilele cele ce trebuie suportate cu răbdare: crucea locului de muncă, conviețuirea cu ceilalți, circumstanțele dificile ale existenței sau mediul neplăcut, toate datoriile, cererile, promisiunile... Astăzi nimeni nu mai are nevoie, precum asceții de altădată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nici eu însumi, nici societatea oamenilor nu va fi vreodată în măsură să o realizeze, dar pe a cărei împlinire o pot spera de la acel misterios cu totul altfel, de la Dumnezeul meu: toată suferința va fi eliminată complet în viața veșnică. Suferința vieții, această latura negativă a existenței umane, face proba dacă umanismul rezistă. Creștinii lucru pe care l-am repetat deseori nu sunt mai puțin umaniști decât toți ceilalți umaniști. Dar creștinii dacă înțeleg cu adevărat semnificația a ceea ce înseamnă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu trebuie să mă las condus de legile prestigiului și competiției, nu ar trebui să se participe la cultul lucrurilor superflue. NIciuna din multele pofte ale momentului nu trebuie să sufoce cea mai importantă dorință a omului, cea a fericirii veșnice. Persoanele ce "vor să obțină ce este mai bun din toate", cele ce sunt atente la raportul preț-performanță și vor totdeauna să găsească ceva mai bun, în majoritatea cazurilor nu sunt fericite. Sunt mult mai fericiți indivizii "sobri", cei care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fizică, psihică și socială, nu poate fi obținută cu toate mijloacele. Consumul continuu de pastile de tot felul cu greu va produce o astfel de bunăstare. Chiar și recurgerea repetată la chirurgia estetică nu este în măsură să procure tinerețea veșnică. Probabil, în unele cazuri, ar fi mai potrivită pentru psihicul chinuit o vizită în casa Domnului în schimbul unei ședințe la un centru de sănătate. Faptul că râsul sănătos este cel mai bun medicament îl indică biologia modernă: în schimbul "hormonilor stresului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în același timp. Astfel sfârșim prin a cădea într-un cerc vicios de accelerare, în care dimensiunea unei viteze declanșează o alta. Toate acestea conduc la stres. Am fost mereu conștient că, în ciuda întregii accelerări, nu se poate realiza viața veșnică înainte de moarte, dimpotrivă, această viață se poate sfârși de la un moment la altul. Adesea, uitându-mă în spate, la multele și diversele experiențe făcute în decursul existenței mele, am impresia că am trăit șapte vieți. Și totuși nu am fost
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Menschenwürdig sterben ( Despre demnitatea de a muri), am scris și Plädoyer für Selbstverantwortung (Discurs în favoarea responsabilității personale), iar în 2009 l-am întărit prin douăzeci de teze, pe care nu le voi mai menționa aici. Eu, care cred în viața veșnică, nu am nevoie să îmi chinui la infinit viața pe acest pământ. Și acest lucru face parte pentru mine din arta de a muri. Când va sosi clipa, este corect ca eu, dacă voi fi în măsură, să decid momentul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
succesele și eșecurile. Dacă mi-ar fi dat, mi-ar plăcea să mor conștient, sfârșind într-un mod demn. Cu toate lucrurile în ordine. Mulțumind și așteptând în rugăciune. Și dacă m-am înșelat și nu aș intra în viața veșnică a lui Dumnezeu, ci în neființă? În acest caz aș fi avut oricum, am spus-o deseori, o viață mai bună și cu sens decât în lipsa unei astfel de speranțe. "Asta e tot?", a spus odată scriitorul berlinez Kurt Tucholsky
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în sfârșit de la început covorul vieții mele, cu întreaga sa istorie de fire și culori amestecate. Toate enigmele rezolvate, totul înțeles, totul lăsat în urmă. Și nici un pic de zgomot, totul calm, lin, împlinit. Aceasta este speranța mea în viața veșnică, o viață în sfârșit împlinită, în pace și armonie, într-o iubire și fericire durabile. Înainte de toate însă, este valabil ceea ce marele Sfânt Augustin a spus la început în Confesiunile sale: "Inquietum est cor nostrum, donec requiescat in Te, Domine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cunoștea și înțelegea și de care nu se putea despărți! Creează atunci cu sora sa Ana Cherrenbach un leagăn pentru prunci sugari; îl administrează până la sfârșitul vieții sale și îi testează întreaga avere, ca să fie pildă pentru generațiile viitoare și veșnică pomenire a celei ce între noi a fost, dar noi n-an cunoscut-o îndeajuns. Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Ca să vadă, cât de mare a fost această nobilă femeie, care moare la respectabila vârstă de 87 de ani; cât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
corpul. Fariseii, că el trece dintr-un corp în altul, iar Esenienii credeau că el este nemuritor. În profețiile lui David (Cap. XXII 2), se // citește: "Toată mulțimea acelora care dorm în țărâna pământului se vor deștepta, unii pentru viața veșnică, alții pentru rușinea veșnică". Rabinii spun Evreilor de astăzi: Noi, toți suntem compuși dintr-un suflet și dintr-un corp; corpul este alcătuit din pământ și se va întoarce într-însul, pentru că tot ce este compus se dizolvă cu timpul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
trece dintr-un corp în altul, iar Esenienii credeau că el este nemuritor. În profețiile lui David (Cap. XXII 2), se // citește: "Toată mulțimea acelora care dorm în țărâna pământului se vor deștepta, unii pentru viața veșnică, alții pentru rușinea veșnică". Rabinii spun Evreilor de astăzi: Noi, toți suntem compuși dintr-un suflet și dintr-un corp; corpul este alcătuit din pământ și se va întoarce într-însul, pentru că tot ce este compus se dizolvă cu timpul. Departe de a crede
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]