13,235 matches
-
greutatea și, mai ales, nu li s-a putut stabili traseul, orbita fără pericolul de a fi atrași și prăbușiți. Profesorul: Să continuăm; deci ce mai știm despre Universul nostru? știm căți sateliți au planetele din sistemul nostru. Dar ultima veste transmisă de o sondă spațială ne-a comunicat că cel mai mare satelit, Titan, al lui Saturn este scăldat aproape permanent de ploi de metan pe solul înghețat. Condiții foarte bune de viață pentru om. Animație, aplauze. Mai sunt întrebări
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
semeț și lua drumul piețelor de zarzavaturi, de pește proaspăt și fructe uneori necunoscute lui, care-i fereau pe marinari de scorbut și eșuau ornamental în sosul vreunui șalău cum nu mai gustase nici unul dintre ei vreodată. I se dusese vestea, din vas în vas. În curând, căpi tanii umblau ca turbați după rusul căruia îi cereau fără fasoane să le recreeze gusturile copilăriei. — Fă-mi budincă de vanilie și fragi! — Morun cu sparanghel! Aș vrea o pulpă de vițel rumenită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez. Isabel... Pe ea o iubește, în trupul grecoaicei, așa cum nu a iubit-o niciodată când era, încă, Omalissan. De la Damasc îi vin vești tulburi. Tariq i-a împuiat capul califului despre cum i a ucis Musa fiii de dragul unei creștine. Ceea ce încă nu ar fi îngrijorător. Mai rău e că Al Walid știe despre odoarele din sipetele lui, care-au înghițit, de-acum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și, în dimineața următoare, Musa, scuturat de vraja ei, va porni spre Damasc. Numai că nu se întâmpla nimic. Sacul de oase întârzia să-și dea sufletul. Așteptau. Lâncezeau, mai bine zis. Din când în când le ajungeau la urechi vești despre uneltiri care ar fi putut mătura cu totul curtea de la Al-Isbili. Din când în când, câte unul din oamenii lui Musa fugea în toiul nopții, fugea cât mai departe de seraiul stăpânului celui tânăr, care mirosea a moarte. Musa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
limitase vânzarea de bilete și redusese accesul pasagerilor la bord. Opririle se împuți naseră. Și, deși jurnaliștii curioși își implorau redacțiile să plătească extra vaganta sumă care le-ar fi facilitat o croazieră printre ghețuri, nimeni nu a prins de veste că, la bordul celui mai luxos vas din câte se văzu seră vreodată, Ivan heringul căzuse într-un somn fără vise, de câte optsprezece, nouăspre zece, douăzeci de ore pe zi, își pierduse pofta de mâncare, încărunțise cu totul și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea pe teritoriul haitei lui Arus; să fi fost membrii familiei lui Lupino pe undeva, prin zonă, și marele conducător să nu fi prins de veste? Greu de crezut. Dar Arus și-a trimis lupii tineri să marcheze încă o dată ținuturile care, oricum, erau inspectate zilnic, de cînd cu această nouă împărțire a pădurii. N-ar fi permis pentru nimic în lume ca acum, cînd haitei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
din haită pe Lupino. Preafrumoasa Hana, lupoaica cu blană lungă și moale, cu ochi limpezi și răscolitori și mișcări unduioase și precise, de felină parcă, pusese stăpînire pe inimile tuturor flăcăilor din haită. Periculos exemplar: frumoasă de i se dusese vestea în toată pădurea, cuminte de nici nu știuseră părinții că au copil, agilă și pricepută ca nimeni alta la vînătoare, Hana avea un singur defect: acela că părea să nu fi aflat încă de existența lupilor tineri! Nu există tactică
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-i simțea încordarea. Mare Arus, este un lucru pe care vreau să ți-l împărtășesc de ceva vreme. Dacă mi-ai permite, ți l-aș spune acum... Vorbește, Lupino, nu te sfii, încuviință Arus, nepregătit încă să-i dea teribila veste. Întîi de toate, am a-ți mulțumi. N-am făcut-o niciodată prin viu grai și sper că nu-i tîrziu acum. Mare Arus, nu eram altceva decît un condamnat la moarte și tu m-ai salvat, cînd mi-ai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a rămas lîngă minunata mea familie adoptivă! Să mergem, Lupino, să mergem, așa cum zici tu! CAPITOLUL 3 Hot\rîrea F idel înțelegerii, Lupino nu a dezvăluit nimănui hotărîrea luată. Nu ar fi folosit la nimic să tulbure liniștea familiei cu vestea plecării lui. Știa prea bine că unii aveau să-l regrete, iar altora urma să le producă o mare bucurie. Arus apreciase corect: s-ar fi iscat o dezbatere cu consecințe riscante. Lupoaicele și copiii i-ar fi luat apărarea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fi iscat o dezbatere cu consecințe riscante. Lupoaicele și copiii i-ar fi luat apărarea și l-ar fi implorat să rămînă. Lupii tineri n-ar fi lăsat, pentru nici un motiv, să le scape din mîini această șansă neașteptată. Da, vestea n-ar fi făcut decît să aprindă inutil spiritele în haită. Și n-avea rost. Lupino oricum ar fi plecat, indiferent de ce-ar fi zis unii sau alții. Avea să pornească în zori, înainte ca haita să se fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ierni cumplite. Dar, în tot acest timp, dragostea ce-i lega și convingerea că făceau ceea ce trebuia nu i-a părăsit nici o clipă. Într-o zi, ceva incredibil a venit să lumineze existența lor tumultoasă. Lupoaica i-a împărtășit consortului vestea minunată. Urmau să aibă un copil! Au rîs și-au plîns împreună, de fericire și de mîndrie că, în sfîrșit, se întîmpla. Aveau să fie o familie adevărată, cu urmași frumoși și vrednici, care să le semene și care să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
afla el pe drumul cel bun? Avea să-l prindă din urmă pe lupul înțelept? Va ști acesta să-l îndrume? Și, avînd în vedere sfîrșeala pe care o resimțea în trup, va mai putea face față confruntărilor viitoare? O veste ca un trăsnet veni să-l scuture cînd se aștepta mai puțin. Lupul mutilat? Da, a locuit pe-aici pînă nu demult. A plecat? Da: într-o dimineața, pe nepusă masă, a sărit în picioare urlînd atît de tare, încît
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și, deasupra tuturor, Hana, plutind ca o pasăre cu aripi larg desfăcute. Apoi, dintr-odată, se lăsă liniștea deplină. Extenuat de drumul parcurs și șocat de vestea primită, Lupino își pierdu cunoștința. CAPITOLUL 12 Pîrjol F usese de-a dreptul copil cînd își imaginase că, rupîndu-se de haita care-l găzduia, avea să umble încoace și-ncolo cîtva timp (un sfert de anotimp sau, cel mult, jumătate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
condamnatului la moarte. Și înainta anevoie, fără pic de tragere de inimă. Noroc că, refăcînd drumul înapoi, străbătea locuri cunoscute. Nu mai trebuia să se confrunte cu nimeni. Lupii îl știau deja și-l întîmpinau cu prietenie. Lupino, avem o veste bună! Sînt două nopți și două zile de cînd lupul schilod a trecut pe-aici! Grăbește pasul și-l vei prinde din urmă! Ești atît de aproape, Lupino! Ține-o tot înainte! Lupii dădeau dovadă de simpatie și-l încurajau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a primit laude, încât și mai târziu, când trebuia botezată (alt cuvânt care sună cam... „mistic” - nota autorului) vreo nouă întreprindere, tot tovarășu’ Căpuștean era întrebat. Și nu s-ar putea spune că-i lipsește inspirația. Într-atât îi mersese vestea, încât și o tovarășă scriitoare de la București îl solicitase, când a venit în documentare la „Combinat”, ca să stea de vorbă cu un tânăr părăsit de logodnică după ce fusese desfigurat într-un accident de muncă. Aflase de talentul omului nostru (toți
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Ce și-ar mai putea dori, când o are lângă el pe Dorica?... Știe numai el, și tace. O nemulțumire îl roade, sub paravanul de hohote ascuțite sau răgușite, bancuri și anecdote picante debitate în orice împrejurare. I-a mers vestea cât de deștept, de „dat dracului” este „nea Mircea!” Poate și pentru faptul că reușea să colecționeze tot ce auzea într-un caiet secret, de unde extrăgea ce-i trebuie, după oameni și împrejurări. Dar asta-i altă căciulă! Lui Mircea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Căci așteptarea este teribilă! Ea trebuie bine condimentată cu speranțe verzi, care pălesc repede, ca salata. Angajata (virtuală) trebuie fiartă la foc mic, și cât mai mult. Oricât de ațoasă ar fi, se moaie... Azi îi spui că ai o veste bună pentru ea, mâine - că încă nu e nimic clar, că mai trebuie o aprobare, dar între timp să-și completeze dosarul etc., etc. Ea se va agita înnebunită în cușca îndoielilor, lovindu-se orbește în plasă, dar fără a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
înșelat mișelește încrederea poporului francez, nu îi rămâne decât să facă un gest bărbătesc și să se retragă la țară, în viile lui din Bourgogne, moștenire de familie, în caz că ai lui nu îl reneagă, acum, că o să primească o asemenea veste.“ Ceea ce îi făcu pe olandezi să turbeze de furie și să-i ceară ambasadorului lor să facă și el o altă declarație mai de Doamne-ajută, că un picior în ghips nu e un motiv să-ți dai demisia și, până la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu miros de antiseptic și se gândește la fustele multicolore care au trecut azi degeaba prin fața teatrului, dar măcar e liniștit că și-a făcut datoria față de un om ce ar fi putut altminteri să moară. A doua zi primește vestea că redactorul-șef este bine, își revine spectaculos, dar extrem de supărat pentru că, spune el, îi lipsesc din buzunarul de la piept niște hârtii. Hârtii de-o sută. PĂȚANIILE AUTORULUI Trăise cum știuse. Și știuse ce trăise. Ceea ce nu-l ajutase neapărat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
plămânii, hotărât să-l omoare pe Dumnezeu căruia îi ceruse pe furiș credință. În timp ce vede apropiindu-i-se moartea, dorește să scrie o carte: Moartea lui Dumnezeu. Despre Clarita, am discutat mult că atunci când Federico, soțul său, i-a adus vestea sinuciderii fostului său logodnic, a exclamat: "Săracul Apolodoro! Mereu mi-a părut cumva..." și apoi și-a spus sieși: Am făcut bine că l-am lăsat, căci dacă am fi ajuns să ne căsătorim și i s-ar fi întâmplat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu este vizibilă pentru public. Abia într-o a doua etapă, greu de situat, skena este integrată acțiunii și deservește ca element de decor: ea este construită în funcție de necesitățile unei anumite tragedii, fie sub forma unui palat regal, de unde vine vestea sfârșitului violent al Clitemnestrei și al lui Egist, fie ca un turn de pază (ca la Eschil, deși primele sale piese nu cer un decor de fundală, fie ca o tribună celestă de unde zeii contemplau treburile pământești (ca în Electra
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Rusu1. Autorului grec nu i se poate contesta lirismul, grația cu care eroinele sale împărtășesc publicului revolta, durerea, dragostea, duioșia sufletului lor. La Sofocle, Electra rămâne singură; disperarea ei este încă și mai mare din cauza vicleșugului lui Oreste, care răspândește vestea că a murit. Recunoașterea fratelui și a surorii sale este întârziată și bucuria pe care o aduce precedă cu puțin dublul asasinat al lui Egist și al Clitemnestrei. La Euripide, statutul social al eroinei, măritată cu un țăran, este înjosit
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
și-a ucis soțul, pentru a-și răzbuna mama ce a suferit din pricina Mannonilor. După ce află de la Orin însuși că i-a omorât amantul, spre satisfacția completă a Laviniei, Christine se retrage în camera ei, unde se împușcă. Lavinia răspândește vestea că mama s-a sinucis din durere, neputând supraviețui dispariției soțului. Ultima parte a trilogiei, Stafiile 1, tratează soarta celor doi urmași ai familiei. Oamenii din orășel au răspândit zvonul că reședința Mannonilor este bântuită de stafii. Peter și Hazel
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
univers mito poetic, concentrându-se, dup? cum remarcă E. Simion, În jurul a opt mituri care: „... vin ?i dispar pentru a reap?rea În alte poeme, sub Înf?????ri ?i conota?îi schimbate. Ele comunic? Între ele ? i adeseori, f??? de veste I?i schimb? locul Întrun discurs, cum este cel romantic, În care am? nuntul este observat din unghi cosmic ". Este vorba despre mitul na?terii ?i mor?îi universului („Memento Mori", „Mure?anu", „Rug?ciunea unui dac", „Scrisoarea I"); mitul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de „modelul cosmologic platonician", este ea Ins??i un mit, reprezentând l?că? al sufletelor p? mântenilor, dar ?i al gândurilor „pref?cute-n stele de aur" ce bat la poarta ve?niciei {Memento Mori), este „steaua de pace", care veste?te venirea pe lume a „Christ-ului, este, In sfâr? it steaua magic?, ce-i „miruie" fruntea „c-o raz? de vise", ??reia poetul Îi adreseaz? rug?mintea de a opri curgerea În van a zilelor sale. Cople?it de amarul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]