1,315 matches
-
În cele din urmă, dădurăm de un culoar și săparăm cu grijă urmând direcția lui, care ne duse într-adevăr spre colonie. Bacaloglu aruncă târnăcopul și puse mâna pe-o lopată. Primul șobolan care scoase râtul se retrase ca o vedenie, spre dezamăgirea lui Bacaloglu, care se pregătea să-l ardă la mir cu lopata. Se duce să dea alarma, spuse famenul care le studiase obiceiurile și comportamentul. Dacă au culoar de salvare, n-o să mai găsim decât puii, bătrânii și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă bărbieream. Că se culcase cu toți cei opt, în mijlocul cărora pozase? Ei și?" Mă oprii din bărbierit și mă apropiai de oglindă, să-mi văd de foarte aproape ochii. "Chiar? mă întrebai. Ai putut crede o clipă în această vedenie?" Da, gândul că o fată nu se poate poza singură în mijlocul unor hăndrălăi, toți veseli și în costum de plajă, fără ca între ei și acea fată să nu fi fost nimic, se repezise vertiginos înaintea celui firesc, că nu era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Aceste expresii vagi i se păreau foarte ușor de înțeles, deși încă prea nesatisfăcătoare. Cât despre faptul că aceasta este într-adevăr „frumusețe și rugăciune“ - nu se putea îndoi deloc și nici nu-și putea permite îndoieli. Doar nu visa vedenii anormale și inexistente în acel moment, ca și cum s-ar fi drogat cu hașiș, opiu sau vin, care înjosesc rațiunea și sluțesc sufletul! Toate acestea le putea cântări cu înțelepciune după ce ieșea din starea bolnăvicioasă. Clipele acestea erau tocmai un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plictisi nici o mie de ani! Și, fie, aici n-au decât să-l uite cu totul! O, asta chiar ar fi trebuit, chiar ar fi fost mai bine să nu-l fi cunoscut nimeni, să nu fi fost decât o vedenie văzută doar în vis. Dar parcă nu-i totuna dacă-i în vis sau aievea! Câteodată, brusc, începea s-o studieze pe Aglaia și câte cinci minute în șir nu-și mai lua ochii de la chipul ei; însă privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De pildă, eram mai interesat de întrebarea de ce Rogojin, care dimineață era în halat de casă și papuci, se îmbrăcase acum în frac, vestă albă și-și pusese cravată albă la gât? Mi-a licărit și gândul: dacă e o vedenie și nu mi-e frică, de ce nu m-aș ridica acum să mă apropii și să mă conving de asta? Poate că nu am îndrăznit și-mi era frică. Dar atunci, de îndată ce am apucat să mă gândesc că mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu totul. Cu alte cuvinte, decizia definitivă n-a fost favorizată nici de logică, nici de convingerea logică, ci de dezgust. Mi-e imposibil să-mi duc mai departe această viață care ia asemenea forme ciudate, jignitoare pentru mine. Această vedenie m-a înjosit. N-am puterea necesară ca să mă supun unei forțe terifiante ce ia forma unei tarantule. Și numai după ce, în amurg, am resimțit, în sfârșit, momentul definitiv de hotărâre deplină, m-am simțit mai ușurat. Acesta n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spre casa lui pe drumul care înconjura parcul. Inima îi bătea tare, gândurile i se învălmășeau și tot ce era în jurul lui semăna cu un vis. Și deodată, ca și mai înainte, când, de două ori, se trezise cu aceeași vedenie, ea i se înfățișă din nou. Aceeași femeie ieși din parc și se opri în dreptul lui, de parcă l-ar fi așteptat aici. El tresări și rămase locului, femeia îi apucă mâna și i-o strânse cu putere... „Nu, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i se înfățișă din nou. Aceeași femeie ieși din parc și se opri în dreptul lui, de parcă l-ar fi așteptat aici. El tresări și rămase locului, femeia îi apucă mâna și i-o strânse cu putere... „Nu, nu e o vedenie!“ Și, iată, ea stătea, în sfârșit, față în față cu el, pentru prima dată după despărțirea lor; îi spunea ceva, însă el o privea tăcut; inima îi era prea plină de durere și începuse să geamă. O, niciodată după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin sfinții Săi. Tot 34 Suferința și creșterea spirituală Dumnezeu le dăruia și puterea de a răbda toate cu mulțu‑ mire. „Odată, evlaviosul părinte Artemie de la Grigoriu 31 se plângea : — Dumnezeul meu, de ce sufăr atât de mult ? Apoi Într‑o vedenie L‑a văzut pe Hristos, care i‑a arătat mâinile și coasta Sa, spunând : — Vezi câte am Îndurat ? Și tu, pentru dragostea față de Mine, nu poți fi răbdător ?”32 Părinții ne sfătuiesc ca atunci când vedem că unui drept Îi merge
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fost reuniți În ceruri și au săvârșit, pentru compatrioții lor, nenumărate minuni. Căci, dacă venea vreun bolnav, plin de credință, să se roage la mormântul lor, de Îndată se și vindeca. Mulți mărturisesc de asemenea că acești sfinți apar În vedenii bolnavilor, le indică ce trebuie făcut ; și, dacă 224 Suferința și creșterea spirituală bolnavii au Îndeplinit Întru totul ce li s‑a spus, se găsesc vindecați. În privința acestor sfinți am auzit multe lucruri, Încât ar lua foarte mult timp să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un act pusă în scenă de compania teatrală Comedia în 1912, când, la sugestia lui Al. Davila, directorul trupei, adoptă și criptonimul Valjan. În perioada interbelică i s-au jucat pe prima scenă a țării Nodul gordian (1920), Lacrima (1921), Vedenia (1932), Fata Morgana (1936), acestea două din urmă pierdute, și Generația de sacrificiu (1933); urmează în 1945, după încheierea războiului, Norocul, o comedie fantastică cu spectacole suspendate destul de repede, fără motive explicite. Unele piese au fost și editate, peste decenii
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
Froda, „Ce știa satul...”, RP, 1924, 1 889; Rebreanu, Opere, XIV, 156-157, 166-176; Paul Prodan, „Fata Morgana”, „Viitorul”, 1927, 5 866; Al. Robot, Față în față cu eroul meu, RP, 1932, 4 485; I. M. [Ioan Massoff], D. Valjan despre „Vedenia”, trecutele și viitoarele sale piese, RP, 1933, 4 501; Vasile Timuș, „Vedenia”, RP, 1933, 4 509; I. Val.[I. Valerian], „Vedenia”, VRA, 1933, 273; Adrian Verea, „Generația de sacrificiu”, LUT, 1933, 3 431; Vasile Timuș, „Generația de sacrificiu”, RP, 1933
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
166-176; Paul Prodan, „Fata Morgana”, „Viitorul”, 1927, 5 866; Al. Robot, Față în față cu eroul meu, RP, 1932, 4 485; I. M. [Ioan Massoff], D. Valjan despre „Vedenia”, trecutele și viitoarele sale piese, RP, 1933, 4 501; Vasile Timuș, „Vedenia”, RP, 1933, 4 509; I. Val.[I. Valerian], „Vedenia”, VRA, 1933, 273; Adrian Verea, „Generația de sacrificiu”, LUT, 1933, 3 431; Vasile Timuș, „Generația de sacrificiu”, RP, 1933, 4 568; Petre Pandrea, „Generația de sacrificiu”, DEP, 1933, 1 661; Sergiu
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
Al. Robot, Față în față cu eroul meu, RP, 1932, 4 485; I. M. [Ioan Massoff], D. Valjan despre „Vedenia”, trecutele și viitoarele sale piese, RP, 1933, 4 501; Vasile Timuș, „Vedenia”, RP, 1933, 4 509; I. Val.[I. Valerian], „Vedenia”, VRA, 1933, 273; Adrian Verea, „Generația de sacrificiu”, LUT, 1933, 3 431; Vasile Timuș, „Generația de sacrificiu”, RP, 1933, 4 568; Petre Pandrea, „Generația de sacrificiu”, DEP, 1933, 1 661; Sergiu Dan, Într-o dimineață de toamnă cu d. Valjan
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
Andrei Pippidi) - domnitorului Nicolae Mavrocordat, văzut aproape shakespearian, ca smintit și „poznă a firii”: „Jecmănindu-i pe săraci, totuși nu contenește a se lăuda că e sfânt și că stă de vorbă cu Sfântul Duh, care i se înfățișează prin vedenii și apocalipse, că e ajutat de îngeri în tot ce întreprinde și că de dragul lui a îngăduit Dumnezeu să dăinuie acest pământ...”. Bogată, efervescentă și, prin nestatornicia acelor ani și slăbiciunile firii lui V., inevitabil fragmentară, contribuția cărturarului rămâne într-
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
păsările câmpului”. Din cortegiul de nebuni sau de neînțeleși ai satului fac parte și Hălărip, Dandanel, Gaber, Rican, Bembea, fiecare cu povestea lui. Aceștia par mai degrabă înfrățiți cu natura decât cu oamenii și parcă aparțin unui cosmos bântuit de vedenii ce vin din genuni. Câteva povestiri punctează conflictul dintre o lume arhaică și cutumele mai noi ale satului: Lefterie și Radu, doi paria care trăiesc în bălării, sunt ei înșiși bălării; văduvul Dandanel „e ca un mag care și-a
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
chinuirea efigiei și câte alte blestemății. Acolo, se știe, Ruggieri i-a făcut să apară într-o oglindă magică, pe trei dintre cei unsprezece copii ai reginei (Francisc, Carol, Henric) - cu coroana, sceptrul și mantia regală. Istoria a confirmat această vedenie, cei trei fii devenind regii Franței, unul după altul. Pentru răspândirea științelor, regina a deschis o școală la Saint-Germain, unde învățau la un loc tineri și tinere din cadrul nobilimii. Regina, ajutată de cumnata sa, a stabilit materiile de studiu (limbi
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
amfitrioane celebre. Portarul mi-a arătat încruntat o scară lungă, dreaptă, suind pieptiș și la capătul căreia se zărea ceva fantomatic înotând într-o lumină albăstrie. Urcam scara grea ca de tribunal din două în două trepte cu ochii la vedenia din capăt, un trup fără cap, fără brațe, cu o aripă doar, o ciungă, care alerga și ale cărei falduri de marmură încremeniseră în bătaia unui vânt năpraznic. M-am oprit cu câteva trepte mai jos. Era o femeie; goana
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
realistă, exactă, a statuii. Din compoziția sculpturală privirea lui Vasi reține doar bustul Victoriei, celelalte două elemente (soclul și partea din față a ambarcațiunii) rămân neinteresante: Urcam scara grea ca de tribunal din două în două trepte cu ochii la vedenia din capăt, un trup fără cap, fără brațe, cu o aripă doar, o ciungă, care alerga și ale cărei falduri de marmură încremeniseră în bătaia unui vânt năpraznic, (vezi nota 24). Selecția decupează din ansamblul compozițional al statuii elementul cel
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
altfel și mărturisește că are "o silă veche de acest muzeu" pe care îl ocolește "aproape cu mândrie". Dimensiunea ironică a descrierii ekphrastice este evidentă: scările muzeului sunt ca de tribunal, iar statuia, se descoperă privirii treptat, la început o vedenie, mai apoi o ciungă. Al doilea tip de inserție ekphrastică prezent în romanul Căderea în lume este referința ekphrastică. Astfel, în roman sunt patru momente narative în care este evocat tabloul lui Leonardo da Vinci, Gioconda sau Mona Lisa, care
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
alegorie a literaturii. Istoria refacerii statuii pentru a fi expusă la Luvru - pe care am semnalat-o într-un capitol precedent -, dar și a rescoperirii ei de către privirea lui Vasi - Vasi o descoperă treptat, într-o mișcare cinematografică, astfel că "vedenia" ajunge "femeie" - susțin un mecanism de creație și de receptare a operei sculpturale comun și operei literare. Recursul la descrierea ekphrastică sugerează că textul literar are o condiție similară cu cea a sculpturii, fiind rezultatul unor retușuri succesive din partea autorului
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
unic la care suntem cu toți chemați ca să luăm parte: Jertfa de Sine a lui Dumnezeu pentru dragostea sa de oameni. Aceste Paști sunt temelia și taina însăși a Bisericii", în timp ce "Paștele anual nu este numai săvârșirea jertfei, ci și vedenia mai dinainte ca într-o prefigurare a roadelor acesteia pentru universul întreg; el este deci vedenia simbolică a jertfei și a rostului ei pentru soarta lumii, în cadrul unui șir întreg de semne care se urmează în vreme (calendarul)"13. Între
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pentru dragostea sa de oameni. Aceste Paști sunt temelia și taina însăși a Bisericii", în timp ce "Paștele anual nu este numai săvârșirea jertfei, ci și vedenia mai dinainte ca într-o prefigurare a roadelor acesteia pentru universul întreg; el este deci vedenia simbolică a jertfei și a rostului ei pentru soarta lumii, în cadrul unui șir întreg de semne care se urmează în vreme (calendarul)"13. Între sărbătorirea anuală și simbolică a Învierii universale a lui Hristos și săvârșirea reală a jertfei euharistice
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mănăstire își făcea ascultarea un călugăr bătrân plin de credință și de răbdare. Într-o zi, însă, cuprins de un duh rău, lepădă de la sine tocmai această podoabă aleasă RĂBDAREA căzând astfel într-o greșeală grea. Peste noapte avu o vedenie; în 99 vis, văzu o ceată de îngeri împletind o coroană de aur pe care o împodobeau cu pietre scumpe. El îi întrebă pe îngeri: Pentru cine faceți această coroană atât de frumoasă? Pentru tine, răspunseră ei. Bătrânul călugăr mai
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
pe îngeri: Pentru cine faceți această coroană atât de frumoasă? Pentru tine, răspunseră ei. Bătrânul călugăr mai întrebă: Și când va fi gata? Când vei fi răbdat de ajuns! Când s-a deșteptat din somn, călugărul a înțeles rostul acestei vedenii și a zis cu umilință: IARTĂ-MĂ, DOAMNE! VOI RĂBDA PÂNĂ LA SFÂRȘIT! 107. Asemenea ecoului Doi oameni stăteau de vorbă. Unul, care era cicălitor și rău de gură, îi zise celuilalt: Nu știu ce are lumea cu mine, că tot îmi vorbește
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]