9,864 matches
-
statutul meu, la... Bine, am zis, dar nu pentru foarte mult timp (m-am auzit, Îngrozit, pronunțând dintr-o dată)! Nu vreau să am probleme de nicio natură, de niciun fel, cu absolut nimeni. Și nu e nevoie să... A dispărut veselă pe ușa de la intrare, fără să mai spună ceva, fără să salute. Eram uimit, derutat, de parcă jucasem rolul cuiva Într-o piesă necunoscută. Totul se Întâmplase atât de repede... și atât de firesc! A revenit după câteva ore, cu două
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cântecului. Mi le traducea Levănțică Liliana. Ea era „englezoaica” numărul unu a clasei. Le avea. Își vâra un botișor umed și brunet În urechea mea și Îmi traducea printre hlizeli tot ceea ce eu Îi ceream. Îmi plăcea Lili - era Întotdeauna veselă și băiețoasă. Conturul feței, care adăpostea ca un cuib oval ochii ei de cer, arcuiți ca niște ape crescute În relief, Îmi amintea de “ Madame Pogany”, sculptura brâncușiană care mă fascina de când o descoperisem reprodusă În cartea de istorie. “ Fata
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
început-o deja... - Chiar așa mă gândeam și eu, glumi mama Inei, tu ești o fată bine crescută, Olga, și... După ce ieșea mama Inei din cameră, fetele se înfundau iar în cărți. Așa le găsi și tatăl Inei care intră vesel, îmbrăcat din cap până-n picioare într-o veselie molipsitoare, făcându-le pe fete să uite de toate: - învățați fetelor, învățați! Ia faceți voi o mică pauză să vă spun o nostimadă. Cele două prietene deveniseră numai ochi și urechi. El
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
intenția acestuia la început fără interes, dar insistența lui le determină să accepte. Se cernea pe zare certitudinea că o asemenea clipă s-ar putea să nu mai fie reeditată în anii ce aveau să urmeze. Întreaga zi a curs veselă. Fetele se simțeau eliberate de griji și poveri, cel puțin deocamdată. În aceeași seară, trenul le duse printre dealuri dogorâte de podgorii, printre livezi cu pomii doldora de fructele ce dădeau în copt, spre casă. Priveau din goana trenului, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Mă bucur Olga, îți urez să fie cu noroc. N-ar fi bine totuși să mai aștepți, să reflectezi, să-l cunoști cu adevărat!?... - Ce crezi că am făcut în această vacanță, l am cunoscut în toate privințele, chicoti ea veselă ca de o glumă în care se aflau atâtea înțelesuri..., voind să suplinească prin aceasta că unele intimități nu se cuvin a fi trâmbițate cu glas tare. - Aș dori din toată inima să-ți realizezi visul, așa cum l-ai plănuit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pasăre În colivie, își zise în sinea ei. Dar era târziu, nu mai avea cum să se întoarcă din drum. Nici a doua și nici a treia zi, Ina nu veni la serviciu. Abia în a patra zi, aceasta intră veselă, exuberantă în oficiu, de parcă toată lumea era a ei. Olga tocmai se pregătea să plece către saloane. - Stai, stai un pic, vreau să vorbim. Am fost prea precipitată și nu am reușit să mă destăinui, crede-mă, nu am intenționat nici o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca să fie vindecați în marea lor credință. Nimeni nu-și mai adusese aminte de promisiunea făcută cu două mii de ani în urmă, doar Dan și Corina. Și ei se întorceau acum triști și rușinați spre casă. Numai bretonul ei flutura vesel ori de câte ori Corina întorcea capul ca să mai vadă o dată piața pustie. PE MARA O DOARE RĂU CAPUL De câteva zile pe Mara o doare rău capul. La primele ore din zi nu băga de seamă, căci mintea îi era ocupată cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
valuri și ploaia. Arca Guvernelor Aliate se putea vedea de departe, fiind cea mai mare din toate vasele; luminile îi străluceau peste întinderea de ape ca lumina unui soare de care nimeni nu-și aducea aminte. Deși orchestra cânta melodii vesele de jazz și cha-cha-cha, în jurul vasului pluteau regrete și tristețe. Singurul pasager fericit era Luis. Din păcate trupul său nu rezistase operației și se stinsese în mai puțin de o oră de la transplant, însă fiecare organ donat se afla acum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îl făcu să nu dea prea multă importanță acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul meu va fi singurul țigan din șatră blonduț, acesta e un semn mânca-i-ar tata toate întunecimile vieții... Apoi, reîncepu veselul tropăit, ca și cum s ar fi aflat în fața cortului, dar, amintindu-și că are o sticlă cu rachiu în mână, se opri și trase câteva înghițituri, ca un om însetat în deșert. Purtă sticla din mână în mână celor din grupul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Alex, șoptindule: - S-a trezit Ina, vă conduc la ea. - Dar băiețelul? - Dacă aveți puțină răbdare, o să-l vedeți... Copleșită de fapta ei reprobabilă, tot amâna cu bună știință momentul prezentării copilului Inei. Cum deschise Alex ușa, Ina întâlni ochii veseli ai soțului ei, radiind de bucurie. Starea lui euforică îi făcu bine, și-i transmise o doză de tonicitate, soldându-se cu un zâmbet îmbrățișat cu căldură și dragoste, împărtășită deopotrivă de către cei doi. Alex alergă spre patul soției sale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lunii, o vioară de toată frumusețea se afla în dormitorul lui Mihăiță. Dintr-o cutie deschisă, capitonată cu pluș violet, îl privea un instrument de o frumusețe rară. Când se apropie de obiectul atât de dorit, chipul său se oglindi vesel în lemnul strălucitor al viorii. Stătu o clipă în cumpănă. Aproape că îi era teamă să o atingă. Acum, chiar că nu mai avea timp nici de joacă și nici de lectură, se gândi el. Luă instrumentul cu ambele mâini
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de ciment, cam tot cincizeci de kilograme are... Un timp, nici unul dintre ei nu mai zise nimic. Se priviră, ca mai apoi să izbucnească într-un râs zgomotos, buna lor dispoziție aducând-o în sufragerie și pe Ina. - Uite ce veseli sunt băieții mei! Tatăl îl îmbrățișă cu toată căldura pe băiat. Mama privi galeș scena aceasta de dragoste. Era fericită că Alex îl iubea într atât pe fiul lor. Între ei se cimentase o prietenie bărbătească care, în cele mai multe cazuri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zăpezile cu paloșele lor și iarna a fost învinsă!; Au venit zilele lui Cuptor, bunica și-ar putea coace azima la soare!; Miroase a ionatane, gutui și tămâioasă... și tot așa... În totalitate jurnalul era purtătorul unor fraze-perle, abundând notele vesele, sclipitoare, cu care de altfel Alex era obișnuit din viața de toate zilele. Lectura acestui jurnal era relaxantă. Răsfoi în continuare, fără a fi zorit de vreun zor, paginile voluminosului tom ce era acoperit aproape jumătate cu impresii care-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mese cu veselă, oameni cu scaune și cu tot ce mai era pe acolo. Multe persoane au fost doborâte și învârtejite, într-un fel de nedescris.Valuri stârnite se izbeau de tot ce găseau în cale, amestecând nuntașii cu mese,veselă, scaune, bucăți cu alte bucăți din frumosul gard improvizat pe bucata de plajă închiriată. Organizatorii, intrați în panică, înnebuniți de frică și rușine, cu moralul terfelit, se izbeau unii de alții, în zbaterea-n care intraseră, nemaiștiind ce să facă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aproape de râul Suren. Un munte golaș se ridica în fața mea. Profilul său uscat mă făcu să mă gândesc la cel al doicii mele. Nu știu ce asemănare era între cele două siluete. Mergând de-a lungul muntelui, am dat de o priveliște veselă, împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și siluete informe și amenințătoare. Acolo, lângă perdea, stătea o nălucă înspăimântătoare. Nu se mișca; nu era nici tristă, nici veselă, de fiecare dată când mă întorceam spre ea, mă privea în albul ochilor. O cunoșteam. Mi se părea că o mai văzusem când eram copil, în a treisprezecea zi după Nouruz, pe malul apei Surenului, jucându-se de-a v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu numai), ne face să credem că exista Între cei doi histrioni mult mai mult decît o simplă colegialitate...Frumos, nu?! Cartea este, poate, simptomatică pentru urcușul și coborîșul unui creator, din perioada sfîrșitului și Începutului de secol : o copilărie veselă și liniștită, intrarea la Conservator, succes de studentă (premiul I cu cunună!) și debutantă pe scena Naționalului, ucenicia la Gallino - profesor ideal, Întîlnirea cu mari artiști ai vremii (Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Grigore Manolescu, Nottara, V. Leonescu, Ernesto Rossi, Luchian
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dintr-o colivie, Într-o altă colivie! În finalul Scaunelor, Oratorul care trebuia să transmită mesajul bătrînilor, era mut. CÎntecul păsării Închise, deși teoretic evadase, rămînea Încarcerat. La fel, Într-un alt desen umoristic, vedem, În prima secvență un om vesel, care agită, pe mîna dreaptă, o păpușă. În secvența următoare Însă, omul devine cumplit de trist :de ce? Fiindcă păpușa plecase, dar...cu mînă cu tot. În fond, ar putea fi o definiție univocă a păpușarului. Într-o confesiune a Paulettei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de noapte, cu aripile negre, intrase pe fereastra deschisă și se izbea cu disperare de lampa aprinsă. Această zbatere Înăbușită În jurul mortului, devenea cu timpul obsedantă. Medicul s-a retras după ce a rostit cîteva cuvinte de consolare. Deodată, o pocnitură veselă: sărise dopul sticlei Începute de șampanie, iar spuma dădea pe dinafară. Fluturele a regăsit fereastra deschisă și a dispărut În noap tea caldă. Liniștea și nemișcarea s-au instalat din nou”... Ca să fim sinceri, am găsit și un punct slab
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Spiridon care, zice autoarea, „plînge pe Înfundate” din cauza bătăilor jupînului : Spiridon, În viziu nea mi personală, este un simulant, didascaliile comediei nearătîndu-ne contondențele evocate În monolog. În fine, aș mai avea o rezervă legată de imaginea nopții caragialiene :”una luminată vesel, zgomotoasă”(p.88) ;cred că mai există și o noapte terifiantă, născătoare de spaime și deliruri, În proză și teatru ; Miticii nu-s chiar atît de veseli, din moment ce nenea (Mitică) Anghelache face ce face, În Inspecțiune, iar la hanul lui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fine, aș mai avea o rezervă legată de imaginea nopții caragialiene :”una luminată vesel, zgomotoasă”(p.88) ;cred că mai există și o noapte terifiantă, născătoare de spaime și deliruri, În proză și teatru ; Miticii nu-s chiar atît de veseli, din moment ce nenea (Mitică) Anghelache face ce face, În Inspecțiune, iar la hanul lui MÎnjoală se petrec lucruri necurate... Dar cînd se vor pune criticii de acord, În Caragialia? Nevermore! - cum ar zice un anxietat al nopților din altă literatură.. Pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
său partener, iar al doilea ar fi fost acela că am fi făcut o groază de puncte, încă din start, jucând cu ageamiii ăștia. M-am așezat la masa doi cu o stare de spirit excelentă, aruncând din mine glumițe vesele cu caracter hazliu și cuvinte de duh, mai ceva ca un tun de mingi de tenis. Încă de la început, le-am explicat cu blândețe că nu are rost să se demoralizeze în fața bătăii pe care o vor mânca, fiindcă era
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
arătat spre Dorinel, "Doi", am împuns aerul în direcția lui Țonți. "Ați înțeles", fac eu ridicând prima labă din dreapta și accentuând: "Unu!", iar apoi pe cea din stânga cu același elan pedagogic: "Doi!". După câteva clipe de analiză profundă, gândacul spuse vesel și încrezător în judecata lui: Noi îi spunem lu' asta dreapta, iar lu' astalantă stânga!" "Și eu tot așa. Numai că încercam acum să vă învăț să numărați." Și am luat-o, de la capăt, arătând spre fiecare în parte, terminând
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
el pe aleea din fața bisericii, însă întâmplarea asta îl ajutase să-și amintească de marfa uitată la serviciu. Zâmbi mulțumit și decise că e cazul să se întoarcă și s-o recupereze. Își săltă geanta pe umăr și porni fredonând vesel. Cine ar fi avut curiozitatea să-l asculte ar fi auzit, repetat la nesfârșit, un refren poznaș: "Bebel cel porcoșel s-a cam căcat pe el". Când l-a văzut, nevastă-sa a dus mâna la gură, realmente speriată, și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu prea pricep. Nu-i urgență aci?" "Este", admite internistul. "Și? N-aveți, dom'ne, și d-ăia de care am io nevoie?" "Ba da", oftează medicul. "Așteptați un pic!", face și scoate un mobil. Tastează rapid și o voce veselă îi răspunde: "Da, Florine. Care-i problema?" Internistul face câțiva pași mai încolo, ca pacientul în cauză să nu audă ce zice și cel de la capătul celălalt. "Avem o urgență. O plagă tăiată, după cum bănuiesc eu." "Bănuiești? N-ai văzut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]