1,800 matches
-
scumpi și de un prost gust total, cu cataramă, împletiți și ascuțiti la vârf, și cum i se agață în cataramă trena ei; o vedem pe ea cum își cercetează testul de sarcină (proaspăt scos din urină) și cum anunță victorioasă că este; vedem cum nepoțica se apleacă săl sărute pe tataia și pe el cum îi întoarce sărutul, ridicânduse pe vârfuri. Și toată lumea îi felicită, bucuroasă că participă la această celebrare a obscenității cu bani mulți, iar televiziunile ne prezintă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și inventate. Un astfel de exercițiu imagi nativ al jurnaliștilor analiști poartă benignul nume de speculație. În perioada de după alegeri, televiziunile noastre de știri au fost întro adevărată frenezie a descoperirii „negocierilor secrete“. Când ți era lumea mai dragă, anunțau victorioase că nu știu ce lideri politici au fost văzuți la un restaurant și că au mâncat pui la ceaun. Din când în când, discuțiile din studio erau întrerupte de Breaking news și ne erau arătate ușile unui local, dincolo de care se vedeau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
integrat categoriile analitice proprii politicilor publice în domeniu. În această privință, am identificat trei poli importanți: susținătorii acțiunilor politice în favoarea locurilor de muncă, cei ai politicilor active și cei ai unei abordări mediane. Dintre aceste concepții, una singură a ieșit victorioasă pe termen mediu: politicile active. În cazul PSE, asta indică existența fenomenelor de competiție ideologică între diferitele formațiuni naționale ale unui partid european pe partea stîngă a axei stînga-dreapta, ceea ce traduce grade diferite de intervenționism între diversele partide social-democrate. În
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
aminte numai de momentele frumoase ce ne-au legat și pe care le-am trăit împreună". Și iată că timpul acesta a sosit, astăzi, după 35 de ani, ani grei, penibili pentru o parte din noi. Dar, după cum am fost victorioși în luptele aeriene, am reușit să biruim și să supraviețuim și vicisitudinilor. Sunt fericit să reîntâlnesc pe dl colonel Neumann și pe alți camarazi de luptă. Sunt profund emoționat și mulțumesc din inimă conducerii Asociației Piloților de vânătoare pentru că mi-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și chiar a scrisului românesc, prin diverse instituții româno sovietice. În 1953, a fost introdusă noua ortografie slavizată a limbii române, pe care regimul a justificat-o prin motivele ideologice ale fraternității cu țara ce reprezenta farul călăuzitor al „socialismului victorios“. Orice referire la Occident sau la valorile naționale era sever pedepsită drept „cosmopolitism burghez“, mai ales în domeniile științelor umane (filozofie, istorie, sociologie, economie...), care cunoscuseră o dezvoltare remarcabilă în România dinainte de război. Trebuie să amintim că un decret din
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
așa că totul era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. - Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Matios. - Dar n-am. - Sigur că n-ai. Poate or merge și negri. și a plecat singură-singurică prin tot Galațiul până s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-a luat în primire pe director: - Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata, coana preuteasă, că mă lasă să am cam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ce-or fi fost ei, erau oameni extraordinari. Săraci și omenoși. Parcă ne-au dat, prin felul lor de a fi, curaj. Liniște. Chibzuință. și, în fine, după două săptămâni de emoții și priveghi intelectual la marginea cărților iată-ne victorioși gata să reluăm calvarul unui drum spre acasă. Trecusem cu bine de toate poate și datorită binecuvântatei prezențe a amintirii Sfântului Ioan acolo, într-o grotă-închisoare din cetatea de piatră. Ne-am întors învingători, obosiți dar siguri pe noi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ziua în care înțeleg, în sfârșit înțeleg că marii mutilați ai războaie lor, ai refugiilor au fost în primul rând femeile și deasupra lor mamele, scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii, abia acum simt apăsarea obligației de a încheia din respect și dragoste pentru Mama Noastră
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Îndepărta câinele vagabond de acest ecosistem”. Pentru că nu am bani, Îmi permit tot eu răspunsul, fie măcar teoretic: Poate tot câinele, dar În ipostaza sa utilitară, de pază, vânătoare ori agrement, știind că varianta domestică a unei specii iese Întotdeuna victorioasă În fața variantei sălbatice, așa cum arată o lege a ecologiei. Și astfel, răspunsul acoperă ambele Întrebări. Pentru a Închide un ciclu, revin la preambulul capitolului, adică la casă, dar la aceea locuită, și ea ținta invaziei Vieții, chiar dacă sub forme dezagreabile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și confesionale (în special celei catolice) care erau puternic ancorate în structura socială a țării. În Olanda, țară cu suprafață agricolă redusă, agricultorii au învățat să răpească terenuri mării, iar activitățile desfășurate în acest domeniu s-au dovedit o luptă victorioasă pentru progresul economic. Sectorul agricol din această țară prezintă o structură modernă, dinamică și eficientă, aici structurile cooperatiste atingând (poate) cea mai mare dezvoltare din țările vest europene. Și aici, ca și în alte țări europene cooperația a lăsat producția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
sinagogilor, singurul pe care-l cunoaștem de visu. Punând capăt sacrificărilor din măcelării, bălților de sânge fetid provenind de la tăierea mieilor și a oilor (tradiție care a supraviețuit pe scară mai mică, în preajma Paștelui, la samaritenii de pe muntele Garizim), păgânii victorioși i-au redat involuntar lui Iahve idealitatea lui ironică și aniconică. Haideți, e timpul să plecați din templul-abator! Acum Cartea este aceea care vă va ține loc de "locație", ea este infinit mai accesibilă, și mai e și portabilă. Puteți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o scrisoare personală adresată lui Ben Gurion). Denigratorii săi grăbiți ar face bine s-o recitească în integralitatea ei, ar putea fi datată cu ziua de azi. De Gaulle prevestește în ea cangrena care avea să se declare după Războiul victorios de Șase Zile: spirala ascendentă a terorismului și a contraterorismului, noile războaie care aveau să vină, pericolele unei victorii à la Pirus. Era ceva ofensator în clarviziunea bătrânului om de stat. De aici și nevoia unora, îndeosebi a celor tentați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
supraînarmați și submotivați). Indulgența deplină și întreagă pentru păcate, luarea în grijă a familiilor și a bunurilor pelerinului plecat de către cler, certitudinea pe care o aveau "victimele săbiei ismaelite" de a merge drept în rai, cohortele Cerului escortându-i pe victorioși toate aceste contracte de asigurare pe viață fără de care nebunii noștri după Dumnezeu în cămăși de zale n-ar fi putut "elibera" niciodată Ierusalimul au trecut de cealaltă parte, la cei și la cele care-și propun același program, cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atitudine în favoarea revendicărilor muncitorești într-o enciclică răsunătoare și directive date clerului din regiunile industriale din Lombardia și Piemont. Leon al XIII-lea era numit Papă al muncitorilor. Dezvoltîndu-se cu ușurință în Germania, grație partidului catolic (pe care lupta sa victorioasă împotriva lui Bismark și a Kulturkampf-ului îl întărise, conferindu-i față de mase un plus de prestigiu și de forță), acțiunea Papei nu putea, pe pămînt italian, să beneficieze de ajutorul unui partid catolic în Parlament, fiindcă Leon al XIII-lea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nu au intrat în Berlin, împiedicînd în felul acesta să ia naștere în Germana credința că nu a fost vorba de înfrîngere militară, ci de trădarea celor din spate 169, Clémenceau sări urlînd: "Mulțumesc! Să intre în Berlin pentru ca generalii victorioși să-mi răstoarne Republica!". În fața uluirii mele, pe care nu am putut-o ascunde, continuă cu și mai multă putere: "Și la urma urmei, ce? O ofensivă Castelnau-Mangin ar fi însemnat cel mult 120.000 de soldați francezi, restul, marea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și de Ciclul descinderilor infernal, tipul Teseu. Mărul este smuls cu totul (XIX,1) și Gruicea se întoarce cu el (XX), dar este urmărit de zâne (funcția XXI). Calul îl învață cum să scape de ele și cei doi revin victorioși în împărăție (XXII). Funcția care de obicei încheie firul narativ al basmului, cea cu numărul XXI, a căsătoriei eroului și domnia lui fericită, este însă urmată de un deznodământ tragic, atipic: craiul Marcu îl închide pe Gruicea și-o ia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sale pune voinicul la adăpost de repercusiunile nefaste, iar gestul lui prohibit își îndeplinește rolul și asigură continuitatea scenariului inițiatic. Ajutoarele năzdrăvane Lucrările de exegeză au subevaluat adeseori rolul jucat de erou, considerându-se că ajutorul supranatural cumulează adevărata forță victorioasă. Simpla dobândire a acestui sprijin năzdrăvan revelează însă valoarea neofitului, celor inapți nu li se arată nici drumul către sacru (surorile mai mari, frații care aleg direcții ale geografiei reperabile), nici maeștrii ce deconspiră misterele sacre, pentru că „între neofit și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anume ritmicitate istorică, recad În Ea, divinitate ea insăși, se pare, nu e cumva, Încă o dată, „oboseala” noastră de a trăi În vecinătatea abstractului Viu, a puterilor fără formă, substanță și coerență „logică”, oboseala, mediocritatea spiritului Încă și Încă o dată victorioasă?! Refuzul a ceea ce este „dificil” și „improbabil”, văzute În ordinea calpă a „obișnuinței” și „tradiției”, dar, mai probabil, În refuzul Încă o dată reiterat al „devenirii” (În sens heraclitian și hegelian!Ă, al urmăririi consecvente și teribil de curajoase a drumului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau cosmic, prin nu știm ce „aruncătură de zar a zeilor, a lui Zeus”, cum credea Heraclit?!...Ă 8 Ceea ce nu Înțelegem!... Și această spaimă teribilă a „neînțelesului”, de parcă am fugi, ca În medievalitatea timpurie, de taifunurile holerei ce Înainta victorioasă pustiind satele, cetățile, holdele și căminele. Nu este cumva, această „isterică nesiguranță” față de ceea ce e „neînțeles”, una dintre ultimele consecințe, nu ale victoriei raționalului și legicului, a științei sub toate formele ei, ci a zeificării, nu a „științei”, ci a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din lovitura picioarelor ori bandajați tocmai la mâna cu car e aruncam, scoțându-ne astfel din luptă, spre necazul nostru și al coechipierilor, care rămâneau cu efectivele reduse, inferioare celor de pe malul de dincolo, aduși în situația de a fi victorioși, fie și numai ca număr... Când ajungeam acasă, mama mă aștepta cu o vărguță pe care numai ea știa unde o păstra și de care mă păzeam cu strășnicie. Cum o vedeam întâmpinându -mă, o zbugheam în grădină, unde rămâneam
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pentru șofer contează (în sensul că taxează !), pentru că, la un moment dat, oprindu-mă din conversația cu Ana, am o vagă bănuială și gândesc cu voce tare : Dar unde suntem ! . în jur sunt numai blocuri noi, cenușii, sinistre, blocurile socialismului victorios Imposibil să fie în această zonă vechiul Palat Bragadiru ! Ne uităm tustrei pe geam, în semiobscuritate (e deja trecut de 8 seara), încercând să deslușim numerele de pe blocuri. Cu-atâtea unități comerciale la parter, e-aproape la fel de imposibil. Identific, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ar fi sensul ascuns al nevoințelor noastre, suntem datori "să acționăm în istorie după limita puterilor noastre; iar primul servit să fie mereu Dumnezeu"28. I-a reproșat de atâtea ori unui Dumnezeu absent, după unii "mort", că însuși marșul victorios al răului în istorie îi contestă existența. "Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu"" (Psalmul 52), constata cutremurat psalmistul. Secolul trecut îndeosebi, cu cele două conflagrații mondiale și Holocaustul evreilor, a fost piatra de încercare a multor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Paul Georgescu, ce în intimitate confesau în șoaptă interesul lor față de „modalitățile moderne apusene”, în scris și în ședințe publice, la U. Scriitorilor, se arătau „necruțători cu arta putredă, burgheză, ruptă de clasa muncitoare etc.”.Ă Materialismul istoric era flamura „victorioasă” sub care mărșăluiau nu numai criticii și ideologii oficiali ai comunismului românesc, dar și vârfurile intelectualității din Vest, un Picasso, Aragon, J.P. Sartre și chiar Hemingway, amic cu frații Castro. Iată în ce menghină era prinsă elita românească, reacționând, evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scris sub influența seniorială a prietenului și, mi se pare, și iubitului ei, Ion Barbu, La scara unu pe unu, a avut ghinionul de destin, ca și alți colegi de generație, Baconski, Geo Dumitrescu, să fie absorbită de malaxorul stalinismului „victorios”. Grav era că Nina, mișcându-se în cercul unor artiști și funcționari superiori ai regimului, s-a auto-infectat cu „morbul credinței marxiste”. Marxismul ce, o dată pus în practică de aparatul brutal (deoarece nesigur!Ă ideologic românesc, care ascundea prost ura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care trec „ca umbrele norilor pe cerul de vară” pe acest pământ - ce este „ea”, la urma-urmei, o simplă adaptare - dificilă, e adevărat! - la social, cum o credem noi, oamenii modernității?! Pentru că noi, cei mai mulți, „intoxicați” de știința și tehnica enorm victorioasă, ne-am cam pierdut „cârjele” ideatice și sentimentale cu care indivizii altor secole înaintau spre adolescență, maturitate și apoi spre senectute - credința în zei, apoi într-un singur Zeu, într-o altă viață, mai „echitabilă”, mai ales pentru cei injustițiați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]