1,948 matches
-
dezvoltarea organică și mediul "mlăștinos și bolnav"". Cazul acestor firi catilinare surprinde forța lui Eminescu de a impune atenției "oprobiul" față de "o dimensiune a umanului captivă interesului imediat politic". Eminescu surprinde "demonia unor personaje pe fundalul social-istoric, ori pehlivănia și viclenia, parvenitismul, vanitatea și adaptarea unor temperatori caragialieni". Nu ne vom opri asupra tipologiei temperatorilor caragialieni, despre care va trebui să vorbim atunci când vom avea în vedere abordarea operei caragialiene de către Ion Derșidan. În capitolul Repere ale operelor, profesorul de la Oradea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fericită... Plec acum la Buziaș.“ La 11 august 1922, Cora mai trimite o „bănățană“ din care s-a scos: „Baci Beldie, dragă... Eu nu te țuc, uite așa ge șiudă, că nu ești ortac cum șe cage, ci dat la viclenii și la răle. Fă-ce ge treabă și să auz ge bine ge tine și ge tătă lumea. Multă sănă tace, Cora. Timișoara, 6 august 1922.“ Cea mai cenzurată a fost scrisoarea expediată din Arad la 14 august 1922, din care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pierd totul își dau seama că de fapt erau bogați. Alți oameni nu se mulțumesc cu nimicuri, numai cu strictul necesar de care are un om nevoie, parcă se asemuiesc cu diavolul căruia nu-i mai ajung sufletele câștigate prin viclenii și vor tot mai multe. Veșnic unii oameni sunt nemulțumiți. Când omul e sărac, vrea să fie bogat, câne e bogat, vrea să fie fericit, iar când trebuie să moară vrea mai mult ca niciodată să trăiască. Nimeni nu trebuie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe un făgaș fără întoarcere. Nici unul nu căuta să tragă jarul la oala lui în problemele de afaceri. Leon era una dintre acele persoane corecte pe care le întâlnești foarte rar în viață. Era un om onest, fără ascunzișuri, fără viclenii, fără minciuni și gata să ofere tot ce-i stătea în putință. Când întâlnești o persoană cu un asemenea caracter, cum poți să mai poruncești inimii? Adevărul este că îi era greu să se descurce singură într-o lume străină
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să n-o mai poarte cum vrea ea. Toată lumea face greșeli, dar important e să învățăm din ele. În noaptea aceea nu adormi decât înspre ziuă. Toată noaptea îi răsunase vocea lui în minte. Lumea era plină de falsități, de viclenii și de câte și mai câte. Se ajunsese la o așa dimensiune a lucrurilor încât îi era frică să meargă pe stradă. Se complicau toate de la o zi la alta. Chiar și temperatura zilei creștea uneori exagerat. Inima îi bătea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
face dragoste vom rămâne unul în brațele altuia și vom visa liniștiți până dimineață. O să ne creionăm viața singuri, așa cum o să vrem noi. - Sună foarte frumos. - Mă mulțumesc cu răspunsul tău, o privi drept în ochi și nu sesiză nici o viclenie. Cu o zi sau două înainte de a părăsi marea se duseră prin magazine și făcuse cumpărături. Cumpărase cadouri pentru fiecare. O conduse într-un apartament foarte bine pus la punct și cu toate utilitățile. Descuie ușa apartamentului cu emoții apoi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a aprins mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni, li s-a urcat la cap și, în obrăznicia lor fără seamăn, se pretind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să nu fie o "grabă bine calculată". Se grăbește încet, nu care cumva, venind în Moldova, să dea față cu turcii înainte de vreme... O să vină taman bine să ne cânte "Veșnica pomenire", fornăie popește Stanciu. M-am dumirit unde stă viclenia. De luni și luni îi chem! Strig! Îi rog! De luni și luni, se tot adună, plimbă sabia ceea prin iarmaroace de-a ruginit cu sângele de găină pe ea. Și iată: 25 iulie! În schimb, adaugă Duma, "Rex" bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
baltă. M-au înșelat! M-au înșelat!" De-aș fi știut, închipuiam altfel, făceam într-un chip... "Ferește-mă Doamne de prieten, că de dușman mă feresc singur", zicerea asta o avem și la greci, spune Țamblac. Acu înțeleg urzeala vicleniei, îngână Ștefan înăbușindu-și mânia. Ne-au dat la lei", făcându-și socoteala că fiara sătulă nu-și cată altă pradă... Și după ce fiara ne va mistui pe noi și va rage după altă pradă? întreabă Vlaicu. Vine și rândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
slujitor mai răsărit, le strigă hăitașilor să dea drumul câinilor pentru a-l sfâșia pe străin. — Lasă-l, spuse altul, un om mai În vârstă. Simeon privi cu recunoștință fața slabă, ochii mobili și nasul Încovoiat, semne de istețime și viclenie. Lasă-l, spuse el. Să-l vadă stăpânul nostru. El să hotă rască ce să facem. Avem timp destul să-l dăm la câini după aceea. Îl legară burduf și-l târâră cât ai clipi din ochi către marginea pădurii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ce-au avut de la măriia sa le-au luat-o călugării de la Sventâi Ioan cu asupreală.” Și „Călugării de Sventâi Ioan tăgăduia ispisocul Ducăi vodă și nu vrea să-l areate...Si ei îmblând să cuprindă acel loc cu meșterșug (viclenie),au fostu împresurat și locul Prisăcilor.” De aici înainte, pretențiile Zlataustului se măresc: „Acmu iarăși, de iznoavă (din nou), epitropul lui Sventâi Ioan scornind pâră au cerut și locul Prisăcilor de la mănăstire Aron Vodă și locul mănăstirii Clatii (Păun) ce
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
despre o asemenea zurbă? - Ce să spun? Bănuiesc doar că sfinția sa mitropolitul Nechifor a avut serios de furcă cu prea plecații călugări până să-i liniștească. - Am băgat de seamă, mărite Spirit, că din nou se pomenește despre „meșterșug”(tertip, viclenie, vicleșug) sau stăpânire „cu asupreală” din partea unor fețe bisericești. - Nu mai este o noutate. Iar noi am mai vorbit despre asemena fapte, pe care le socotim ca fiind mai puțin cinstite din partea cuvioșiilor lor. - Ai dreptate, mărite Spirit. Poate că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
raporturile bilaterale, fiecare parte trebuie să își dovedească flexibilitatea. Cei doi șefi de stat au agreat soluția propusă de noi, vizita a avut loc la data convenită. Am fost antrenat în toate fazele acestei vizite și trebuie să recunosc că viclenia lui Ceaușescu l-a dominat, cel puțin aparent, pe reformatorul Gorbaciov, deși aveam impresia că liderul realist și cu tente progresiste nu era bătrânul de pe malurile Dâmboviței, ci mai tânărul și mai cultivatul oaspete din ograda Kremlinului. România acelor vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
marele om de cultură român Dimitrie Cantemir, Imperiul Hasburgic a fost ros de bicefalitatea austro-ungară. De ce oare ar face excepție imperiul ruso-sovietic, măcinat de atâtea nemulțumiri și contradicții? Eu cred că învelișurile de protecție construite cu măiestrie, dar și cu viclenia minciunii, l-au determinat pe omul sovietic să se bucure de binefacerile tuturor cuceririlor tehnico-științifice, că " Omul este cel mai prețios capital", ceea ce putea fi adevărat, dar Omul ăsta este numai cel din conducerea superioară de partid și de stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
joacă și unde sunt fisurile relațiilor dintre participanții la festinul sosirii mele. Șeful misiunii era mare amator de lingușeală și nu prea admitea opinii diferite de ale lui, nevasta lui părea mai tăcută, dar fața ei exprima o doză de viclenie, iar zâmbetul împrumuta uneori grimasa rânjetului, economistul, cum îl gratula ambasadorul pe reprezentantul Ministerului Comerțului Exterior, era foarte reținut, își măsura cu grijă fiecare vorbă și se pronunța numai când era întrebat sau se abordau probleme din aria lui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
putea să răspund pur și simplu „în Dumnezeu”, termen pe care-l puteți lua cum vreți (energie, materie, spirit, forță, natura naturans...). Dar prefer să afirm Credo-ul tradițional, fără circumlocuțiuni. Cred așadar și în realitatea „Celui viclean”, constat adică viclenia Prostiei și prostia vicleniei. Căci asta e Diavolul : Prostia. El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și simplu „în Dumnezeu”, termen pe care-l puteți lua cum vreți (energie, materie, spirit, forță, natura naturans...). Dar prefer să afirm Credo-ul tradițional, fără circumlocuțiuni. Cred așadar și în realitatea „Celui viclean”, constat adică viclenia Prostiei și prostia vicleniei. Căci asta e Diavolul : Prostia. El nu e, cum crede lumea, deștept, subtil, ironic, „mefistofelic” etc. Nu. E prost. „Inteligență diabolică” : sintagma asta e stupidă, e un non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare). Prostia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe „fondul sănătos și adânc” de care vorbea și preopinentul). Degeaba zicea Boileau : „Dans le sac ridicule où Scapin s’enveloppe / Je ne reconnais plus l’auteur du Misanthrope”. Și Mizantropul, și Avarul, și celelalte se întemeiază pe spiritul din Vicleniile lui Scapin și sunt tot atât de irezistibil comice. O teorie veche, dar nu prea inteligentă (deși îi aparține lui Hobbes), pretinde că râsul vine din sentimentul propriei superiorități. Dacă ar fi așa, nimeni nu ar fi mai infatuat și mai ridicul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este legat de grădina În care se află mormântul, conform versiunii lui Ioan. Această grădină trimite la paradisul protopărinților, Adam și Eva, Isus fiind al doilea Adam, fără de păcat, În vreme ce Maria Magdalena se substituie bunei Eva: „Eva a devenit apostol, viclenia șarpelui a fost biruită”. Ucenica Domnului este o nouă Evă trecută prin focul pocăinței. Într-un sens și mai larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model În sine, ci ca suport al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
puțin decât nepot de frate al lui Caiafa (apo adelphou Kaiapha en), infiltrat În grupul apostolilor pentru a-i spiona și a transmite informațiile necesare Sinedriului. „Nu era ucenic pe față”, zice textul, adică sincer; fusese „Împins de iudei, cu viclenie.” El primește misiunea precisă de a-L compromite pe Isus, inventând o minciună verosimilă. Iuda speculează tâlhăria din Templu și pune pe seama lui Isus furtul. Isus ar fi avut, teoretic, toate motivele să se debaraseze de Torah, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
aprinzi tu pomul tău de Crăciun? Dar „Mo-Cătun, Mo-Că tun, nu mai ’ta pe d’um, vin’ la noi apum“? [...] Iată, sfârșitul acestei hârtii determină efuzia mea epistolară de astăzi. Nu înainte de a-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că aștept, că exiști, că ești copilul meu iubit. Mamina [manșeta paginii] Astăzi, 6 decembrie, zi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu este decât un loc de trecere spre dincolo; mergând pe o alee, Orobete este avertizat: - Fii atent, Dayan!... că dacă te rătăcești în somn, îți vor trebui mulți ani ca să găsești ieșirea... “. Orobete este cel care se luptă cu „viclenia Timpului“. Drumul lor este comparat cu cel al lui Ghilgameș, în căutarea nemuririi. Prin tunel, Orobete se simte obosit și insetat, însă, asemenea lui Gavrilescu, este avertizat să nu bea la întâmplare și nu prea mult. Orobete „a dispărut“ trei
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în detalii, aș vrea să revin la anii românești, decisivi pentru formarea lui Jean-Jacques Askenasy ca om, intelectual, medic, savant și spirit civic. Începutul și sfârșitul perioadei amintite stau sub semnul unor regimuri politice cu ambiții totalitare, excese criminale și viclenii comerciale, pe când partea ei mediană, comparativ mai favorabilă în multe privințe, marchează încercările României comuniste de a-și normaliza de nevoie societatea devastată de stalinism, de a-și reface cât de cât elitele profesionale decimate și de a-și resuscita
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
din cărți, de aceea cele mai multe sunt vagi ori cuprind neexactități. M-am gândit că unele lămuriri poate tot ar fi necesare acum, ca să se vadă de ce viața mea a fost așa de puțin orășenească și așa de lipsită de orice viclenie..." Afirmația despre distrugerea notelor nu coincide totuși integral cu realitatea; în arhiva familiei s-au păstrat vreo douăzeci de caiete și carnete, conținând observații sociale, etice, psihologice și culturale, inclusiv profiluri de personaje și subiecte de dezvoltat; interesat de nuanțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]