1,883 matches
-
îi solicită în comportament și acțiune, el va împlini neîntârziat. Cel mai adesea, atunci când un semen este lovit prin suferințe de ordin spiritual, profunzimea ascunsă a celorlalți nu rămâne, însă, nici măcar în câmpul unei neutralități glaciare ci este inundată de veninul bucurii răutăcioase. Această fericire malefică că altul este supus torturii interiorității propria ființă aflându-se în liniștea unui adăpost existențial constituie unul dintre afectele ce trebuie ferit descoperirii. El este eclipsat de falsitatea exagerată a conduitei ce pare reflexia unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Saint-Just din fire), iar acum își puneau rudele la adăpost. Dar și noi, din această anticameră, ce altceva voiam cu actele noastre doveditoare ? Același lucru, poate cu mai multă îndreptățire și cu mai puține șanse, de aceea, cu mai mult venin. O excepție este firesc să antreneze încă zece, și tot așa, desigur, trebuia făcut acest război pentru întregirea țării, dar fiecare dintre noi avea dreptul să-l scutească pe cel drag de pericolul lui ! Nu puteam să nu observ această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sînt rupte. O caut În valiză și o găsesc. Există acest bilet Împăturit. Să ne scrii. Și: Nu se poate să fii atît de naiv. Nu mai subestima niciodată invidia omenească. Dobitocul ăsta de Cojescu e o scîrbă plină de venin. Cum de v-a chemat ăla tocmai pe voi? Ai grijă de tine. E real? Chiar așa scrie? Da. Semnat: Vlad. Biletul se preface În scrum. Nu ne mai rămîn prea multe de făcut, stăm pe valize și jucăm cărți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
George se săpase o rană adâncă (atât de adâncă încât suntem tentați să o numim „originară“, orice sens ar avea acest cuvânt), o rană în care cea mai mică desconsiderare de care se izbea, cel mai mărunt handicap își revărsau veninul. Trufia și vanitatea și sentimentele veninos rănite îi întunecau soarele. Lumea îi apărea ca o uriașă conspirație împotriva lui, iar el însuși ca o victimă a unei injustiții cosmice. La vremea când se petrec aceste întâmplări, nu se cunoșteau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
este remarcabilă vocația autorului pentru rafinament, distincție, ceea ce aduce o aură de noblețe imaginarului artistic pe care îl creează, construindu-și o recuzită din termeni, adesea livrești, care induc o atmosferă romantică, prin gesturile largi, declamatorii: lagune, valuri, stânci, absint, venin, bard, veșnicie, săbii, eroi, sceptru, a irumpe etc. Solemnitatea imaginilor însă, apetența pentru lumina amiezii, revenind frecvent în poeziile lui, înclină vădit spre statutul de poet clasic, solar al lui Adrian Munteanu, care (se) surprinde în plină maturitate: Nădejdi târzii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
însămnat”. “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, patriarh Ierusalimului”. ― Cred că ai băgat de seamă cum sună acum blestemul patrierșesc, fiule. ― Din câte am citit, am găsit că blestemele aruncate de “nimicnicia noastră” sunt destul de monotone. Adică aproape aceleași. Chiar și veninul cuprins în cuvinte grele este același. Sper să mai vorbim despre asta. ― Să vedem ce spune de această dată Hrisant, patriarhul Ierusalimului, în noiembrie 1704: “Scrisoarea de față a smereniei noastre vădește că mănăstirea ce a închinat-o Sfântului Mormânt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ceresc Să mă înveți pe mine cum să iubesc Să am sentimente,cum n-am mai avut Mă mistu-i de doru-ți,mă chinui mai mult. Te-aștept ziua-ntreagă de doru-ți suspin Iar sufletu-mi se umple de un amar venin, Căci fără de tine viața-mi pare pustie Cât te iubesc nimeni pe lume nu știe. Nu știu cât îmi e dat pe lume să trăiesc Știu doar atât...că te iubesc și te doresc O stea de sus,în lume a coborât
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93443]
-
stînca lor nu este ca Stînca noastră, vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință. 32. Ci vița lor este din sadul Sodomei și din ținutul Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, bobițele lor sunt amare; 33. Vinul lor este venin de șerpi, este otravă cumplită de aspidă. 34. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, 35. A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, cînd va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
ca să-i ocrotească de cobre. Mi se părea că trebuie să vedem în curajul lor un exemplu. Asta până în ziua când, din întîmplare, am aflat un amănunt care a făcut praf admirația mea, și anume că mangustele sânt imune la veninul cobrei. Așadar, "mîncătoarea de cobre" nu se deosebește cu nimic de o mâncătoare de șoareci. Ea nu riscă nimic, iar curajul ei nu este curaj. În schimb, din ziua aceea am înțeles, poate, mai bine ce riscă omul în fața cobrei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu s-ar fi întîmplat nimic. Soarele s-ar fi înălțat mai departe indiferent și strălucitor. Dacă s-ar fi repezit să-l muște, cobrele ar fi reușit cel mult să-și umple saliva de lumină și să-și vadă veninul incinerat. M-am uitat în calendar. Soarele răsărise la 6,17. A doua zi, urma să răsară la 6,16, cu un minut mai devreme. M-am sculat dis-de-dimineață și m-am postat la fereastră, așteptând. Fix la 6,16
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fază a legăturii, care dealtfel e primăvara dragostei. Acolo sălășluiește fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aștepți? Paradisul n-are numai un șarpe, ci mai mulți. Vrei să te muște șarpele geloziei, al infidelității sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te și caută altă femeie, mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insațiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îți crește setea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încornorat de Cormmelink, care se juca la Teatrul Comedia. Râdeam cu poftă de ceea ce mi se întîmplase, dar în același timp eroarea mea simptomatică mă punea pe gînduri: de ce evitasem persistent să citesc corect? Ce mecanism subtil mă ferise de veninul acelui cuvânt modificîndu-mi datele percepției vizuale din pricina actualității mele sufletești căreia nu-i convenea să se vorbească de funie în casa spînzuratului? Am intrat cu Charlot la Continental. I-am destăinuit și lui, firește, că mă despart de contesă. (Mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au convertit la ortodoxie grație lui Ioan Alexandru (botezați acasă la părintele Ioan Buga), sau că părintele Paisie de la Sihla a prezis cu înfricoșare încă din primăvara lui 1990 că, odată cu căderea comunismului, „numai capul șarpelui s-a zdrobit, dar veninul lui a rămas și s-a răspândit în toată lumea prin coada lui“. Ni se amintește zisa lui Soljenițîn cum că, dacă lumea modernă a relativizat întru deriziune binele, adevărul și dreptatea, atunci e timpul să scoatem frumusețea la bătaie. De la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
misogin explica pe larg bărbaților de ce trebuie să se ferească de "emisarele diavolului". În ea, femeia era ocărâtă în fel și chip, socotită o sămânță de nenorocire, rădăcină a tuturor pierzaniilor, principala greșeală a lui Dumnezeu, fagure de miere și venin, o nenorocire râvnită, rău dulce, spadă care străpunge și inima înțelepților, o ființă predestinată răului, în fața căreia nici o măsură de prevedere nu-i de prisos deoarece săgeata privirii ei îi doboară și pe cei mai viteji bărbați etc. "Vitejii" bărbați
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cinstit... El însă se replie. Veni cu alte amănunte. Încă mai convingătoare. Iar ei se văzură siliți să înghită gălușca. Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care le-o picura ca pe un venin în sânge. Deși sta jos, tolănit în scaun, îi privea de sus, ca din înaltul cerului. Chicotea. Degaja o trufie fără margini. Se puse chiar să-i dădăcească aidoma unui atotcunoscător pe niște învățăcei cu caș la gură. Nu mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
-i chelfăneală pe care o merita din plin. Acest film, cu câteva variante, s-a desfășurat de sute de ori în închipuirea mea. Dar era prea târziu și timp de câteva zile am clocit în mine o ciudă plină de venin. Iar a început să plouă. Nu vreți să ne oprim sub acest portic? Așa. Ce spuneam? Ah, da! vorbeam despre onoare. Așadar, când mi-am amintit de această întâmplare, am înțeles exact ce însemna ea pentru mine: visul meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
durere, dar îmboldită de batjocoră și de necuviință. îi urî acum deopotrivă pe amândoi, fără vorbe, fără să mai desprindă fălcile înțepenite, cu ochi stupizi fixați pe Rim, cu mușchii învrăjbiți, cu respirația făcută cheag, cu limba groasă ca de venin. Nu i se făcu rău, după cum nici babei nu-i venise damblaua, dar cu trupul mai ghebos încă, cu fața zbârcită de necaz parcă era chiar baba de urâtă. Rim, demn, cu ochii ascunși în lături, cu surâsul acela hidos
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
său social. Lăudătorii lui pe toate cărările. Lătrătorii săi popularizatori în toate răspântiile vieții, ajunsă repede la agonie. Exact cum spune Sfântul Apostol Pavel: “...gâtlejul lor este un mormânt deschis. Se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub ele au venin de viperă”. (Romani 3, 12-18) Coloane vertebrale de gelatină, pe care se edifică și extinde șandramaua abatorială. Din rândurile lor se recrutează cozile de topor care taie și spânzură. Cruzimea manifestată sălbatic și permanent asigură obediența. Frica, foamea, frigul, falsitatea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vă amintiți cum era cel care v-a Înțepat? Susan era cît pe-aci să leșine din nou, nu, nu-și amintea. Atunci Nilda spuse că trebuia să acționeze repede și se oferi să muște ea locul Înțepăturii ca să sugă veninul, vru să aducă niște ierburi din grădină care-i alinau durerile de măsele. Între timp, Celso se dusese să-l cheme pe domnul la telefon. Juan Lucas Îi porunci să anunțe că vine numaidecît. Dat fiind că doamna nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Contraste ...(ne)potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
Spune-i, zice el. Știi că trebuie. Ea întoarce capul, făcând risipă de explicații. Am încercat, susține ea. I-aș fi spus. Dar n-a recunoscut... —Când? Între ei, orice prefăcătorie dispare. Despuiați, se cunosc unul pe altul. Ea scuipă venin. —De ce faci asta? Eu sunt tot un caz? Ce vrei de la mine? Amărât încrezut, moralist și laș... El dă din cap, în semn că recunoaște. Dar se simte ușor, gol, o comisie cu milioane de membri. —Ai să reușești. Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ține-l flămând și se face mioară. Ia-i omului soarele minții, ce mai rămâne și cât?!. Smulge-i șarpelui dinții și fetele pot să-l poarte la gât. Toate aceste rele mă dor, și durerea ce-o spun un venin e; tendonul lui Ahile-n oricine e omoplatul lui Siegfried loc muritor. 1994 Între iubire și gelozie Voia bună aduce încrederea în vorbe, în gesturi, în fapte; ești mai senin, de viață mai plin și mult mai departe de noapte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
luna Mai, ziua sfintei Învieri. 2013 Omul autonom 2 Dracii sunt în tine ghem că altfel nu mai încap să-și facă-n zig-zag de cap. Sunt creștin, nu te blestem, deși-ai meritra din plin, ești vânăt de cât venin te a îndepărtat de semeni, de nu știi cu cine semeni, nici care-i al tău destin. Ești negru în cerul gurii, soartă spartă-n ceartă și ești un frământat al urii cultivate zi de zi. Te dai lacăt și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
când ne-apropie de nemurire. Vecini cu cerul, mai aproape de astre simțim misterul salvării noastre. Trăim armonia, suntem împreună și ne cunună pe toți veșnicia. 1965 Vremuiri Pomeni de plastic, sărăcie, nevoi ce sunt și altele vin, îngrijorări și mult venin și inacces la veșnicie. Oftat cu probe, multe lacrimi mulți oameni nu mai sunt acasa, la poarta vieții doar o plasă ne apasă cu atâtea patimi. În școli se face-o altă carte, țarina noastră e îngustă, atâtea rele mă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ncepe cu ei cultura, de patimi și invidii roși, li-i plină de colți negri gura cum este-un spermatozoid, eșuat, de strâmb, în fața porții, că seamănă mai mult cu morții de agurid și de livid plin de al viperei venin, este în viață cum e pata prinsă la un sufix străin și-acest venin l-a dat și gata. A încercat să iasă-n lume strivind totul în jurul lui și a rămas așa precum e un pui de cuc al
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]