1,584 matches
-
mintal spectacolele burlești ale avangardei secolului trecut, pentru a reconstitui, cronologic, sindromul. Dadaiștii, suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De Chirico își amintește, în Memorii, cum provocării sale șocante cu ocazia propriului vernisaj, ceilalți confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele ofensive ale modernismelor europene. Treptat însă, după război, se stinsese. Lumea se schimbase, dispăruseră clasele suprapuse, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
egolatriilor. Printr-o delimitare netă și eclatantă de rest. de văzut și cît de convingătoare în durată. La ce distanță enormă e acest internaționalizat "new age" față de romantic-desuetele înscenări ale vechilor boeme locale! Așa că gestul junelui care anunța, preventiv, propriul vernisaj ca Eveniment cert nu e decît întîrziatul reflex al acelui benign teribilism ce a dat totuși culoare unei întregi perioade romantice, atît de nostalgic-simpatice. Și atît de definitiv dispărute. Dar dacă expoziția cu care am fost amenințat e, într-adevăr
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea contraria bretonat-disponibilul său sport nautic. Ce "Ia-mă cu tine-n America sau Asia"! Ce "La mare, la soare..."! Răsuflate! "Pap, pap! 9 mm, găurica-n cap". Ăsta-i refrenul! (BUG Mafia parcă, nu?) Prin anii șaizeci, la un vernisaj cu ștaif de partid și de stat, atemporalul Craiu, scos din țîțîni de vecinătatea, pe panou, a unui "coleg" cu pictură-mesaj, nu găsi altă soluție pentru revoltata-i indignare decît manevra demențial repetată a dezbrăcării și îmbrăcării hainei. În absența
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vocilor tinere. Aseară, ieșind din clădirea atelierelor din Armeană, pe lîngă mine au trecut cîțiva juni spre atelierele lor de la demisol. Ei bine, toți aveau lipite pe gură benzi izolatoare și doar gîngureau. Era un joc pornit, probabil, dintr-un vernisaj... alternativ, dar mi-a venit să-l convertesc în simbol. Unul descurajant, deocamdată. Pe fondul unei tot mai pronunțate amnezii privind istoria noastră recentă, răspunsul lui François Furet, la întrebarea dacă ceea ce s-a petrecut la noi în decembrie '89
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmi "cere părerea", m-ar indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale Domnului numită suav climat supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puterii privind publicațiile. Atingînd în timpul lui Ceaușescu parametri grețos-demențiali. Ei bine, nu. Cu ce credeți că se deschide acest catalog care se dorește a fi un summum al valențelor artei noastre la început de mileniu? Cu fotografiile lui Iliescu, de la vernisaj, flancate de textul oricum lemnos al aceluiași, conținînd inevitabilele constatări prețioase. Aplecat, responsabil-contemplativ, asupra unui cap de ghips, urmașul lui Ceaușescu lasă loc, după umăr, și unui artist fie el și excepționalul pictor Sorin Ilfoveanu încremenit în stimă și respect
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
culturii, al artelor în speță. Un dialog cu parfum interbelic despre marii colecționari români de artă spulberați de comunism între istoricul Negu Djuvara și istoricul de artă Radu Ionescu este întrerupt (neprofesionist? tendențios?) de imagini cu insipidul cuplu ceaușist în timpul vernisajului noului înființat pe-atunci Muzeu al Colecțiilor, de fapt, crimă culturală în care și-au găsit cavoul excepționalele colecții particulare. Felul în care e prezentat... documentarul dezvăluie fără tăgadă stima respectivului post t.v. pentru ignarii dictatori. Ce să crezi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Acolada atlantică, declanșatu-s-au brusc în spiritu-mi insolat infinite conexiuni viață-literatură-artă, favorizate de anii noștri de randevuuri mai mult sau mai puțin întîmplătoare: insolite partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în devenirea prozei moderne. Ei bine, cu imprudența neprofesionistului și cu nemăsuratul curaj al diletantului, îndrăznesc într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bienala de la Veneția. Unde și ajunge multiplicat conferind imensei săli César un aer de lume nebună. Nu neapărat de legat în cearșafuri albe, ba, dimpotrivă, asumîndu-și chiar amuzată noua-i condiție. Volubilitatea gestuală a sculptorului în momentul celui mai simandicos vernisaj al lumii moderne are în ea ceva din comportamentul dubios-distractiv al proaspătului internat. Ăsta pare a fi monstruos esențializat și traseul artei mondiale în vogă acum. Cu amendamentul absolut obligatoriu că aparent trăsnitul César mai pleca încă de pe o platformă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decembrie E minunat că seria de cocktail-uri mai mult sau mai puțin extravagante absolut necesare și ele, de vreme ce sub ochii noștri mirați lumea se schimbă fulgerător modern e reconfortant așadar ca seria aceasta să fie întreruptă de cîte un vernisaj, nu tot atît de extravagant, de felul celui recent consumat. Părăsind pentru acest an spațiile rezervate în exclusivitate artelor frumoase, artiștii ieșeni au recurs acum la somptuoasele holuri ale hotelului Europa, voind astfel să-și așeze ultima lor producție ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
respirînd, ele însele, aer internațional. Am avut întotdeauna/ continuu să am o reținere structurală pentru spațiile expoziționale improvizate, fiind convins că holurile mai mult sau mai puțin sordide reduc, oricum,valoarea exponatelor, fie ele și excepționale. Trecînd, întîmplător, în preziua vernisajului să-mi văd poziționarea pieselor din propriu-mi poliptic și găsind încă echipa de panotare la lucru, dar mai cu seamă indispunîndu-mă cu cenușiul cerului strecurat aici prin imensele ferestre, am rămas cantonat în preconceputa idee. Pînă în seara vernisajului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vernisajului să-mi văd poziționarea pieselor din propriu-mi poliptic și găsind încă echipa de panotare la lucru, dar mai cu seamă indispunîndu-mă cu cenușiul cerului strecurat aici prin imensele ferestre, am rămas cantonat în preconceputa idee. Pînă în seara vernisajului. Ce frumos arăta expoziția noastră în fasta seară! Cele două mari holuri, permițînd o adevărată promenadă pe șerpuitoarele lor extinderi, se bucurau de spoturile calde ale plafoanelor, relevînd spectaculos lucrările. Puzderia de lucrări, prezentate juriului, și de data aceasta exigent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe șerpuitoarele lor extinderi, se bucurau de spoturile calde ale plafoanelor, relevînd spectaculos lucrările. Puzderia de lucrări, prezentate juriului, și de data aceasta exigent (cu măsură), tolerant (cu aceeași măsură). Prefer să mă mențin doar în ambianța absolut încîntătoare a vernisajului și să-i argumentez puterea de seducție. Asupra unui public de o ținută eclatantă (lăsînd cronicarului de profesie detalierea valorică de rigoare). Observam și altădată cu ocazia inaugurării înseși a colosalului building ce modificare de profil înregistrează acum acest palier
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum acest palier al high-life-lui ieșean. Lume bună, într-un cuvînt, de o tinerețe și de o ținută ireproșabile. Mișcîndu-se natural dezinvolt, nemaireținînd nimic din ticurile mizerabile ale înaintașilor lor din comunism. Acestui public i se integrau omogen, în seara vernisajului, expozanții înșiși cei cîțiva onorați maeștri, dar mai cu seamă numeroșii viitori maeștri, unii din ei acum debutanți. Fericită juxtapunere a tuturor acestora la impresionantul număr de lucrări de pictură, sculptură, grafică! Indicînd, acestea, cu pregnanță pulsul actual al artei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ales din cel al incompatibilității, că absența e de-a dreptul benefică. Așa cum, din aproximativ aceleași motive, m-am bucurat și de o altă absență: a unei persoane cu totul neavenite, o aia, înfigîndu-se cu tupeu, an de an, la vernisajele breslei, înmînînd (de ce ea?) plicurile cu premii și primind din partea premiaților (de ce?) deplasatele sărutări de mînă. Fleacuri. Important rămîne tonusul înalt antrenant al recentului vernisaj de la Europa. Unul oricum reconfortant-european. 25 decembrie America poate fi condusă (și) de un actor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a unei persoane cu totul neavenite, o aia, înfigîndu-se cu tupeu, an de an, la vernisajele breslei, înmînînd (de ce ea?) plicurile cu premii și primind din partea premiaților (de ce?) deplasatele sărutări de mînă. Fleacuri. Important rămîne tonusul înalt antrenant al recentului vernisaj de la Europa. Unul oricum reconfortant-european. 25 decembrie America poate fi condusă (și) de un actor. De ce nu? A și fost. Ne amintim brusc de suplețea unui Regan. Brusc, pentru că de cîteva luni, mapamondul t.v. e bîntuit e imaginea unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și) mușchii, ca să fie credibilă. Nu numai pentru o lume a treia, oricum obișnuită cu fundamentale genuflexiuni musculare,dar și pentru cea europeană, din ce în ce mai nărăvaș antiamericană. Dar mai bine să ferească Dumnezeu America de mușchii zîmbitori ai lui Arnold. La vernisajul Anualei noastre de la hipermodernul hotel Europa, în numeros-eclatanta asistență predominant tînără stăteau de vorbă o pălărie leopard cu o căciulă kazaciok. "Floristele", cum le zicea Tonitza. Proaspăt pătrunse, buluc, în Uniunea Artiștilor Plastici. Cinism egoist neghiob. De cîte ori radioul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
regim ostil nefericitului geniu au împiedicat ceea ce literele românești meritau cu prisosință. Să revenim însă la proză. La... bătălia pentru roman. Ascultîndu-l, zilele trecute, la radio, pe Breban (cîndva distinsul musafir al atelierului meu din Armeană și, mai recent, invitatul vernisajului ce mi-l consumam la galeria Orizont din București), ascultîndu-l, așadar, pigmentînd acid dispariția vocației naratoare la generațiile ce-l succed, am apreciat, înainte de toate, justificarea celui ce a produs cîteva romane de greutate, atmosfera irespirabilă în care și-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fruntea) cu celălalt, vameșul de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza asta, pentru a spune, de fapt, un lucru simplu: fiți, rogu-vă, cu toții, invitații mei diseară, pe la șase, la Palatul Culturii, în Sala Voievozilor, unde se va consuma propriu-mi vernisaj. Ar suna un pic a neobrăzare dacă m-aș trezi vorbind așa, despre pictura proprie, fără să spun, imediat, că în ani și ani pictor fiind, am privit cu interes și, adesea, cu dragoste, la ceilalți pictori, ba, de nenumărate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tirul încărcat cu lucrări aștepta în curtea atelierului din Armeană, gata să pornească spre Palat, deci și ieri mai descopeream, cu stupoare, că Păsării Paradisului de fapt o pempantă damă-pasăre îi lipsea din ureche cercelul otrăvitor. I l-am pus.) Vernisajul de diseară se va consuma în Sala Voievozilor, spațiu oarecum inhibant prin prezența, sus, a medalioanelor auguste, dar detașat cu ajutorul spoturilor ce-și trimit fascicolele luminoase doar pe tablourile de o ritoasă modernitate. Chiar în preajma microfonului se află două lucrări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a păstrat, spectaculos, în aceeași tentă plată și vie de pe pînzele-mi următoarelor decenii. Zburătorii și Călătorii de pe șevaletele ce întrerup din loc în loc seria gri a marilor pînze cu Desculții lumii respiră tocmai prin tenta lor voronețiană. După momentul vernisajului, vă invit într-un scurt exod. Să mă însoțiți, trecînd printre figurile ilustre ale artei românești moderne, pînă la galeria dinspre Ștrand. Arătînd acum după radicala renovare ca o veritabilă simeză europeană. Aici mi-am desfășurat cu irepresibila satisfacție a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din întîmplare, în Filarmonică. Atît. Trimiterea (enciclopedică) la paradisiacul Sărut al lui Rodin e prea la îndemînă ca să ratez mai mult decît dezirabila concluzie. Vă pup mult. 2005 Generația cool-mișto 4 ianuarie Eram cu toții la cocktail-ul care aureola somptuosul vernisaj al Salonului nostru anual de la World Trade Center și ne delectam, în clinchet de pahare, cu noutăți din universul artelor, forțînd astfel distanțarea, fie și pentru o clipă, de tensiunile politice ale momentului. Cînd ascendentul Alianței DA dădea deja contur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mine și cu semenii mei și înviorat de perspectiva unor abordări jurnaliere mai senine, pe măsura pastelor ce țîșnesc din tuburi. Jubilînd deci odată cu cei care au venit acum la putere și detașîndu-mă, destins-amuzat, de emblematicul ipochimen pesedist din seara vernisajului de la World Trade Center. Căruia (îmi pare, vai, rău) nu-i mai întrevăd nici o șansă. Așa cum aceeași lipsă de șansă i-o întrevăd unui gazetar, autosupraevaluat, de la Scînteia (pardon, Adevărul), sub a cărui încrîncenat-lombroziană calotă stă pitită permanent doar starea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deși convulsionat tocmai de încleștarea dintre forța nouă, primenitoare și iliescianismul retrograd dați-i așadar voie să se bucure (temperat) că există, că poate lucra, că poate închina cu mai multă seninătate, în varii ocazii, efervescenta cupă de șampanie. • recentul vernisaj de Cupola a împrospătat o memorie vag estompată de cețurile depărtării, resuscitată acum de prezența vechiului prieten Corneliu Vasilescu, plecat din Iașii anilor '70 și triumfînd, treptat, într-un București al durelor concurențe; ce nouă și înviorătoare percepție în fața imenselor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plecat din Iașii anilor '70 și triumfînd, treptat, într-un București al durelor concurențe; ce nouă și înviorătoare percepție în fața imenselor pînze care, anulînd somnoroase lirisme provinciale, se plasează azi pe un aerisit palier universal!; ce parfum au, în seara vernisajului, paharele cu licoarea dealurilor dintre care a plecat spre largile zări vechiul prieten! • tot așa, vizita unui amic drag în atelierul din Armeană, George Bălăiță, dibuind cîndva, în aceiași ani '70, prin bolgiile provinciei, dar dînd marea lovitură bucureșteană și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]