3,277 matches
-
Suze o privire brusc suspicioasă. Acum spune‑mi adevărul. Chiar ai nevoie de o pereche de sandale lila? Sau pur și simplu ți le dorești? Nu! zic, cu un aer defensiv. Chiar am nevoie de ele! Uite! Îmi scot planul vestimentar, îl desfac și i‑l arăt. Trebuie să recunosc, sunt destul de mândră de el. E o diagramă destul de complicată, toată numai dreptunghiuri, săgeți și asteriscuri. — Uau! zice Suze. Unde‑ai învățat să faci asta? — La universitate, spun cu modestie. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
onorați obligațiile către noi în maximum șapte zile, vom fi nevoiți să luăm măsuri. Rămân cu ochii la telefon, și simt cum zâmbetul îmi dispare. Nu e deloc un telefon de curtoazie. Nu vrea să‑i semnez o nouă colecție vestimentară, ca designer. Mă sună pentru bani! Simt cum mă cuprinde furia. Cine le dă voie ăstora să te sune la tine acasă și să‑ți ceară bani, fără să te avertizeze? Evident că o să le plătesc. Doar pentru că nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
opresc pe trotuar și mă holbez cu gura căscată la un manechin care nu are pe el decât o cămașă transparentă de plastic, cu un peștișor de aur care înoată printr‑un buzunar. Cred că e cel mai nemaipomenit articol vestimentar pe care l‑am văzut în viața mea. Dintotdeauna mi‑am dorit în adâncul sufletului să port ceva extrem de avangardist. Doamne, ce mișto ar fi să am o haină sărită de pe fix și să spun tuturor că mi‑am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fără mâneci. — Aha, spune Lalla, dând din cap că a înțeles. Așa. Lalla e mare consultant în domeniul computerelor, la o firmă cu reprezentanți în toată lumea. Are două doctorate și un IQ astronomic și pretinde că are o gravă dislexie vestimentară. La început, am crezut că glumește. — Notează‑mi, spune, băgându‑mi în ochi o agendă legată în piele. Scrie‑mi toate combinațiile. — Bine, OK... dar, Lalla, parcă ne înțelesesem să încerci singură câteva combinații de haine, nu? — Știu. O să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spun nimic. Încerc să‑mi adun toate gândurile din ultimele luni. Să‑mi organizez cuvintele, în așa fel încât ele să exprime exact ceea ce vreau să spun. — Cred... zic în cele din urmă, cred că relația dintre client și consilierul vestimentar e una foarte strânsă. — Speram să spui asta, zice Luke. — Trebuie să existe respect. Înghit în sec. Nu pot exista întâlniri amânate. Nu pot exista ședințe inopinate de afaceri, care să aibă prioritate. — Înțeleg, spune Luke. Dacă m‑ai accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe față. — Păi... rămân cu privirea în caiet o clipă, gânditoare. Cred că e acceptabil și „majoritatea“. Date fiind circumstanțele. — Deci. -Ochii lui plini de căldură îi întâlnesc pe ai mei-, e un da, Becky? Accepți să fii... consiliera mea vestimentară personală? Face un pas spre mine și aproape îl ating. Îi simt mirosul familiar. O, Doamne, ce dor mi‑a fost de el. — Da, zic fericită, Da, accept. Luni, 28 ianuarie 2002, ora 8.30 a.m. De la: Gildenstein, Lalla <L.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mod public soția, vizitatorii din alte țări o consideră cu toții pe Wang Guang-mei drept prima doamnă a Chinei. Deși Wang Guang-mei îi acordă atenție lui Jiang Ching, îi menționează permanent numele, o consultă în tot felul de lucruri, de la codul vestimentar la ce cadouri să ducă atunci când își însoțește soțul în străinătate, ea nu e în stare să o mulțumească pe Jiang Ching. Spre deosebire de Deng Yin-chao, care se asigură că nu apare deloc ca o rivală a lui Jiang Ching, Wang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prea mult timp cu fleacuri femeiești, Matei abandoneazè subiectul mirosului, ca sè nu parè prea ușuratic în fața prietenului sèu, tècând și despre grijă pe care el însuși, în ultima vreme, o acordè ținutei, nefècând nici o mențiune asupra unor obiecte noi vestimentare pe care, nu de mult, sub atentă îndrumare a femeii iubite și le-a achiziționat, cât despre subiectul Ilarie, în afară interesului acestuia pentru aparițiile misterioase revelate prin lumea virtaulè, Matei își impune tècere și prudențè, ce ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar cu un fel de pijama din mătase neagră și un mic triunghi cu ciucuri mari, aurii, prins ca un șorț în față, D’Autrey era de nerecunoscut. Fără extravaganța lui vestimentară, personajul arăta de-a dreptul mărunt. Când îl descoperi pe Babic, se încruntă, dar se strădui să-și păstreze zâmbetul. ― Ce plăcere, Alteță! Iată-vă în sfârșit! Vă rog să intrați și să memorați acest moment esențial pentru viața dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trebui sub nici un motiv să mă gătesc. — Oamenilor ăstora le e tare dragă imaginea pe care o au despre artiști, Înțelegi? Încearcă să arăți sexi și dură, dar serioasă În același timp. — Iar asta cum s-ar traduce În limbaj vestimentar? Își țuguie buzele. — Ai putea să porți colanții cu cranii. Dar aveam de gând să-mi pun ghetele cu fermoare și, dacă port și una și alta, atunci o să creadă despre mine că sunt o feministă turbată și Încuiată. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ei, am Început fără altă introducere: Cred că știu cine a omorât-o pe Linda. — Poftim? căscă ea ochii. Glumești! Am scuturat Încet din cap, În semn că nu. — Și știi ce m-a făcut să-mi dau seama? Gustul vestimentar oribil pe care-l are Lesley. Ce ironie, nu? Nu pricep, zise Rachel, aplecându-se Înainte În scaun, pe drept cuvânt nedumerită. — Totul Începe de la Jeff. A spus că a văzut-o pe Linda În acea după-amiază, pe coridorul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de persoane care avuseseră tangență cu profesorul. Informațiile se băteau cap în cap. Dar chiar și fragmentele de jurnal provenind de la Leo musteau de subînțelesuri dubioase, de parcă cineva le rescrisese și interpolase date aiuristice. Apetitul pentru deghizări și lipsa gustului vestimentar ar fi putut funcționa ca mărturii în favoarea unui travesti mental pe care profesorul de engleză îl aborda de fiecare dată când i se cereau punctualitate, fermitate a opțiunilor, conectare la realitate. Fluiditatea externă a acestui personaj, în fond atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a femeilor față de săraci și ratați, acel snobism natural al lor, atât de asemănător snobismului câinilor. Ce vrei, cât este ea de femeie superioară, Sophie nu poate înfrânge legile sexului ei, și în ochii unei femei de lume, micile erori vestimentare sunt adevărate crime. La stăruințe, ea poate trece peste ele, dar de iertat, desigur, nu le va ierta niciodată, chiar dacă deșteptăciunea nativă a bietului june i-a adus - iată ! - suficiente corectări în vestimentație, Sophie, desigur, nu va uita niciodată cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fost dublată. Toată lumea zîmbește cu gura pînă la urechi, toată lumea scormonește printr-o pungă de celofan gălăgios sau o cutie de carton, pentru ca mai apoi fie să ducă la gură ceva, fie să privească cu uimire un obiect, poate vestimentar, poate de uz gospodăresc. — ’ Ai mă băieți, zice una dintre cele două doamne din patul din fața noastră, nu vreți și voi din cozonacul ăsta? — Ce tot spui? Io cre’ că cozonacii mei ies mai buni..., spune cealaltă doamnă rîzÎnd cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mardească la timișorenii ăia de ieșiră În stradă. Și tac-tu făcu ce făcu și ajunsă revoluționar. Și-acu se Înscrisă la FSN. — Bă Doldele, și cînd te gîndești că bunicu-tău a fost legionar. RÎsetele zgîlțîie rărunchii nopții. Sau vestimentare. Doru și-a cumpărat niște blugi: — Pyramid? Ăia-s blugi? Blugi de gherțoi... Și tricou’ muștar. Bă, da’ ești rafinat rău. — Păi și ce, rufienii tăi nu sînt bufanți? I-auzi ce dume are ăsta În el. Păi tu nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii. Perimetrul în care se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte bunuri ale ei, mici obiecte pe care le cumpăra ca să se consoleze: taburete, coșulețe, plante, un elefant din piele, un suport de umbrele din porțelan galben, plin cu bastoane, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să fie reprezentat - cu noul material șocant descoperit de Hector - la Festivalul de Vară din Ennistone. Hector și Anthea erau regizorii, Valerie Cossom avea să fie Afrodita. Decorurile și costumele urmau să fie desenate de Cora Clun, care studia desenul vestimentar la Școala Politehnică. Hector era fâstâcit și ațâțat, în parte pentru că era îndrăgostit de Anthea, în parte pentru că, între atâtea încântătoare siluete dezbrăcate, el singur rămăsese îmbrăcat. Acest efect de Dejeuner sur l’herbe făcea să i se învârtească mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o parte ușa glisantă a uriașului dulap în perete, care ocupa o întreagă latură a camerei. I se înfățișă o strălucitoare înșiruire de veșminte. Atât Greg cât și Judy aveau orgoliul îmbrăcăminții; erau o pereche frumoasă și le plăcea eleganța vestimentară. Tom își desfătă privirea cu numeroasele costume, bine croite, ale lui Greg (nu purta niciodată pantaloni „de gata“ sau blugi), hainele de seară, lucioase, cămășile fantezi, unele cu dantelă. Și o mie de cravate de mătase. Și rochiile lui Ju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din casă, prepararea unor gustări și băuturi potrivite, aranjarea rochiilor celor mai adecvate și (în cazul lui Hattie) a pieptănăturii. Pearl șovăise între a îmbrăca uniforma de operetă și cutezanța unei rochii de vară înflorate, care, din punct de vedere vestimentar nu ar fi deosebit-o cu nimic de stăpâna ei. Hattie purta una dintre rochiile ei „de duminică“ de la școală, drăguță, dar nu elegantă, iar părul îi era împletit în două cozi. De fapt, în momentul când Pearl îl zărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pasageri care așteaptă ca și mine, iar între ei sunt mulți tineri îmbrăcați în haine specifice arabilor, musulmanilor. Ce mă surprinde la acești tineri, este faptul că fiecare are în mână un smartphone sau o tabletă grafică. Deduc că tradițiile vestimentare musulmane nu exclud tehnica de vârf a comunicării digitale. Si ca să-mi exprim o părere personală, parcă mi se par mai autentici acești tineri îmbrăcați specific arab decât americanii și toți imitatorii lor, îmbrăcați în anonimii bluejeans și tricourile
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
bine abandonarea paranoiei care a marcat marile ideologii politice specifice modernității. Într-adevăr, relația cu celălalt nu se mai construiește în funcție de un sistem teoretic sau altul. De aici, de facto, toleranța care predomină în ceea ce privește moravurile, modurile de a fi, modele vestimentare sau diferitele comportamente care se exprimă în manifestările pe care le calificăm în mod pudic ca "estetice". Acestea sunt esențialmente homosociale, ele se sprijină pe un sentiment de apartenență foarte puternic. Dar care, în același timp, acceptă că pot exista
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
toate aceste subiecte fac obiectul unor analize peremptorii care, cu puține excepții, fac apel la legislator cu scopul de a salva Republica Una și Indivizibilă! Analize fără nuanțe, în aceea că nu iau în considerare dimensiunea "estetică" a acestor mode vestimentare. Desigur, pentru unele dintre ele, aspectul religios n-ar trebui neglijat. În cazul câtorva, ceea ce a rămas din puterea patriarhală se exprimă cu forță. Pentru marea majoritate, ceea ce este în joc este o logică a seducției. Iar "vălul" respectiv se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
împărtășirea imaginilor. Reluând acest termen care, după M. Weber, caracteriza comunitatea, ceea ce este în joc este ordinea emoționalului. Emoționalitatea scapă constrângerii morale. Se sprijină pe un "soclu ante-predicativ, pre-categorial"11. Teatralitățile corporale care se trăiesc zi de zi în ritualurile vestimentare sau se exprimă într-un mod paroxistic în numeroasele "parade" urbane subliniază o ordo amoris (M. Scheler) în care predomină un sentiment puternic de apartenență. Idealul comunitar are nevoie de simboluri exterioare, de imagini împărtășite pentru a traduce forța care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
înțelegerea a ceea ce E. Berl numea "moartea moralei burgheze". Și asta se întâmpla în anii '20! Și este sigur că această intuiție a devenit o realitate extrem de frapantă. Astfel, este adevărat că în toate domeniile: sexualitate, muncă, civilități diverse, coduri vestimentare, fără a uita multiplele forme de savoir-vivre, s-au produs transformări de fond. Ele sunt profunde și ireversibile. Aceste moduri de a fi constituiau ceea ce se numește sociabilitate. Adică aplicarea concretă a acestei forme particulare de a-fi-împreună care este contractul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
relație fuzională. Această fuziune, paroxistică în cazul indicat, dar care se poate trăi mai moderat în alte situații grupale, este la baza unei multitudini de comportamente. Fuziune, efuziune, confuzie, difuzare. În termeni epidemiologici trebuie să interpretăm modele, imitațiile de limbaj, vestimentare, intelectuale. Când în același moment media diferite vorbesc despre aceeași carte, despre același spectacol, despre aceeași celebritate (artistică, politică, religioasă...) a momentului, cum altfel trebuie să interpretăm acest fenomen dacă nu ca expresie a unei fuziuni sau a unui mimetism
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]