6,807 matches
-
îmbraci, Privind spre cer, ascult a Ta chemare, Căci ce promiți, întotdeauna faci. Dar fără crez, degeaba-i 'naintarea, Căci ce-i trecut, nicicând nu va mai fi, Doar prin Cristos e-aproape depărtarea, Numai prin El am drum spre veșnicii. Drumul cel bun, căci cărărui sunt multe! Spre veșnicii pleca-vom rând pe rând, Numai acel ce știe să asculte De Dumnezeu, se va-nălța, zburând. Acei ce fac doar voia lor și-ntr-una Se răzvrătesc, vor plânge la sfârșit, Eu
DOAR VOIA TA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382486_a_383815]
-
ce promiți, întotdeauna faci. Dar fără crez, degeaba-i 'naintarea, Căci ce-i trecut, nicicând nu va mai fi, Doar prin Cristos e-aproape depărtarea, Numai prin El am drum spre veșnicii. Drumul cel bun, căci cărărui sunt multe! Spre veșnicii pleca-vom rând pe rând, Numai acel ce știe să asculte De Dumnezeu, se va-nălța, zburând. Acei ce fac doar voia lor și-ntr-una Se răzvrătesc, vor plânge la sfârșit, Eu vreau Isus, să moștenesc cununa, Căci nu degeaba Doamne
DOAR VOIA TA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382486_a_383815]
-
mai mult în credință! Burduful de lacrimi să-l iei Și cerne-l ca ploaie pe glie, S-aduc omenirii folos, Plângând să șoptesc:"Glorie Ție!" Mă doare, zilnic mă doare, Tăcerea ce șade în om, Prin Har am primit veșnicia, Dar suntem lăstari fără pom, N-avem rădăcini, n-avem sevă, Am vrut libertate deplină, Se stinge întreaga planetă, Căci n-are Izvor, nici Lumină, Și crud e-adevărul acesta, Am vrut evoluție, egou, Lăsat-am pe Domnul de-oparte Și
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Ningea, cândva, cu zăpezi verzi, strângând pădurea-n scrin de-amiezi, eu, fir de floare-ntr-un ulcior, tu, doar stropindu-mă ușor, pășuni coseai boțind cărări, cu tălpi din veșnicii de zări, strângeai în ace de arici, ninsori verzui de licurici. Ningea frumos, ningea tăcut, prin gerul unui azimut, eu, înroșindu-mă ușor, tu, doar strângând din maci, un dor, păleau, sub țurțuri, primăveri, spălându-ți ochii de poveri, tăiai
NINGEA, CÂNDVA... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382532_a_383861]
-
fursecuri. Apa și sucurile așteptau pe o masă. Oamenii mâncau, dicuta pe un ton discret și părând a fi cu toții absorbiți de noua preocupare, de noul moment, timp în care, cel plecat dintre ei rămăsese cu taina lui la poarta veșniciei, sub sticla ce-l despărțea pentru totdeauna de ceilalți. Se ridică să plece. Urma să revină a doua zi la slujba de înmormântare. * * * Când a intrat în biserică, întâi a simțit mirosul plăcut de tămâie. Nu erau prea mulți oameni
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ispitirea vremelnicului Din zodii profane am venit să fiu cuvânt întrebător și strigat de ispita demonului din pustie. Călător în nemișcare : văd cu ochii închiși ascult lucrurile vorbind vrăjit de luminile veșniciei. Anotimpuri vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Referință Bibliografica: Ispitirea vremelnicului / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V
ISPITIREA VREMELNICULUI de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382568_a_383897]
-
nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvintele de har mă-ndeamnă’ neîncetat Să preamăresc cu slova pe bunul Împărat Să-mi fie iarăși limba un tril de ciocârlie Căci voi slăvi pe Domnul și-acum și-n veșnicie. El e cel mai frumos din oamenii ce sânt Căci este întruparea iubirii pe pământ. El e cel mai viteaz prin sabia credinței El ne-a adus și nouă nădejdea biruinței. Și din tării de slavă, cu dragoste, mereu El
PSALMUL 45 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382560_a_383889]
-
de senin te cheamă Să te-apropii fără teamă. Nourii îți sunt năframă, Rochia ta, văl de aramă, Toamna ne-a pictat veșminte, Cerul lacrimă fierbinte. Valsul nopții, vise sfinte Se îmbracă în cuvinte, Haina toamnei se destramă În a veșniciei ramă. Toamna ți-a pictat veșminte... Referință Bibliografică: Rondel de toamnă / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RONDEL DE TOAMNĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382597_a_383926]
-
Din a obiceiurilor mari sugari, De vlagă și eforturi nedospite..! Să fugim de seriosul fără haz, De oameni ce iubesc în glumă, Ce-ți spun adevărul fără obraz, Dar au viața anostă că o brumă! Să mai fim copii pentru veșnicie, Cosițele condorii să-ți împletesc, Să simțim înfrunzirea vieții vie, Pletele-comori să ți le-ndrăgesc. Mi-amintesc cât expresivă erai, Cu zâmbet diafan al ochilor mari, Cu râsetele-n explozivă te aflai, Și-mi mângâiai șuvițele mai tari... Spuneam și
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
simțim înfrunzirea vieții vie, Pletele-comori să ți le-ndrăgesc. Mi-amintesc cât expresivă erai, Cu zâmbet diafan al ochilor mari, Cu râsetele-n explozivă te aflai, Și-mi mângâiai șuvițele mai tari... Spuneam și glumeam far'de baraje, Era o veșnicie-n toate permanent, Eram umili și fără de”avea blocaje Puri și hai-hui în al vieții firmanent. Când alergai și mă țineai de mână, Te desprindeai ca să fugi mai mult, Îți învârteai mijlocul mai într-una, Zâmbeai că eram ca cel
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
și ascult doar tăceri de vinil, pereții scobesc pe sub pielea-ți de nucă strângându-ți la piept alinări de copil. Ce joc prins în oase e amarnica viață! dispari și apari,azi bătrân,mâine prunc, nu-i cale să-ntorci veșnicia din ceață scrisoare pe lespezi de uitări care plâng. Autor Doina Bezea Acest poem este dedicat tuturor celor care au ca și mine un părinte bolnav,și pe care viața l-a prins sub pânzele ireversibile ale fantasmelor! Zi minunată
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
Ce mai, le mergea băuta! Entuziasmul crescuse. Neinspirat, Sandu le-aruncă întrebarea: -Ascultați! Avem peste șaptezeci de scaieți toți! Deja! Ne-am trăit traiul și ne-am mâncat mălaiul! Să ne gândim și la cum am vrea să ne dormim veșnicia! Cel mai cuminte și cu frica lui Dumnezeu, Anghel, mărturisi sfiit: -Mi-aș dori să fiu înmormântat creștinește, ca tot neamul meu răposat, în cavoul familiei de la Pătrunjelul, adică Reînvierea. Și pecetlui opțiunea printr-o cruce largă. -Pe mine m-au
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
Membrii juriului au făcut aprecieri, au făcut recomandări, au pus note și au stabilit clasamente. Poeții care au citit versuri au primit diplome de participare și cărți apărute la Editura „Amurg sentimental”: Ion Machidon „O sută de poeme pentru Băneasa veșniciei mele”, „20 de poeți, 20 de ani de ”, antologia „Cu gândul la Macedonski.” Profesorul Ioan V. Maftei Buhăiești a prezentat principalele aspecte ale activității și creației poetului Tudor Arghezi, evidențiind firea triumfătoare a poetului și a recitat poezii proprii dedicate
TRIBUNA SCRIITORILOR FĂRĂ PREJUDECĂŢI, EDIŢIA A III-A, MAI 2015, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382652_a_383981]
-
mai departe ce vom fi nu știm... Tot mai avem de rânduit pe-aici Și-i vreme îndestulă să iubim! Tot mai aproape-i zarea cea albastră, Nici zeii câteodată pe Olimp, Uitându-se cu jind în soarta noastră Din veșnicia lor, nu mai au timp... Nicolae Nicoară-Horia Pictura Arkady Ostritsky Referință Bibliografică: Nu-i timp... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
NU-I TIMP... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383854_a_385183]
-
mult mai mult, Că trebuie să iau mereu aminte, La ce e-n jurul meu și să ascult. Am învățat că zâmbetul nu moare, Oricâte piedici sunt și vijelii, Atunci când rana sapă și mă doare, Tu Doamne torni balsam din veșnicii. Am învățat că mai presus de stele, Există viață plină de belșug, Într-un burduf pun lacrimile mele Și-naintez chiar dacă-s pus la jug. Am învățat că nu înțelepciunea Ce o dă lumea, este importantă, Cuvântul Sfânt mi-a
AM ÎNVĂȚAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383844_a_385173]
-
viața De la mine-n multe rânduri. Că doar astfel trag nădejde Să-și găsească o scăpare În mânia lor aprinsă Ei năpăstuiesc popoare. Dar Tu-mi numeri pașii mei, Lacrimile pribegiei Le-aduni in val de mare Și în Cartea veșniciei. Și atuncea și vrăjmașii Se dau înapoi când știu Că-mi ții partea mea de vină Și că-Ți sânt chiar Ție fiu. Dacă mă încred în Domnul Și-n Cuvântul Său cel sfânt Ce îmi mai pot face mie
PSALMUL 56 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383896_a_385225]
-
de mister, Ce-ncântă răsăritul și amurgul, În taina unei așteptate veri. Surâde viața în mii de feluri, În eternul nimb al unui curcubeu. Cu palma lui azi mângâiat-a zorii, Îngenuncheat pios spre Dumnezeu. Zarea albastră poartă iar sărutul, Veșniciei încrustat în ea, Îmbrățișând cu dor din tot înaltul, Cu înnoitoarea bunătate a Sa. Inima-mi îngână sfinte imnuri, Ce cântă-n cer doar îngerii în cor, Iar viața mea e plină de ecouri, Care coboară lin din Dumnezeu. Cluj Napoca
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
sine! Prin minciună și dezmăț, Sunt ceasornicari ce-mbină, Ura cu a lor dispreț. Stând în clocotul mândriei, Din cazanul care fierbe, Lumea cu a ei trufie, Își dau viața ca simbrie. Însă când va suna ceasul, De plecare-n veșnicie, Va fi prea târziu regretul... C-au uitat de ale lor zile. Cluj Napoca, 11 iulie 2016 Cântec de laudă Cântec de laudă, de biruință Îmi străbate ființa întreagă, Știu că Tu dai bucurii și dorință, Celui ce-a ales în
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
determinat-o să aleagă acel nume pentru tabără: „O să vă mărturisesc faptul că eu sunt bucovineancă la obârșie și mă mândresc cu asta. „Dor de Bucovina” poate pentru că niciodată, oriunde merg în lumea asta mare, nu simt fiorul acela al veșniciei așa cum îl simt atunci când pășesc pe meleagurile bucovinene, meleaguri binecuvântate de Dumnezeu printr-o frumusețe mioritică. Dacă Dumnezeu are o casă cu certitudine o are în Bucovina. De asemenea, de fiecare dată când pășesc pe iarba de un verde crud
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
IUBITO... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului mai cântâ-mi, iubito... cu palmele cuprind obrajii tăi ca pe-o minune, ochi în ochi ne sorbim din priviri, pribegi pe pământ, înflorim veșnicia c-un jurământ, mai cântă-mi de dor, mai cântă-mi, iubito, despre fata din vis cu părul flacără, cu obrazul încins, cu inima caldă, cu picioare de ciută, cu ochiul senin din floare de in, cu sărutul orfeic și
MAI CÂNTĂ-MI, IUBITO... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383934_a_385263]
-
bucurăm făcând din orice zi o sărbătoare. Să nu ne mai gândim că a rămas așa puțin din tot ce-a fost să fie. Dac-ar mai fi chiar și un singur ceas, hai să-l trăim ca pe o veșnicie. Căci încă toate simțurile vor să fii necontenită primăvară, când înfloresc cu patimă și dor ca un cais pentru a mia oară. Anatol Covali Referință Bibliografică: Pe scurtul drum Ca un cais / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
De ce ne naștem... singuri și murim la fel? Sufletul, când pleacă, dispare în Mister? De ce ne stingem oare, când viața e frumoasă? De ce dorim mai mult decât avem nevoie? Nici banul, nici averea nu cumpără... Vecia Moartea, numai dânsa, trăiește Veșnicia! De ce nu moare dorul, decât, cu noi odată? Și poetul, oare, cât greu poartă-n suflet De slovele îi plâng cu deznădejdi sărmane Și sufletul îl arde de clocotiri vulcane? De ce este visul, când îl visez, albastru? Tristețea, de ce plânge
VĂZDUHUL MĂ-NVELEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383986_a_385315]
-
înmuguri în soare Și fir de iarbă crudă o să răsară Iar cântul păsărilor călătoare Ne va vesti o nouă primăvară. Și-n roata timpului ne învârtim, Natura moare și reînvie Iar noi, în primăveri ne rătăcim, În drumul nostru către veșnicie. Referință Bibliografică: Spre primăvară / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SPRE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383999_a_385328]
-
omului și sufletul să străbată cu el înălțimile fericirii de-o clipă. Impreună. Noi doi. Voi doi. Ei doi. Străbătând nemărginitul în zborul chemat de Ingeri spre înălțimi, acolo unde mângâierea e împlinirea gândului de fericire, sărutul și privirea, leagănul veșniciei. Mai cântă inocența în tumultul notelor pianului reînviat de scara puterii. Si cântecul se revarsă peste chipurile care-și aruncă săgeți fierbinți din privirile pure și pline de speranță. Iubește. Iubește tot ce există. Tot ce te chiamă. Tot ce
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
taina unor universuri neexplorate învelit în împăcare. “Mă intorc doar o clipă, un bob de zăbavă,/ S-ating glezna-ți albă c-un ultim sărut,/ Sorbitor însetat din prea dulcea-ți otravă,/ Împăcat să mă pierd către necunoscut.” ( Vremea împăcării ) Veșnicia se poate ascunde într-o clipă de maximă intensitate în care sufletul cunoaște profunzimi aparte. Însă această frumusețe a clipei profunde poate fi umbrită de amăgiri din trecut care ne împiedică zborul. Dumitru Marian Tomoiagă reliefează în versul său un
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]