15,959 matches
-
a lăsa să scape”, „a da drumul”, „a neglija”, „a lăsa deoparte”, „a nu se sinchisi”. • Sens care implică ideea de voință: „a concedia”, „a da drumul cuiva”; „a lansa” (lancea, de pildă). • Aplicat la termeni precum „greșeală”, „acuzație”, „condamnare”, verbul aphiemi îmbracă de la sine un sens apropiat de cel de „a ierta”: „a dezlega”, „a disculpa”, „a achita pe cineva”. În Noul Testament, verbul nu are doar sensul de „a ierta”, ci și de „a lăsa”. De pildă, Matei (25,44
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
concedia”, „a da drumul cuiva”; „a lansa” (lancea, de pildă). • Aplicat la termeni precum „greșeală”, „acuzație”, „condamnare”, verbul aphiemi îmbracă de la sine un sens apropiat de cel de „a ierta”: „a dezlega”, „a disculpa”, „a achita pe cineva”. În Noul Testament, verbul nu are doar sensul de „a ierta”, ci și de „a lăsa”. De pildă, Matei (25,44) spune despre Isus, în episodul Ghetsimani, că „i-a lăsat (baltă)” pe apostolii care adormiseră din nou. II Matei Fragmentul din Matei trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și, mai presus de toate, amărârea Duhului Sfânt. „Ei n-au crezut și au amărât Duhul Lui Sfânt” kaˆ parèxunan tÕ pneàma tÕ ¤gion aÙtoà, 63,10). Nu există în Vechiul Testament un verset mai apropiat de logion-ul nostru decât acesta. Verbul paroxuneien descrie comportamentul rebel al israeliților, care provoacă amărăciunea lui Dumnezeu. Isaia 63,10 trimite la Ps. 105,22-23: L-au mâniat la apa răzvrătirii/iar Moise a fost pedepsit pentru ei,/fiindcă-i amărâseră duhul/și a grăit necugetat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
stelele sunt însuflețite, la fel ca în cosmologia greacă); Michael are grijă de oamenii binefăcători și de popoare; Sariel „se ocupă” de cei care păcătuiesc împotriva duhului; Gabriel are în grijă paradisul și heruvimii; în sfârșit, Remiel (derivat dintr-un verb care în ebraică înseamnă „a se ridica”) e „responsabil” cu învierea. Capitolele XXXI-XXXVI dezvoltă viziunea, prezentată sumar în capitolele precedente. Capitolul XXII este extrem de interesant, întrucât, sub influența doctrinei orfice grecești, vedem cum se modifică radical reprezentarea șeolului în imaginarul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Barnabeu oferă o incontestabilă mărturie în acest sens (capitolul XI)! - Oseea 12,11. Biblia românească (aproximativ după TM): „Eu am vorbit către prooroci și le-am înmulțit vedeniile și tot prin prooroci am grăit în pilde” (de fapt, toate verbele sunt la viitor!). LXX: „Voi grăi către profeți; căci am înmulțit viziunile și am apărut prin profeți” (cuvânt cu cuvânt: „prin mâinile profeților”, în sens figurat). Pentru Origen, acest semiverset are o importanță deosebită, întrucât el vorbește despre manifestarea tipologică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
manifestarea tipologică a lui Cristos, prin profeți, înainte de întrupare (Omilii la Facere 14,1). La fel interpretează și Ioan Gură de Aur (Panegiricile sfântului Pavel V, 5), Teodoret al Cyrului, Chiril al Alexandriei. În plus, spre deosebire de TM, LXX are toate verbele la trecut, lucru care justifică interpretarea alegorică propusă de Părinți. - Psalmul 118,131. Biblia românească: „Gura mea am deschis și am aflat (sic!) că de poruncile tale am dorit”. LXX: „Gura mea am deschis și am înghițit duh (pneuma), fiindcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
intre în psihologia personajului, vorbește despre „taina trădării”. Dacă Isus trebuia trădat (de ce trebuia trădat? - iată întrebarea) și dacă Iuda nu ar fi făcut-o, atunci cine ar fi făcut-o? O altă întrebare: de ce evangheliștii folosesc, în legătură cu Iuda, un verb care înseamnă, în greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la îndemână verbul prodidonai, „a trăda”, fără nuanțe. Acum, de-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu ar fi făcut-o, atunci cine ar fi făcut-o? O altă întrebare: de ce evangheliștii folosesc, în legătură cu Iuda, un verb care înseamnă, în greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la îndemână verbul prodidonai, „a trăda”, fără nuanțe. Acum, de-a lungul vremii există, spuneam, o mulțime de avataruri ale personajului. Pentru Ioan Gură de Aur, de pildă, Iuda este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întrebare: de ce evangheliștii folosesc, în legătură cu Iuda, un verb care înseamnă, în greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la îndemână verbul prodidonai, „a trăda”, fără nuanțe. Acum, de-a lungul vremii există, spuneam, o mulțime de avataruri ale personajului. Pentru Ioan Gură de Aur, de pildă, Iuda este „iubitorul de arginți”. El L-a vândut pe Isus de dragul banilor. Ioan Gură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se dau vederii, vin spre subiect, se întâmplă pentru el, cel niciodată precis cunoscut, cel condamnat la o perpetuă imobilitate contemplativă. Subiectul japonez nu cunoaște decât pasivitatea în fața unei spontaneități a obiectelor care se desfășoară fără intervenția lui. Chiar și verbul a putea, fără de care nici o acțiune nu este posibil a fi gândită, dekiru, se descompune etimologic în a ieși și a veni, pentru că, așa cum explică lingvista Reiko Shimamori, nu prin eforturile tale personale poți face să se întâmple ceva, ci
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acel sumimasen, murmurat încontinuu de buzele ei, iertați-mă, consfințește în japoneză tocmai acest lucru: imposibilitatea anulării totale a greșelii, prin repararea ei, în orice formă ar fi ea. Sumimasen vrea să spună, în forma lui de bază, negativă a verbului sumu, a liniști, a fi de ajuns, a se încheia, tocmai asta: lucrurile nu se încheie aici, nu se încheie niciodată, chiar dacă sau cu atât mai mult tu îmi acorzi iertarea. Am iubit atunci limba aceasta. Mi-o dăruia pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei rare specii de ciuperci deschide spre tine muntele verii, miresmele lui încețoșate și proaspete? Iat-o pe Reiko făcând comandă specială la Osaka, pentru un preț exorbitant, pentru a poseda vara, cu fiecare îmbucătură. Nu, a poseda este un verb european, pledez vinovată, nici un japonez nu s-ar gândi să-l folosească așa, pentru a curge împreună cu vara; iată-mă, dintr-o dată, mai aproape de adevăr. Pentru că... atunci când sunt întrebați, într-un sondaj de opinie, când și cum se distrează (have
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea din punct de vedere psihologic, în special pe coordonatele "obiectiv-subiectiv" și "afectiv/emoțional-neutru". Există astfel, spre a da numai un scurt exemplu, două cuvinte care se traduc (aproximativ, pentru că traducerea nu poate evident să redea toate nuanțele japonezei) prin verbul "a părea". Să luăm două propoziții: "el pare un elev bun" și "prăjitura pare delicioasă". Detectați vreo deosebire între cele două moduri de folosire a verbului "a părea"? Bănuiesc că nu, de vreme ce în amândouă este vorba despre o supoziție făcută
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se traduc (aproximativ, pentru că traducerea nu poate evident să redea toate nuanțele japonezei) prin verbul "a părea". Să luăm două propoziții: "el pare un elev bun" și "prăjitura pare delicioasă". Detectați vreo deosebire între cele două moduri de folosire a verbului "a părea"? Bănuiesc că nu, de vreme ce în amândouă este vorba despre o supoziție făcută de vorbitor cu privire la o stare de fapt. Ei bine, aici intervine geniul meticulos al limbii japoneze, care reușește să diferențieze între o supoziție bazată pe date
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la viața mea. Vom lăsa în urmă colinele și ne vom începr ascensiunea. Întrebarea despre sensul individului Nici viața mea nu s-a scurs lin și fără conflicte. Nici un parcurs existențial nu este lipsit de crize. Termenul "criză" derivă de la verbul grec krinein, adică "a separa, a distinge", și desemnează momentul culminant al unei dezvoltări dificile. Cum este cazul și altor cuvinte cheie care pentru mine sunt foarte importante (încredere, curaj civil), și cuvântul "criză" a fost mult timp neglijat de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Cambridge, o "rețetă foarte specială". Un fel de meta-lege sau lege superioară, cum presupun unii fizicieni și biologi, ce s-ar afla la baza, deasupra sau în toate sintoniile și legile naturii. Unii o numesc principiu antropic. Atâta timp cât se folosește verbul a putea, este posibilă susținerea acestei ipoteze în mod științific. O dovadă care să admită folosirea verbului a trebui nu există: dacă credincioșii vor să transforme direct acest principiu antropic în probă științifică a faptului că Dumnezeu trebuie să existe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
biologi, ce s-ar afla la baza, deasupra sau în toate sintoniile și legile naturii. Unii o numesc principiu antropic. Atâta timp cât se folosește verbul a putea, este posibilă susținerea acestei ipoteze în mod științific. O dovadă care să admită folosirea verbului a trebui nu există: dacă credincioșii vor să transforme direct acest principiu antropic în probă științifică a faptului că Dumnezeu trebuie să existe și că omul a fost creat de el, se ivește un scurtcicuit provocat de credință, de ideologizare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creșterea și dezvoltarea adecvată a copiilor; problemele părinților (în situația de părinți singuri) nu sunt luate în seamă. 6. Dependență și autonomietc "6. Dependență și autonomie" Dependența a cunoscut de-a lungul timpului registre de semnificație diferite. Semnificația inițială a verbului a depinde se referă la o relație fizică, în care un lucru este condiționat de altul. Semnificațiile mai abstracte - sociale, economice, psihologice și politice - au fost la origine metaforice. Dependența poate fi abordată în următoarele sensuri (N. Fraser, L. Gordon
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de la contribuabili către Stat constituie finanțele publice, menite să susțină cheltuielile proprii de funcționare a organizațiilor statale. Cu timpul, prin extinderea atribuțiilor Statului, fluxurile financiare au fost direcționate spre finanțarea unor cheltuieli tot mai variate. Etimologic, cuvîntul finanțe vine de la verbul francez finer, care înseamnă a plăti, a administra. Finanțele publice au ca obiect, în esență, veniturile și cheltuielile bugetare aparținînd colectivității publice. Francezul M. Duverger consideră finanțele publice ca fiind "știința care studiază activitatea statului, în calitatea sa de utilizator
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că nimic nu are un mai mare impact asupra voastră ca facebook-ul și ale lui postări. Prin urmare: Corect este „frumoaso!” nu „frumoas-o!” și deja știți din melodia lui Krem cine are cratimă. „Doar” se folosește cu forma pozitivă a verbului, iar „decât” cu cea negativă. (Ea are doar 25 de ani. Nu are decât 2 lei în buzunar.) Adverbul „decât” se mai folosește și atunci când construim propoziții comparative de inegalitate. (Antonia este mai deșteaptă decât Inna.) Atunci când vreți să fiți
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
Ei bine, totul este știință. Pentru a nu fi incult, trebuie să citești. Nu fi nerăbdător, fii precaut. Nu e important a ști câte postări sunt pe facebook într-o zi, ci este important să știi lecțiile la limba română. Verbul „a fi”, de obicei, dă cea mai mare bătaie de cap - „A fi sau a nu fi corigent, aceasta-i întrebarea”. Se scrie „fii”, cu doi i, numai la: - imperativ afirmativ: Fii cuminte! - conjunctiv prezent, forma afirmativă și forma negativă
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
negativ: Nu fi obraznic!; - condițional prezent: aș fi, ai fi; - condițional perfect: aș fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut; - conjunctiv perfect: să fi știut, să fi fost, să fi avut; - viitor: voi fi, vei fi; - verb + FI: pot fi, poți fi, să poată fi, să poți fi, vei putea fi. De asemenea, substantivele masculine cu rădăcina terminată în -i au la plural nearticulat -ii (i din rădăcină + i desinența de plural) și la plural articulat -iii
Școala se mută pe Facebook: ora de gramatică by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78467_a_79792]
-
Călinescu, observă E. Negrici, servește ideii de superioritate literară compactă, de la mari prezențe la prefigurarea lor. Aș introduce o comparație: ca în căutarea în Vechiul Testament a esenței Noului Testament). Am testat fiecare cu propriul său spirit "hipnoza (tot iluzia, n.n.) verbului călinescian" (206), excerptând și nu exceptând "amnezii și exaltări păguboase" (225) Europenitatea deplină rămâne iluzia noastră stabilă. E. Negrici se uită și în grădina vecinului literar/literat bulgar și vede tot "poleire prin denaturare" (210). Fenomenul nu devine etnic, național
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
prin metehne. Nu știm dacă, în Siliștea-Gumești, Cocoșilă, Besensac sau Scămosu sînt nume reale ori porecle dar, chiar legitimate ulterior prin acte, aceste numiri pleacă de la porecle. Supranumele lui Ilie Moromete e Pațanghel, iar sora lui e botezată Guica de la verbul "a guici", adică a guița ca o purcea, numire ce evident o supără pe femeie. Tudor Bălosu, alt nume derivat din poreclă, are totuși încă una: Chiorul, pentru că e efectiv chior. Un negustor de ouă e cunoscut ca Ouăbei. Cel
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
referim la puținele cuvinte străine sau la numele proprii ale publicațiilor, străzilor din Paris, ci la unele cuvinte ce dobândesc o semnificație aparte. Sunt subliniate prin italice cuvintele legate de experiența exilului: a pleca, a ieși, a trece, a rămâne, verbe care, folosite cu noile sensuri, nu mai au nevoie de complemente circumstanțiale ("în principiu pot pleca", "faptul că am pașaport nu înseamnă și faptul că am ieșit", ,,bineînțeles că am să rămân"). În aceeași situație se află și unele adverbe
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]