1,234 matches
-
lui Coleșiu: un tânăr înalt, mult mai înalt decât mine, și urât foc, care se recomandă Novac, atașat de legație, și fata care-l însoțea, o blondă scundă și vioaie, plină de neastâmpăr. ― Iată și pe ceilalți nepoți ai mei: Veverița și 'Urangutanul! ni-i prezentă moșul. Ne-am împrietenit repede. Amândoi erau deopotrivă de veseli și dezghețați. El ne povesti întîmplări exotice din Țara Soa-relui-Răsare unde stătuse câțiva ani. În casă se făcuse cald. Am ieșit în curte și ne-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
om de viață... După câteva zile eram prieteni la toartă unii cu alții, tutuindu-ne de parcă ne cunoșteam de când lumea. Mihaela nu se sfia să șadă pe genunchii lui Coleșiu și să-i mângâie, cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un ghiont în coaste (era fata asta o bătăușă și jumătate). Într-una din seri, după ce ne-am ospătat ca de obicei, începu concertul. Coleșiu avea un patefon enorm și câteva sute de plăci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
patefon enorm și câteva sute de plăci, pe care abia am reușit să-l transportăm în curte cîteștrei bărbații. (Pînă acum fusese la reparat, numai de câteva ore îl aduseseră înapoi.) ― Reîncepem concertele. Ei, ce vreți să auziți, nepoțeilor dragi? Veverița propuse Trovatore și Bărbierul, iar atașatul ei, Faust de Gounod. ―Niet! făcu moșneagul, astă-seară facem pe placul noilor mei nepoți. ― Aveți operele întregi? se interesă Mihaela. ― Întregi, firește, nepoțico, nu-mi plac lucrurile pe... jumătate. Vrei să-mi auzi iubita
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fine, ride la terra... ... Și noi am râs emoționați, numai bătrânul Coleșiu avea ochii umezi. Afară de Mihaela nimeni n-a băgat asta de seamă din pricina întunericului. După ce bătrânul se retrase (uneori se retrăgea mai devreme) am continuat petrecerea fără el. Veverița avu poftă să dansăm, după care începu să alerge prin grădină fugărită de Urangutanul ei. Ca să nu fie, chipurile, prinsă, se cățără în tei cu o agilitate de pisică. ― Dă-te jos, că faci buf! o rugă Novac. Ea nici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o agilitate de pisică. ― Dă-te jos, că faci buf! o rugă Novac. Ea nici gând să asculte. Se auzea numai freamătul frunzelor răscolite. ― Mă supăr, să știi... Vrei să-ți rupi gîtul? stărui el. 54 ― Nu, nu vreau, țipă Veverița nevăzută. Am nevoie de gât. Vino să mă iei în spinare. ― Coboară și singură... ― Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine te-a pus să te urci? ― Ne-cu-ra-tul, silabisi ea. Logodnicul ei încercă să se suie dar nu reuși; băuse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Coboară și singură... ― Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine te-a pus să te urci? ― Ne-cu-ra-tul, silabisi ea. Logodnicul ei încercă să se suie dar nu reuși; băuse vârtos și nu-l mai ajutau picioarele. Se întoarse oțărât, în vreme ce Veverița cânta din tei: ― Cu-cu! Cu-cu! ― Stai, diplomațiile, că ți-o aduc plocon, cât ai zice pește, i-am spus și, dintr-o săritură, m-am urcat în pom. N-o vedeam, se cățărase tocmai sus, în vârful teiului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am spus și, dintr-o săritură, m-am urcat în pom. N-o vedeam, se cățărase tocmai sus, în vârful teiului. Nu m-am dat bătut și înălțîndu-mă de pe o creangă pe alta am ajuns-o. ― Mă dau prinsă, zise Veverița, capitulând. ― Hai, jos, cucuie, să te închid în colivie că, altminteri, faci pozne. Am adus fugara înapoi pe pământ și am predat-o Urangutanului, care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
piatra. ― Dar, pentru numele lui Dumnezeu, spune, ce ți-am făcut, cu ce am greșit față de tine? În clipa aceea, într-o fulgerare a minții, avui pricina supărării cu o claritate desăvârșită. ― Aimée, ești geloasă? Crezi că mă uit la Veverița? Ah, prostuță mică, de ce te cobori atît? Nu te-aș da pe o sută de veverițe. Ea începu să plângă și se cuibări la pieptul meu. Am înlănțuit-o cu brațele, am strîns-o, am mîngîiat-o, am sărutat-o... Noroc că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tine? În clipa aceea, într-o fulgerare a minții, avui pricina supărării cu o claritate desăvârșită. ― Aimée, ești geloasă? Crezi că mă uit la Veverița? Ah, prostuță mică, de ce te cobori atît? Nu te-aș da pe o sută de veverițe. Ea începu să plângă și se cuibări la pieptul meu. Am înlănțuit-o cu brațele, am strîns-o, am mîngîiat-o, am sărutat-o... Noroc că pe stradă nu era țipenie de om. De ce aș minți? Îmi păru bine de această întîmplare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
modă, cam deocheată, lucru care mă mira mult. Dar se opri pe la jumătatea cântecului, speriată. ― A plecat masa cu mine... ― Vino să te odihnești puțin... Am luat-o în brațe, pe sus și am pus-o pe pat. În schimb Veverița n-avea nimic. Le-am explicat: ― Nu-i obișnuită să bea. Petrecerea în trei s-a spart repede. A început să plouă din nou și atunci ne-am hotărât să mergem la culcare. Trecuse de miezul nopții și afară de asta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
privind cum se îmbarcau călătorii în trenurile gata de ducă. ― E așa de dimineață și uite câtă mișcare e pe-aici. O viață pe care n-aș fi bănuit-o vreodată, viața Gării de Nord... Mihaela părea de neînțeles. Neastâmpărată ca o veveriță, întorcea capul când într-o parte când în alta, râdea zglobiu, se strîn-gea de brațul meu. ― Ah, îmi vine să alerg nebunește, să mă iau la întrecere cu locomotiva, zise ea trăgând aer mult în piept. Am văzut într-un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
adevărat ce spui. Mi-aduc aminte că vacanța mare mi se părea nesfârșită ca o veșnide... ...Absorbiți de noi, de noul decorului și de plinul vieții, m-am găsit o clipă ca să ne aducem aminte de Coleșiu, Novac și de Veverița lui. Nu le-am trimis măcar o ilustrată. Tot așa l-am uitat pe Loti și pe Azyade a lui, n-am mai luat-o pe urmele lor, ci pe alte drumuri, care au rămas numai ale noastre. Zilele petrecute
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
părea că e ea! Șd tresăream cu sufletul la gură. În cele din urmă ini-am dat seama că e pur și simplu stupid ceea ce făceam. Reveneam acasă, frânt de oboseală, în camera mea pustie. Coleșiu cu care îmi împărțeam urâtul (Veverița și Urangutanul erau și ei plecați) mă mustra mereu: ― Rău ai făcut, nepoate, că v-ați certat. (Nu știa, nu-i spusesem adevărul, știa numai că ne-am certat.) Mare greșeală! Caută și împac-o! O fată ca ea nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zi pe Mihaela cu mașina, tot așa cum făcuse bărbatul Iolandei Manole, eroul tristei drame. După ce parcurse câteva străzi, ea ajunse la fosta mea locuință și intră la Coleșiu, iar seara la masă îmi povesti că făcuse mai devreme o vizită Veveriței. Ceea ce era foarte adevărat. În sinea mea i-am mulțumit Mihaelei bucuros că o cunoșteam tot mai bine ― fericit că era așa, cum o voiam, și în fine trăind un simțămmt plenar că amândoi mergeam pe drum sănătos. VII Relațiile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în mână cercetând anunțurile și verificând la fața locului imobilele de vânzare. Nu găseam însă ceva potrivit pentru noi. Sau dacă găseam era prea scump, peste prețul indicat de tata. În acest timp (era prin ianuarie), Novac se căsători cu Veverița șl ne invită la nuntă. Făceau cununia religioasă tocmai la Turnu-Severin, unde locuiau părinții ei. ― Apropo, Coleșiu de ce n-a venit? l-am întrebat pe ginere, nu cumva ai omis să-l inviți? ― Se putea una ca asta? Am vorbit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
una ca asta? Am vorbit cu el la telefon și mi-a promis că vine. ― V-ați mutat de mult din casa lui? ― Numai de câteva săptămâni. Am găsit un apartament într-un blokhaus... Cam după o lună de la nunta Veveriței, m-am, pomenit ca un domn. Era și Mihaela de față. S-a prezentat: ― Sânt avocatul moștenitorilor defunctului Coleșiu. Trăsnet! A murit Coleșiu! Cînd? Cum? De ce? Am aflat pe loc amănuntele de care aveam nevoie. Închisese ochii la câteva zile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în aceeași situație?) Aveam prea multă încredere în mine și încrederea asta nesfârșită mă orbise. O urmărisem după aceea fără convingere, încredințat că fac o prostie. Nu descoperisem nimic, o protejase norocul, în-demnînd-o în ziua aceea să se ducă la Veverița. Știu, nu trebuia să mă declar mulțumit numai cu atât, ci s-o supraveghez mai departe, s-o urmăresc mereu. Știu, dar ce folos? Și limpezeam în continuare atâtea lucruri care mai înainte îmi păruseră oarecum ciudate. Acum știam de ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
local prea aglomerat, siliți să șadă la aceeași masă. Într-o vreme ea rupse tăcerea și mă întrebă: ― Te duci la birou? ― Cred că nu. Numai de lucru n-aveam poftă. Și când mă gândeam ce vor spune Bogdăneștii, Cici, Veverița și ceilalți prieteni auzind că... Fulgerul unui gând neașteptat m-a făcut să tresar. ― Ziarele! Dac-or afla din ziare? Până acum nu-mi trecuse prin minte o asemenea eventualitate. Zamfira a coborât să-mi aducă repede gazetele de dimineață
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Tîrnoveanu care îmi prezicea un viitor strălucit. (Ce păcat ― după o lună s-a stins din viață). Au venit și părinții mei, mai fericiți ca oricând. Altă petrecere, alt banchet, de astă dată intim, cu prietenii mei, printre care Bogdăneștii, Veverița cu Urangutanul ei și câțiva mansardiști (Gleber, Charlot, Iliuță). Dar toate astea mă lăsau rece, indiferent. Nu mai vibra nimic în mine, parcă mă transformasem într-un bloc de piatră. Era golul visului împlinit? Nu, încă nu! Numai când mi-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mă felicit că n-am fost tentat niciodată să mă arunc în necunoscut. Intrăm într-un orășel liniștit, cu case înconjurate de verdeață, unde nu există nimic din nevroza marilor orașe americane. Cristian B. oprește mereu mașina ca să nu calce veverițele ce traversează strada și, uneori, se zăpăcesc. Exact când te aștepți să fugă din botul mașinii, se întorc înapoi. Orășelul, mai liniștit chiar decât Sinaia, e locuit, în special, de pensionari. Vecinii se cunosc între ei, se salută, se ajută
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înapoi. Orășelul, mai liniștit chiar decât Sinaia, e locuit, în special, de pensionari. Vecinii se cunosc între ei, se salută, se ajută. Pătrundem pe strada unde locuiește gazda noastră. Se cheamă "Pleasant Street", ceea ce înseamnă "strada Plăcută". Mai ferim câteva veverițe, după care ajungem. Branco e un român din Serbia, din Vîrșeț, dacă am reținut bine. Ne ducem la el", zic. Am aflat abia acum de la Cristian B. că biletul meu a fost plătit de d-l Branco, pentru a-i
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
găsești pe cărarea strâmtă un rubin tetraedric, în care o zărești pe prințesa ta strălucitoare pe malul unui lac, așezată pe o plajă de nisip fin. zâmbești, așezi rubinul în stânga desagii-fără-fund, mergi bucuros mai departe. șase deasupra: ți se alătură veverițele călugăr, țopăie pe lângă tine de-a lungul drumului tău, cu ochișorii lor vii și veseli, fug mai repede decât poți merge tu, dar ți-o iau înainte și te așteaptă. cele mai ștrengare dintre ele ți se suie pe corp
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
liber să fii 49 19 pădurea după ce scrii acest poem înghite, rogu-te, ertapenem. înălțimi ale tale îmi țin umbră acum, prin vara de șes. fabrici adierea asta, care îmi vindecă atingerea, sărutul, mierea. ești alesul meu, fii înalt, strânge veverițe multe și vindecă-mă de plecările trenurilor înțepenite și ale avioanelor adulte. nouă în primul loc: ai intrat în pădurea păpădiilor înalte, nu ai cum să ieși decât traversând o, semințe de păpădie înaltă pot lovi acoliții tăi, ele cad
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
câte unei perechi de gâze efemere să merit nașterea mea de sfântul valentin aș fi mușcat puțin din mărul otrăvit al vrăjitoarei acestui ținut nemilos sperând să dorm fără vise până apari tu. nouă în primul loc: de dimineață, o veveriță călugăr cu ochi turcoaz te trezește și te avertizează că ziua care se așterne în fața ta nu este una obișnuită, plictisitoare, doar de mers cu desaga de gât pe drumul tău lung și întortocheat, ziua care începe este pregătită atent
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de alcool de abia înseninat, de cuvinte fără silabe pe șine de tren șiuind, prin ochelari cu + 3 prin găuri de chei în orgasm. nu te îngrijora ca o înghețată de vanilie topindu-se nu te face serioasă ca o veveriță care și-a găsit aluna nu te îmbujora ca și când ai iubi, luo na. și dacă iubești - marea va mușca puțin din țărm și din mine. șase în primul loc: îndepărtează picioarele patului tău, demontează-le, scoate șuruburile care le țin
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]